SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE

CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

CURS 6
ACORDAREA AJUTORULUI DE URGENTA IN CAZ DE INEC

Înecul reprezintă asfixia produsă de pătrunderea apei, sau a altor lichide, în căile respiratorii
inferioare.

Este a treia cauză de mortalitate accidentală.

Mecanisme de producere a înecului:
 incapacitatea de a menţine capul afară din apă: acest mecanism poate fi present în următoarele
situaţii: nu ştie să înoate; este blocat în spaţiu închis
 incapacitatea de a reacţiona prin închiderea căilor aeriene şi apnee la contactul cu apa:
în traumatism cranio-cerebral; criză convulsivă; traumatism al zonelor reflexogene
 epuizare musculară
 hidrocuţie (oprirea activităţii cardiace provocată de diferenţa de temperatură între apa
rece / corpul cald al accidentatului)
 accidente de scufundare
Scufundarea unui corp în apă poate fi sub forma imersiei (scufundarea parţială) sau a submersiei
(scufundarea totală).

În fiecare caz de înec, trebuie luate în considerare proprietăţile fizice şi cele chimice ale apei în
1
SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE
CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

care s-a produs traumatismul:

Proprietăţile fizice ale apei: hipotermia (provocată de temperatura scăzută a apei) creşte toleranţa
la hipoxie.
Proprietăţile chimice ale apei: Apa sărată este hipertonă (deoarece are o concentraţie mare de
clorură de sodiu) ceea ce va provoca trecerea pasivă a serului din vasele sangvine în alveolele pulmonare
(datorită osmolarităţii mai mari faţă de cea a sângelui). Astfel va apare o stare de hipovolemie (scăderea
volumului sangvin circulant) şi hemoconcentraţie (creşterea concentraţiei de hemoglobină în hematii).
Apa dulce este hipotonă (deoarece are o concentraţie mică de clorură de sodiu), trecând din
alveolele pulmonare în sânge (datorită osmolarităţii scăzute). Astfel apare o stare de hipervolemie
(creşterea volumului sangvin circulant), cu încărcarea suplimentară a cordului şi hemoliză (distrugerea
exagerată a hematiilor), instalându-se anemie şi hipoxie.
Simptomatologie:
În funcţie de gravitatea hipoxiei provocate, simptomatologia este diferită:
Hipoxie moderată (apare în cazurile în care este inhalată o mică cantitate de apă):
 cianoză la nivelul buzelor şi a unghiilor
 tuse
 hemoptizie (la cei înecaţi în apă sărată)
 jenă respiratorie
 tahicardie
 este păstrată starea de conştienţă
 accidentatul este speriat
Hipoxie gravă:
 alterare marcată a stării de conştienţă, până la comă
 detresă respiratorie
Hipoxie severă:
 stop cardio-respirator
Persoana care acordă primul ajutor trebuie să respecte următoarele reguli:
 să-şi păstreze calmul pe toată perioada acordării primului ajutor
 să nu-şi supraevalueze puterile proprii (este o “persoană solidă”)
 dacă victima este conştientă şi în apropierea malului apei, sau marginii bazinului,
salvatorul nu sare în apă, ci întinde mâna, sau piciorul, sau un obiect, de care se va prinde accidentatul
 dacă victima este în larg, salvatorul va sări în apă
 dacă apa este necunoscută , se sare cu picioarele înainte
 dacă fundul apei este mlăştinos, se va înota pe o parte (pentru a nu se tulbura apa)
 dacă apa este curgătoare, salvatorul va fugi pe mal în sensul curentului, după care va
sări în apă
 în timpul transportului până la mal, se recomandă aşezarea unui obiect dur (scândură)
sub spatele înecatului, deoarece nu se cunosc leziunile acestuia la nivelul capului, gâtului şi coloanei
vertebrale
 dacă accidentatul este conştient, i se spune să se prindă de umerii sau şoldurile
salvatorului; dacă este inconştient, va fi prins de axile sau picioare
 dacă victima nu respiră, se începe imediat (deci în apă) respiraţia artificială prin metoda
directă “gură la gură”
 dacă pe mal sunt oameni, se strigă imediat după ajutor (din apă) pentru ca unul dintre
aceştia să plece după o echipă de intervenţii (salvamar)
 salvatorul trebuie să se ferească de accidentat: dacă victima prinde la nivelul feţei,
salvatorul cu o mână apasă cu putere nasul şi bărbia accidentatului, sau aplică o lovitură de genunchi în
abdomenul accidentatului, sau se scufundă cu victima (aceasta, în apă, va slăbi priza sa de apucare)
2
SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE
CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

