Basmul cult

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă

Basmul cult „Povestea lui Harap Alb” de Ion

Creangă a fost publicat în revista „Convorbiri
literare” în 1877 și este o operă epică, în care
întâmplările reale se împletesc cu cele fabuloase, iar
personajele sunt înzestrate cu puteri supranaturale și
reprezintă forțele binelui și ale răului, din
confruntarea cărora binele iese învingător .G.
Călinescu susține că „ basmul este o oglindire a vieții
noastre în moduri fabuloase”.
Povestea lui Harap-Alb este o capodoperă a
creației lui lon Creangă pentru că reunește două teme
esențiale: triumful binelui asupra răului și formarea
tânărului, inițierea în tainele vieții. Pentru că e vorba
de inițierea unui personaj, opera are caracter de
bildungsroman. Alături de aceste două teme se mai
poate observa o subtemă: rolul prieteniei în viața
omului. Oricât de dotat, de înțelept ar fi fost fiul de
crai, el nu ar fi putut învinge răul dacă nu ar fi fost
ajutat de cei cinci „monștrii simpatici" care devin
prietenii săi. Narațiunea la persoana a III-a este
realizată de un narator omniscient, dar nu și obiectiv,
deoarece intervine adesea prin comentarii sau
reflecții, unele adresate interlocutorilor ipotetici,
cititori sau ascultători „Dumnezeu să ne ție, că
cuvântul din poveste înainte mult mai este".
Fiind un basm, se observă în Povestea lui Harap-
Alb prezența formulelor tipice: formula de început
„Amu cică era odată..."; formula de mijloc „și merseră,
merseră.." și formula de încheiere „Și a ținut veselia
ani întregi, și acum mai ține încă. Cine se duce acolo bè
și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă,
iară cine nu, se uită și rabdă". Incipitul are astfel
rolul de a plasa acțiunea basmului în atemporalitate și
aspațialitate, în timp ce finalul include o comparație
de un umor amar între cele două lumi, a fabulosului și
a realului.
Personajul principal al operei este fiul cel mic al
craiului ,care își pierde statutul privilegiat și ajunge
sluga spânului. Este personaj eponim, pozitiv ,real,
căci nu este înzestrat cu puteri supranaturale , și
complex , având atât calități , cât și defecte .Eroul
este tipul tânărului imatur, care este inițiat în tainele
vieții.
Eroul este caracterizat în mod direct de către
narator „fiul craiului, boboc în felul său la trebi de
aieste" și de celelalte personaje (Sf. Duminică
„Luminate crăișor", Spânul „puiu de viperă", „fecior de
om viclean ce te găsești ").O altă trăsătura de
caracter, care reiese din faptele personajului, este
curajul Spre deosebire de frații săi mai mari, Harap-
Alb, încurajat de calul năzdrăvan, scoate paloșul si se
năpustește asupra ursului,
Drumul pe care-l parcurge eroul este unul
inițiatic. Probele pe care trebuie să le treacă îl vor
ajuta să dobândească experiența de viață și
trăsăturile necesare unui bun împărat altruismul,
responsabilitatea, înțelepciunea, dar și sentimentul
prieteniei.
Deși este înzestrat cu alese calități, Harap-Alb
are și slăbiciuni omenești, momente de tristețe și
disperare, toate conducând la desăvârșirea lui ca om.
El se dovedește a fi neascultător deoarece încalcă
sfatul tatălui său de a se feri de spân și de omul roș
Pentru această greșeala el va fi pedepsit şi va fi
obligat să își piardă statutul privilegiat și să treacă
anumite probe, care ii vor pune viața în primejdie.
Devenit sluga Spânului, își asumă numele de
Harap-Alb, dovedind, in același timp, loialitate și
supunere față de stăpânul său, Flăcăul nu încalcă
jurământul făcut pe paloș, își respectă cuvântul dat,
dovedind că este un om capabil să își asume vinovăția.
 Harap-Alb este ajutat mereu de cel mai bun
prieten al său, calul fabulos, și de Sfântă Duminică,
cea care ii dăduse primele sfaturi in evoluția
maturizării sale. In trecerea acestor probe, Harap-
Alb este umanizat, el se teme, se plânge de soartă,
cere ajutorul acelora in care avea încredere, semn că
învățase ceva din experiența cu Spânul. O experiență
determinantă pentru maturizarea lui o constituie
întâlnirea cu omul Roș, un alt pericol de care ar fi
trebuit să se ferească, așa cum îl sfătuise tatăl. Din
fericire, pe parcursul drumului își face prieteni
devotați care îl vor ajuta să depășească probele, căci
fiul de crai este un personaj real, el nefiind înzestrat
cu însușiri supranaturale.
Ca și Nică, Harap-Alb parcurge o perioadă a
formării personalității; deși este înzestrat cu
importante calități, are și slăbiciuni omenești, toate
conducând la desăvârșirea lui ca om.