Ajutor medical in asfixie

Asfixia este o stare deosebit de grava, ce se caracterizeaza prin stoparea patrunderii de aer si oxigen (sau
patrunderea insuficienta) in plamini, si prin urmare la creier, inima si alte organe vitale.

Cauzele asfixiei pot fi: trauma cailor respiratorii, obturarea lumenului, strangularea sau lipsa de oxigen in aer (lip
totala sau inlocuirea lui cu alte gaze toxice).

Mecanismele de asfixiere:

Obturarea cailor respiratorii prin caderea limbii, in deosebi la persoanele fara cunostinta.

Obturarea cu produse alimentare (boluri sau lichide), cu mase vomitive, de regurgitatie sau sange, cu corp
straini. La inec implerea cu apa a cailor respiratorii.

Obturarea prin spazm laringean din cauza excitarii coardelor vocale cu corp strain.

Edem laringean din cauza arsurii, reactiei alergice dupa intepatura de insecte, in boli infectioase.

Strangularea cauzata de spanzurare sau inadusire criminala.

Imposibilitatea de respira din cauza strivirii cutiei toracice cu pamint, pietre, in gloata, etc.

Rani deschise ale cailor respiratorii, ale plamanilor, pneumotoraxul, hemotoraxul.

Convulsii si accese de natura psihiatrica sau neuropatologica.

Anoxia lipsa de oxigen in aerul respirat.

Intoxicatia prezenta in aerul respirat a gazelor (sau vaporilor) toxice, care afecteaza respiratia.

Simptoamele de asfixie

Respiratie ingreuiata, cresterea frecventei si adancimii respiratiei.

Respiratia devine zgomotoasa, ragusita.

E posibila aparitia spumei, umflarea venelor gatului si a fetei, fata incordata, narile participa in procesul
respiratiei.

Albastrirea fetei, buzelor, unghiilor, neliniste pronuntata.

Sinistratul nu poate vorbi, se apuca involuntar cu minile de gat.

INECUL
Inecul este o varianta a asfixiei, cauzata de implerea cailor respiratorii cu apa sau alt
lichid. Pentru acordarea ajutorului, salvatorul are la dispozitie cel mult 4-5 minute. In
acest timp victima trebuie scoasa din apa, trebuie eliberate caile respiratorii de apa si
de inceput respiratia artificiala. Mecanismul decesului la inec poate fi diferit.
1. Oprirea respiratiei poate avea loc din cauza spazmului reflector al laringelui,
in rezultatul patrunderii apei pina la coardele vocale. Asfixia are loc, desi
plaminii nu sint plini cu apa. Acesta este numit inec uscat. O varianta
asemanatoare este inadusirea din cauza acoperirii ermetice si puternice a gurii
si nasului cu mina, dupa scufundarea in apa. Victima pierde cunostinta si se lasa
la fund. In scurt timp dupa oprirea respiratiei, are loc oprirea inimii. La
scoaterea din apa a victimei, tegumentele sint palide, cu nuanta albastrie.
2. Inecul adevarat (propriu-zis) are loc din cauza implerii cailor respiratorii
cu apa. La scoatere tegumentele sint cianotice, din gura se elimina lichid
spumos.
3. Inecul sincopal oprirea respiratiei si inimii are loc concomitent, in mod
reflector, in rezultatul scufundarii bruste in apa rece. La scoatere in caile
respiratorii nu este nici o picatura de apa. Tegumentele sint palide moartea
alba.

Acordarea ajutorului:
Precautie maximala la scoaterea victimei din apa. Salvatorul se apropie din spate,
apuca victima de par sau de sub mina, tinand-o cu fata in sus, deasupra apei. Daca
victima se agata de salvator, incurcandu-i miscarile cea mai buna metoda de
eliberare este scufundarea sub apa
pentru citeva secunde.

 Daca victima este fara cunostinta respiratia artificiala se incepe deja in apa.
Dupa scoaterea din apa se elibereaza caile respiratorii, daca e necesar se face
reanimare.
Daca respiratia este prezenta, victima se sterge cu ceva uscat, se incalzeste si i se
da de baut lichid fierbinte.