Tehnici de înot recomandate: pe spate, numai cu ajutorul picioarelor; pe o parte; numai cu un

braţ; sub apă, cu ochii deschişi.
Priza de salvare:
Reprezintă manevrele care asigură menţinerea înecatului la suprafaţa apei şi transportul acestuia
la mal.
Priza de cap este cea mai simplă şi totodată cea mai folosită. Tehnica de executare: salvatorul şi
victima plutesc pe spate, cu un picior se sprijină spatele accidentatului şi cu ambele mâini este susţinut
de sub bărbie (astfel, capul victimei va fi tot timpul deasupra apei).
Priza de sub axile: poate fi activă, atunci când accidentatul este agitat; sau pasivă, atunci când
victima este inconştientă. Tehnica de exectuare: salvatorul stă lateral de accidentat, înotând pe o parte cu
o singură mână, iar cu cealaltă mână răsuceşte la spate braţul victimei (pentru priza activă), sau prinde
înecatul pe sub axilă (pentru priza pasivă).
Primul ajutor:
Măsurile de prim ajutor trebuie aplicate la locul înecului (în apă, barcă, marginea bazinului, pe
mal).

 Scoaterea cât mai rapidă a accidentatului din apă, deoarece după stă 1 minut sub apă
are şanse de supravieţuire de 98%, însă la 10 minute de stat sub apă - şansele de supravieţuire scad la
1%.
 Eliberarea căilor aeriene obstruate. Dacă există mâl, nisip, alge, etc.se aplică
următoarele măsuri de prim ajutor: ştergerea cavităţii bucale şi a nazofaringelui; manevra Esmarch;
aspirarea secreţiilor; manevra Heimlich. Dacă există un spasm laringian se recomandă efectuarea
traheostomiei.
 Evacuarea apei din plămânii accidentatului trebuie realizată în maxim 60 secunde. În
cazul înecaţilor în apă dulce, este inutilă această manevră de prim ajutor.
 După eliminarea apei din plămâni, dacă accidentatul este în stop respirator se face
respiraţie artificială printr-o metodă directă sau indirectă. Dacă este în stop cardio-respirator se face
resuscitare respiratoriere printr-o metodă directă asociată cu masaj cardiac extern.

3
SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE
CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

 Protecţia termică a accidentatului: dezbrăcarea de hainele ude; ferirea de vânt;

încălzirea înecatului, deoarece acesta este în hipotermie.
 Dacă este posibil, se face evacuarea conţinutului gastric, pe sondă gastrică; intubaţie
traheală; aspirarea secreţiilor pe sonda de intubaţie.
 Metode medicale, utilizate numai de persoanele calificate: pentru înecaţii cu apă dulce
furosemid şi vasotomie (extragerea unei cantităţi de sânge); pentru înecaţii cu apă sărată:
perfuzie endovenoasă cu ser izoton.
 Prevenirea infecţiilor prin administrare de antibiotice. Infecţiile pot să apară datorită
ingestiei şi inhalării de lichide infectate.
 Transportul accidentatului la o unitate sanitară. Acesta se face numai după resuscitarea
cardio-respiratorie (dacă aceasta a fost necesară), în decubit lateral sau ventral (deoarece la un anumit
timp după reanimare înecatul poate să verse) şi sub supraveghere permanentă deoarece există riscul
agravării stării generale a accidentatului, în majoritatea cazurilor datorită eliminării incomplete a
lichidului intrapulmonar.
Este contraindicată administrarea de lichide sau alimente în primele 60 minute după reanimarea
din înec.
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE INTOXICATII
Sunt determinate de pătrunderea în organism a unor substanţe toxice, pe cale digestivă,
respiratorie, sau cutanată.
Intoxicaţiile se pot produce voluntar, accidental, profesional.
Intoxicaţiile sunt urmate de stări patologice grave, deseori letale.
4
SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE
CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

