Miclăuș Loredana

AMG III gr. B

PEDAGOGIE

Principiul legării teoriei de practică

Principiul corelativităţii dintre teorie şi practică ne atenţionează asupra faptului că tot

ceea cese însuşeşte în activitatea didactică se cere a fi valorificat în activităţile ulterioare, fie că
acesteasunt activităţi de învăţare, fie că sunt activităţi materiale. În acelaşi timp, această regulă se
referăla faptul că ceea ce se învaţă în perspectiva unei aplicaţii concrete, imediate sau de viitor
seînsuşeşte mult mai temeinic şi cu o motivaţie puternică.
Întreg conţinutul vehiculat de profesor va fi astfel dimensionat încât să se raporteze la experienţe
posibile sau la deziderate interiorizate de către subiecţii cu care se lucrează. Chiar dacăfinalitatea
învăţării nu este conştientizată direct, prin sesizarea unor consecinţe imediate, elevii trebuie să
fie puşi în situaţia de a lua act de importanţa unor cunoştinţe în contexte dintre celemai variate,
unele dintre acestea neavute în vedere în momentul accederii la cunoştinţe abstracte.

De altfel, aplicativitatea în învăţământ ar putea avea două sensuri, relativ distincte, dar
complementare:
1.Folosirea datelor asimilate la un moment dat ca antecedente pentru rezolvarea unorsarcini
teoretice ulterioare, cum ar fi utilizarea unor formule sau algoritmi în rezolvarea problemelor,
valorificarea unor explicaţii pentru a desluşi noi aspecte necunoscute, aplicarea unor reguli în
alte contexte etc.; acest lucru se poate asigura prin realizarea permanentă de conexiuni între
cunoştinţe (specifice sau nonspecifice, intradisciplinare sau interdisciplinare);

2.Prelungirea procesului de însuşire a unor cunoştinţe sau a unor deprinderi prin recursul la
activităţi materiale, concrete, motrice; prelungirea lui a şti în a şti să faci,a şti să fii,a şti să fii şi
să devii etc. aceste sarcini se pot materializa prin punerea elevilor în situaţii faptice, prin
experimentarea (parţială sau totală) a unor acţiunireale sau posibile, prin trăirea unor stări, prin
rezolvarea unor probleme care ţin deaspectele practice ale vieţii.Trecerea de la aspectele
teoretice la cele concrete se poate realiza fie treptat, prin procesări şimodelări exemplare care îi
trimit pe elevi spre situaţii reale (realul poate fi inaccesibil sau periculos de experimentat de
pildă, statutul de criminal , pentru elevul sau studentul în ştiinţe sociale), fie direct, prin
„plonjarea” în faptul de viaţă aşa cum este el, prin trăirea efectivă a unorrealităţi (punerea
elevilor în situaţia de a întreprinde sau a coordona o acţiune, pentru a-şi daseama de dificultăţile
reale).

Principiul în discuţie pretinde şi o lectură suplimentară, şi anume, prin luarea practicii ca