Particularitati de ajutor in dependenta de tipul apei:

La inecul in apa de rau (iaz, balta), apa patrunde foarte repede prin plamini in
vasele sangvine, provocand hemoliza distrugerea elementelor componente ale
singelui. Reanimarea trebuie inceputa imediat, fara a pierde timp pentru eliberarea
cailor respiratorii de apa. Dupa reanimarea cu succes, victima are nevoie de internare
urgenta.
La inecul in apa de mare (sarata) apa se retine in caile respiratorii si plamini si
extrage apa din sange si tesuturi (pentru diluare si echilibrarea presiunii osmotice). In
acest caz, trebuie de eliberat cit mai urgent caile respiratorii de apa si apoi dupa
aceasta se face respiratie artificiala si masajul inimii. Dupa reanimarea cu succes,
victima are nevoie sa bea cit mai mult lichid cald (ceai, suc, compot).
Tineti minte ! Victima dupa inec trebuie internata in spital, pentru observare, chiar si daca se
pare ca totul e bine sau refuza internarea. Aceasta este important, deoarece poate avea loc asanumitul inec secundar edem pulmonar, insuficienta respiratorie, oprirea respiratiei si inimii.
SINCOPA
Sincopa, sau lesinul, reprezinta pierderea brusca, totala a cunostintei, insotita de disparitia
tonusului muscular. Sincopa apare cand creierul nu primeste suficient sange (ceea ce specialistii
numesc hipoperfuzie cerebrala). Exista foarte multe afectiuni, acute sau cronice, usoare sau
importante, care se pot complica cu sincopa.
Poate fi vorba de anxietate, fobii, emotii puternice, anemie, hipoglicemie, aritmii,convulsii, sau
afectini neurologice. Exista chiar si sincope idiopatice, a caror cauza nu poate fi stabilita la
momentul prezentarii la medic si care nu mai apar niciodata, sau sincope care se mostenesc
genetic, din generatie in generatie.
Desi sincopele pot fi un adevarat semnal de alarma ca ceva este in neregula in organism, multe
pot la fel de bine sa apara si la un individ sanatos, normal din punct de vedere psiho somatic. Sincopele ridica probleme deosebite, prin morbititatile si complicatiile traumatice,
mai ales la varstnici. Daca acestia isi ierd tonusul postural si cad, se pot lovi de diverse obiecte
din jur, ceea ce se poate repercuta negativ asupra sanatatii generale a organsimului, deoarece

varstnicii se recupereaza mai greu dupa accidente.

Episoadele sincopale sunt foarte scurte, pacientul isi revine complet in cateva minute si nu are
stari de confuzie sau de alterare a statusului mental. Sincopa poate sa aiba un prognostic mai
rezervat daca apare pe fondul unor probleme cardiace grave. Sincopa este chiar mai frecventa
decat ne inchipuim.
O statistica recent efectuata indica faptul ca aproape 3% din toate prezentarile si consulturile
efectuate la camera de garda a spitalelor de urgenta sunt pentru sincope, si 6% dintre internari
recunosc tot aceasta cauza. Este a sasea cauza de spitalizare a pacientilor cu varsta peste 65 de
ani. Se pare ca femeile sunt la fel de afectate ca si barbatii, desi studii mai vechi sugerau ca
femeile au mai multe episoade sincopale.
Incidenta de aparitie a sincopei creste o data cu inaintarea in varsta, insa sincopa nu este o
afectiune exclusiva a pacientilor varstnici, ea putand aparea la orice varsta.
Pacientii pot sa se simta ametiti anterior sincopei, lipotimici, pot sa aiba sau nu manifestari care
sa anunte ca ceva este in neregula, sau pot sa lesine direct, brusc, in stare de aparenta sanatate.
Caracterul ei tranzitor o separa de multe alte stari caracterizate prin alterarea constientei, iar lipsa
miscarilor motorii intense o diferentiaza de convulsii.
Cauzele sincopei