Simptomatologia deseori nespecifică, crează dificultăţi de diagnostic, mai ales când substanţa
toxică şi circumstanţele în care s-a produs intoxicaţia nu sunt cunoscute.
Măsuri terapeutice generale:
 spălătură gastrică şi provocarea vărsăturii prin administrare de apă caldă
Aceste două măsuri sunt contraindicate în comă; leziuni ulcerative ale tractului digestive; dispnee
 administrarea urgentă a unui antidot: oxygen în intoxicaţiile cu gaze volatile; Atropină
în intoxicaţii cu substanţe organofosforate; alcool etilic în intoxicaţii cu alcool metilic; Nalorfină în
intoxicaţii cu Morfină sau alte opiacee; acid acetic diluat în intoxicaţii cu alcaline caustice; Magnezia
usta în intoxicaţii cu acizi corozivi
 tratament simptomatic: permeabilizarea căilor respiratorii; masaj cardiac extern;
respiraţie artificială; perfuzie endovenoasă cu glucoză 5%, ser fiziologic, bicarbonat de sodium;
tratamentul fenomenelor de iritaţie a S.N.C. (convulsii, agitaţie, delir); tratamentul tulburărilor de
termoreglare; etc.

1) Intoxicaţia cu alcool etilic:

Simptomatologie:
 faza de excitaţie (de beţie) (la o alcoolemie de 1–2%): greţuri; vărsături; agitaţie
psihomotorie; logoree; disartrie; agresivitate
 faza de incoordonare (la o alcoolemie de 2–3%): tulburări de coordonare şi echilibru;
facies congestionat
 faza de comă (la o alcoolemie de 3–5%): hipotonie musculară; hipo sau areflexie;
relaxare sfincteriană; midriază; bradipnee; tahicardie; tegumente reci şi palide; spută (salivă) aerată
Primul ajutor:
 provocarea urgentă a vărsăturii (dacă este conştient)
 spălătură gastrică cu soluţie de bicarbonat de sodiu 4-5% şi cărbune medicinal
 administrare de cafea foarte concentrată, îndulcită cu mult zahăr
 pungă cu gheaţă sau comprese reci pe frunte
 încălzirea mâinilor şi picioarelor

2) Intoxicaţia cu alcool metilic:

Simptomatologie: cefalee (durere de cap) intensă; delir; vărsături; colici intestinale; diaree;
dispnee; cianoză; tahicardie; hipotensiune arterială; cecitate (orbire) totală; midriază; mialgii (dureri
musculare); convulsii.
Poate provoca rapid deces, prin edem pulmonar acut sau stop cardio-respirator, având prognostic
deosebit de grav.