bază de plecare în cunoaştere, ca fundament şi temei al acesteia. Se ştie că exerciţiul practic
poate fiinţaca declanşator şi întăritor al cunoaşterii abstracte, ca punct de plecare în emergenţa
şifixareaunor teze ideatice, abstruse din şi de realitate. Principiul legarii teoriei de practica
a) Conceptele de teorie si de practica si raportul dintre ele.
Teoria este rezultatul reflectarii abstracte, conceptuale a realitatii, sub forma de sisteme de
informatii sau de cunostinte. Fiecare domeniu al realitatii a dezvoltat si dezvolta continuu teorii
specifice, ceea ce a dus la dezvoltarea diverselor stiinte din domeniile naturii, societatii si
gandirii umane. Practica este rezultatul aplicarii cunostintelor, obiectivate in tehnici, tehnologii,
in priceperi si deprinderi de producere a bunurilor materiale si spirituale, de realizare de servicii
etc, care sunt si demersuri de formare si exercitare activa si eficienta a profesiilor, intre teorie si
practica exista interactiune, conditionare reciproca.
b) Conceptul de principiu al legarii teoriei de practica si semnificatiile sale. Principiul
legarii teoriei de practica exprima necesitatea imbinarii (unirii) stranse a componentei ideatice a
invatarii - a actului de insusire a cunostintelor teoretice - cu componenta actionata, aplicativa, a
invatarii, adica cu actul de insusire a cunostintelor practice sau de formare a priceperilor si
deprinderilor practice productive, de proiectare, de investigatie, de creativitate si manageriale -
dupa caz, in functie de profesia dobandita (sau in curs de dobandire).
Ideea legarii teoriei de practica in actul predarii-invatarii, dar si in activitatea sociala, in general,
este destul de veche, cu semnificatii viabile in timp.
In lumea contemporana se acorda o atentie sporita principiului legarii de practica, in contextul in
care se cere ca pregatirea profesionala sa aiba un accentuat caracter actionai, pragmatic.
Principiul legarii teoriei de practica se prezinta ca o sustinere, uneori o completare si o
dezvoltare specifica a principiului intuitiei. El reprezinta atat un demers legic impotriva
conceptiei teoretizante, cat si un demers impotriva conceptiei exagerat pragmatice a predarii-
invatarii. El lupta impotriva scolii rupte de viata, de practica, dar sustine ca scoala legata de
viata, de practica trebuie sa se fundamenteze pe teoria care orienteaza actiunea respectiva,
evidentiind, in acest context, necesitatea obiectiva a imbinarii teoriei cu practica.
Principiul legarii teoriei de practica evidentiaza faptul ca: practica este un izvor al teoriei si
criteriul de verificare al acesteia, ea vitalizand si valorificand teoria, iar sub raport didactic, ea
transforma cunostintele in convingeri stiintifice; teoria (izvorata din practica, din investigatii si
deductii stiintifice si verificata de practica) vine in sprijinul practicii, al aplicarii cunostintelor
(formarii priceperilor si deprinderilor), oferindu-i eficienta si fundamentare stiintifica.
Contactul nemijlocit al studiilor cu realitatea, determinat de legitatea legarii teoriei de practica,
contribuie la formarea multidimensionala a personalitatii si profesionalitatii, integrand pe langa
calitati intelectuale si profesionale, de dragoste fata de adevar, stiinta si aplicabilitate si alte
genuri de calitati, precum cele umane, afective, caracteriale, estetice, etice, juridice, ecologice,
civico-sociale etc, care le pot asigura absolventilor scolilor si facultatilor conditiile integrarii
reale, responsabile, creative si eficiente in activitatea social-utila, in viata.

c) Mijloace si forme de realizare a principiului legarii teoriei de practica:

exemple, argumentari, exercitii, probleme in orele didactice etc, luate din productie, proiectare,
cercetare etc. - dupa caz; activitati didactice cu caracter aplicativ in laboratoare, cabinete, ateliere
productive, de proiectare, cercetare, scolare sau din intreprinderi (societati comerciale) etc;
activitati in cercuri de specialitate - cum sunt cele tehnico-stiintifice; abordarea de teme actuale
sau de perspectiva cu caracter aplicativ, de cercetare-proiectare in cadrul proiectelor de an sau de
diploma; vizite si excursii didactice in unitati de profil - productive, de proiectare, cercetare etc;
vizite la muzee, expozitii etc. de profil si altele.
d) Reguli orientative pentru aplicarea eficienta a principiului legarii teoriei de practica:
atelierele, cabinetele, laboratoarele cu caracter didactic si din unitatile de profil sa fie dotate la
nivelul cerintelor contemporane; conditiile de lucru pentru elevi (studenti) sa fie relativ
asemanatoare cu cele din unitatile moderne de profil (halate, salopete, norme de lucru, disciplina
muncii, cooperarea si raspunderea personala etc); activitatile aplicative ale elevilor (studentilor)
sa aiba, pe cat posibil si un caracter util (rezultatele activitatii sa foloseasca la ceva -
confectionarea de material didactic, producerea unor bunuri folositoare, pregatirea unor activitati
didactice etc); daca activitatile practice au un caracter util, atunci sa se asigure si cointeresarea
elevilor (studentilor), pentru care antrenarea unor sponsori ar fi binevenita si in invatamant; toate
activitatile practice sa fie fundamentate pe teoria de specialitate, pentru a se evita orice empirism
sau caracter mestesugaresc al pregatirii elevilor (studentilor); sa se asigure indrumarea
competenta de specialitate si evaluarea exigenta pe parcursul activitatilor practice curente si
finale, in care sa actioneze in permanenta fenomenul de feedback, reglajul predarii si autoreglajul
invatarii, bazate pe formarea si dezvoltarea deprinderilor de autocontrol si autoconducere.