Sincopa are o mare varietate de cauze, de la simple reactii exagerate la emotii

sau ortostatism prelungit, pana la probleme cardiace sau neurovasculare importante ce impun un
tratament de urgenta. Cea mai frecventa sincopa este cea vaso-vagala. Apare cel mai adesea la
pacientii tineri, copii sau adolescenti si este benigna. Nu are un risc vital, trece repede iar
pacientul se simte foarte bine dupa ce isi revine.
Sincopa vasovagala apare in momentul in care tensiunea arteriala scade foarte mult in
periferie, ceea ce determina o reducere brusca a fluxului sangvin cerebral. Supus
hipoperfuziei, deprivarii de oxigen si glucoza, creierul nu mai poate functiona la parametrii
corespunzatori si astfel pacientul isi pierde cunostinta. Cel mai adesea o astfel de sincopa apare
cand pacientii stau foarte mult timp in picioare (coloana de sange trebuie sa invinga forta
gravitationala pentru a se reintoarce la inima), sau cand este foarte cald si apare o vasodilatatie
generalizata.
Sincopele vasovagale sunt precedate de stari tipice caracterizate prin greata, varsaturi, transpiratii
profuze (diaforeza) si tulburari ale acuitatii vizuale. Daca starea de inconstienta se prelungeste
pot sa apara si convulsii. Sincopa vasovagala poate fi declansata si de vederea sangelui, teama de
traumatisme, sau chiar unele exercitii fizice.
Sincopele simple, necomplicate pot fi declansate si de anxietate, emotii puternice, durere, foame
sau abuz de medicamente si droguri. Foarte multi dintre pacientii care au sincopa nu au, de fapt,
nic o problema medicala grava sau care sa necesite o atentie deosebita si sa impuna un tratament

de specialitate. Exista pacienti al caror organism are probleme in a regla tonusul vascular si
debitul cardiac in momentul in care efectueaza miscari bruste, se ridica repede de jos, alearga sau
efectueaza exercitii fizice (mai ales aerobice).
Incapacitatea de a coordona tonusul vascular si a redistribui sangele se traduce clinic prin
hipotensiune ortostatica (la ridicarea brusca pacientul se simte ametit, lipotimic si poate chiar sa
lesine, deoarece creierul nu primeste suficient sange, acesta gasindu-se in vasele de sub nivelul
inimii). Hipotensiunea posturala este o cauza frecventa de sincopa la batrani, la pacientii cu
hipotonie musuculara generalizata, sau la cei care isi revin dupa boli cronice consumptive sau
boli care i-au tinut imobilizati la pat foarte multa vreme.
Sincopele recunsoc si alte cauze, cum ar fi:
1. Afectiuni ale sistemului nervos vegetativ: sistemul nervos vegetativ face parte din sistemul
nervos al organismului si alaturi de sistemul nervos central este implicat in reglare proceselor si
functiilor vitale supravietuirii. El controleaza functiile involuntare, cum ar fi frecventa cardiaca,
tonusul vascular (alternanta vasodilatatiei cu vasoconstrictie), frecventa respiratorie.
Afectiunile sistemului nervos vegetativ pot fi acute sau cronice si pot include insuficiente
postganglionare sau preganglionare. In cazul in care apar astfel de tulburari pacientul are si alte
manifestari, nu doar sincope. Majoritatea acuza disfunctii sexuale,incontinente sfincteriene,
tulburari de sudoratie, salivatie, lacrimatie, precum si modificarea diametrelor pupilare si
neadaptarea lor la nevoile oculare ale pacientului;
2. Afectiuni ale sistemelor de reglare a tonusului cardiovascular: sunt incriminate in special
afectiuni cronice de tipul diabetului zaharat, amiloidozei, malnutritiei si alcoolismului. Prin
administrarea cronica a unor medicamente ce interfera cu tonusul vascular normal, in special
medicamente antihipertensive, riscul de sincopa creste. Deshidratarea poate sa influenteze si ea
circulatia si tensiunea, prin scaderea volemiei;
3. Afectiuni cardiovasculare care modifica fluxul sagvin cerebral. Acestea pot include blocaje
intracardiace de transmitere a stimulilor electrici, probleme ale nodului sinusal (zona specializata
a inimii care regleaza ritmul cardiac), aritmii cardiac (ritm cardiac anormal, mai rapid sau mai
lent) existenta unor cheaguri sangvine in plamani (trombembolism pulmonar), orificii valvulare
anormal de inguste sau probleme cu structurile inimii;
4. Afectiuni ce influenteaza anumiti nervi si ii determina sa raspunda anormal unor stimuli. Aici
sunt incluse sincopele de mictiune (pacientul lesina cand urineaza), sincopele din nevralgia
glosofaringiana (sincopa apare in momentul inflamarii unui nerv), sincopa de tuse (mai ales dupa
un efort de tuse intens);
5. Hiperventilatia poate sa fie cauza de aparitie a sincopei mai ales la pacientii anxiosi, aflati in
atacuri de panica, atunci cand ajung sa respire foarte mult, superficial si foarte repede
(schimburile de gaze respiratorii se realizeaza foarte rapid in acest context: dioxidul de carbon
este eliminat iar aportul de oxigen este crescut);
6. Tratamente cronice impotriva tensiunii, tulburarilor de ritm cardiac, tulburarilor psihice