5
SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE
CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

Primul ajutor:
 spălătură gastrică cu apă bicarbonatată 4-5% + cărbune activat 
administrarea antidotului: alcool etilic (0,5 ml/kg corp, la 2 ore)
 combaterea acidozei (bicarbonat de sodiu)
 vitamine din grupul B
3) Intoxicaţia cu nicotină:
Se produce prin consum exagerat de nicotină, sau accidental, prin înghiţirea unor substanţe de protecţie
a plantelor (pesticide) pe bază de nicotină.
Simptomatologie: cefalee; ameţeli (vertij); stare de rău; transpiraţii abundente; vărsături; diaree;
tahicardie; convulsii. În cazurile grave se poate instala stare de şoc şi aralizie a musculaturii respiratorii,
cu stop respirator.
Primul ajutor:
 provocarea vărsăturii (dacă a înghiţit nicotina)
 cărbune medicinal şi sulfat de sodiu
 perfuzie endovenoasă (P.E.V.) cu glucoză şi ser fiziologic
 vitamine din grupul B
 resuscitare (dacă există stop respirator)
4) Intoxicaţia cu benzină:
Simptomatologie: stare de ebrietate; cefalee; ameţeli; vărsături; tremurături; pierderea stării de
conştienţă. În cazurile grave pot apare paralizia musculaturii respiratorie şi starea de şoc.
Primul ajutor:
 scoaterea accidentatului la aer
 cărbune medicinal
 resuscitare respiratorie (dacă este necesară)
Este contraindicată administrarea de lapte, sau substanţe uleioase.
5) Intoxicaţia alimentară:
a) Cu carne, peşte:
Simptomatologie: greţuri; vărsături; diaree fetidă; astenie; dureri abdominale şi lombare; facies
toxic; paloare; transpiraţii; frisoane; febră; tahicardie; expiraţie fetidă.
Primul ajutor:
 vărsătură
 spălătură gastrică (cu apă caldă şi sare)
 încălzirea accidentatului
b) Cu ciuperci otrăvitoare:
Simptomatologie: apare de la 30 minute până la 48 ore de la ingestie; hipersalivaţie; transpiraţii
abundente (profuze); vărsături; tulburări de vedere; cefalee; hipotensiune arterială; tulburări de ritm
cardiac; stare de nelinişte; insuficienţă respiratorie; chiar paralizii.
Primul ajutor:
 să bea multă apă cu sare (nu lapte), apoi provocarea vărsăturii
 cărbune medicinal
 alcalinizare: cu bicarbonat de Na
 O2
 P.E.V. cu glucoză hipertonă
6) Intoxicaţia cu somnifere:
Simptomatologie: iniţial stare de agitaţie, apoi somn profound; mai pot apare şi stări de rău, vărsături,
convulsii, insuficienţă respiratorie, paralizie respiratorie (este letală).
Primul ajutor:
 dacă este conştient: să bea apă şi sare, apoi provocarea vărsăturii
6
SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA BAIA MARE
CURS CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – Modulul 51

 dacă este stop respirator, se face resuscitare

7) Intoxicaţia cu calmante:
Simptomatologie: greaţă; vărsături; diaree; stări de agitaţie; convulsii; în cazurile grave stop
cardio-respirator..
Primul ajutor:
 dacă intoxicaţia este depistată rapid se provoacă vărsătură; dacă este descoperită tardiv,
se administrează doar cărbune medicinal şi sulfat de sodiu
 în stop cardio-respirator: resuscitare.
8). Intoxicatiile cu CO
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate combustiile incomplete.
Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de obicei accidentala.
Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei,
aspect visiniu al pielii.
Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea în zona cu emanari de gaze fara
echipament de protectie.
În toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat cât mai rapid la o unitate
spitaliceasca. Daca este posibil administram oxigen cât mai precoce în concentratii mari.
9). Intoxicatia cu substante caustice
În grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.)
sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce în raport cu natura lor si gradul
de toxicitate leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza.
Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la înghitire,
varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate
instala foarte rapid, chiar la câteva ore dupa ingestie.
Conduita de urmat:
Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale
(ABC). În cazul stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct
dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este
interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive.
Exemplu: în cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri.
10). Intoxicatia cu fum
Deseori integrate într-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este
cauza cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor
nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.
Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si
a functiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul cât mai urgent la
spital cu administrare de oxigen ,precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta în
pozitia laterala de siguranta.