administrarea unor anumite tipuri de analgezice;

7. Afectiuni neurologice de tipul atacurilor ischemice tranzitorii, sau accidentelor vasculare
cerebrale pot fi cauza de sincopa. Pacientii au in aceste cazuri si simptome de alarma de
tipul vertijului, disartriei, diplopiei.
Cum poate fi prevenita sincopa ?
Sus
In cazul in care sincopa are caracter repetiv sau recurent, pacientul isi poate ameliora
semnificativ starea daca poate sa identifice anumiti triggeri care sunt asociati cu declansarea
acestei situatii neplacute. In unele cazuri triggerii pot fi controlati prin tratament, in altele prin
modificarea stilului de viata.
Sfaturile specialistilor includ:
- Evitarea incaperilor aglomerate si supraincalzite;
- Evitarea starilor de foame si adoptarea unei diete cat mai echilibrate, bogate in fructe si legume
proaspete, lactate si branzeturi;
- Evitarea consumului excesiv de alcool, mai ales in zile calduroase;
- Evitarea sau renuntarea la fumat;
- Evitarea starilor de extenuare fizica si psihica, a stressurilor intense;
- Practicarea unor exercitii de relaxare si de control al respiratiei in cazul in care exista tendinta
la tahipnee si hiperventilatie;
- Ridicarea din clinostatism in ortostatism gradual, niciodata brusc, pentru ca organismul sa aiba
timp sa se adapteze pozitiei.
Pacientii care au episoade recurente de sincope vasovagale ar trebuie sa fie foarte atenti la starea
de hidratare, sa consume cat mai multe lichide si daca este cazul chiar si un regim mai bogat in
sare. Astfel se evita deshidratarile si se mentine un volum sangvin adecvat necesitatilor.
Daca exista semnele prodromale ale sincopei (tulbuarri diseptice, disconfort gastric, greturi,
transpiratii, tulburari oculare), pacientii ar trebui sa fie atenti la aparitia acestora, sa se intinda si
sa se asigure ca nu exista nici un obiect in jur de care se pot lovi in cazul in care sincopa se va
instala. Pacientii in varsta cu hipertensiune aflata sub tratament sau cu alte tipuri de terapii ar
trebui sa se prezinte la medic pentru o reevaluare a tratamentului in cazul in care apar sincopele.
Sincopa poate fi indusa de numeroase medicamente antihipertensive, dar si de:
- Diuretice, nitrati;
- Betablocante, digitalice, antiaritmice;
- Antidepresive triciclice, amiodarona;
- Analgezice cu proprietati sedative.
Pacientii varstnici trebuie educati:
- Sa evite starile de deshidratare, sa consume cat mai multe lichide, si chiar daca nu le este mereu
sete, sa incerce sa bea cat mai multa apa;
- Sa nu se ridice niciodata brusc din pat;

- Sa nu se incheie prea strans la gulere sau cravate;

- Sa fie atenti cand se barbieresc pentru a nu aplica o presiune crescuta pe zonele laterale ale
gatului;
- Sa evite sa tuseasca prea intens, mai ales daca au si afectiuni bronhopulmonare coexistente.