ANEXA 2

SALVAREA DE LA INEC Inecul se poate produce din diferite cauze: - epuizare morala - datorita spaimei caracteristice celor care nu stiu sa inoate sau sa-si aprecieze fortele si se avanta prea mult in largul apei; - epuizare fizica - datorita efortului depus in timpul inotului; - stare de sincopa - (oprirea reflexa brutala a functiunilor inimii si respiratiei) cauzata de criza epileptica, angina pectorala, infarct miocardic, traumatism in diferite regiuni ale corpului, epigastrita temporala, crampe musculare; - patrunderea apei in fosele nazale si in urechi; - hidrocutie - prin simplul contact cu apa, datorita unei sensibilitati a organismului fata de apa (fenomen asemanator cu electrocutarea). In naufragii, accidente nautice, sarituri in apa, se mai pot asocia traumatisme grave ca: fracturi craniene sau ale coloanei vertebrale, lovituri in abdomen, luxatii ale diferitelor articulatii, spargerea timpanului, etc. Inecul - accident, il pot suferi atat cei care nu stiu sa inoate cat si cei care stiu sa inoate. Valurile, curentii, vartejurile, bancurile de nisip deplasabile sau fixe, apele repezi, apele reci, cu plante acvatice agatatoare, fund de apa stancos, maluri abrupte, nerespectarea zonelor de restrictie delimitate cu balize sau geamanduri si a regulamentelor publice, rasturnarea barcilor, lovirea in apa in timpul rasturnarilor, naufragii, constituie fiecare in parte conditii care pot favoriza sau declansa inecul. Chiar si cei care stiu sa inoate bine, sunt expusi la inec, daca nu tin seama de starea sanatatii lor, sau sunt foarte obositi, consuma bauturi alcoolice sau forte reci inainte de a intra in apa, stau la soare si intra de multe ori intr-o apa rece sau fac pre multe sarituri succesive si scufundari. In cazul inecului prin epuizare fizica sau morala, accidentatul sa zbate, face miscari necoordonate, irationale, contribuind astfel la epuizarea fortelor. Cel care se ineaca astfel, este dominat de frica, se agata cu disperare de oricine, orice, striga ridicand bratele ceace favorizeaza scufundarea victimei. In cazul inecului prin sincopa respiratorie, cardiaca sau mixta, sau hidrocutie, victima isi pierde cunostinta si se scufunda brusc, fara semne de disperare, fara strigate, fara lupta, Inecatul scos la mal are aspectul unui asfixiat: miscarile respiratorii pot fi neregulate, slabe sau absente, pulsul se poate prezenta normal, slabit sau imperceptibil. In 10% din cazuri tegumentele sunt albe lucioase, in 20% albastre-violacee, iar in restul de 70% culoarea lor se modifica in functie de starea clinica. Cianoza (culoarea vanata a pielii) este mai pronuntata la nivelul buzelor si a unghiilor fara a exista o legatura directa intre intensitatea si gradul de asfixie. Dupa aspectul exterior al inecatului se descriu doua tipuri: - inecatul alb, palid care nu a inghitit apa; - inecatul cianotic, vanat, la care apa a patruns in plamani si stomac; la nivelul gurii si nasului el poate prezenta o spuma aerata rozacee, semn al edemului pulmonar. Temperatura corpului victimei este scazuta. Uneori se pot observa diferite traumatisme si leziuni datorita loviturilor. Moartea prin inec se produce astfel: dupa caderea in apa are loc o inhibitie reflexa cardio vasculara caracteristica prin oprirea respiratiei sau respiratie rara,puls scazut, scaderea tensiunii arteriale, fenomene ce duc la sincopa prin scaderea aportului de oxigen la sistemul nervos central. Urmeaza reactia cardio-respiratorie a excitarii centrilor nervosi cu CO2 acumulat in exces. Se reia respiratia frecvent si anarhic ducand la umplerea bronhiilor si alveolelor pulmonare cu apa. Urmeza asfixie progresiva, oprirea respiratiei, inima continuand sa bata, apoi dupa cateva miscari respiratorii spasmodice scade tensiunea arteriala, sincopa respiratorie devine mixta, se opreste si inima si ne aflam in fata mortii clinice (aparente), urmata de moartea biologica (definitiva).

Salvarea de la inec constituie o actiune care urmareste scoaterea victimei din pericolul prin care trece, acordarea primului ajutor si aplicarea unor masuri terapeutice eficiente. Toate acestea trebuie sa aiba ca rezultat supravietuirea. Toate actiunile care au ca scop salvarea unui om care se ineaca, avand in vedere gravitatea situatiei in care se afla victima, trebuie sa se faca rapid, cu mult calm si pricepere, stiut fiind faptul ca nu se poate readuce la viata un organism care se afla in stare de limita extrema, de moarte clinica ( sau aparenta ). In cazul in care cel care se ineaca este constient si stie sa inoate poate fi ajutat de pe mal cu anumite indicatii, cu o prajina, franghie, colac de salvare. In situatia in care victima nu stie sa inoate sau este in stare inconstienta, este absolut necesara o interventie rapida fie prin deplasare cu o ambarcatiune, fie inot. Salvatorul trebuie sa fie un foarte bun inotator care sa cunoasca pericolele legate de inec si manevrele de salvare. Inainte de a intra in apa, salvatorul trebuie sa se dezbrace de haina si incaltaminte si sa-si descheie gulerul. Este foarte important sa anunte pe cei aflati eventual in apropiere pentru a obtine ajutoare. Cand victima se afla la suprafata, salvatorul se va apropia de acesta cautand sa o sustina si sa o aduca la mal. Daca victima nu mai iese la suprafata, atunci prima actiune va fi plonjarea in adancime si cautare ei. Daca cel care se ineaca stie sa inoate si se mentine la suprafata, salvatorul se poate apropia mai incet pentru a-si menaja fortele in vederea sustinerii si transportarii victimei. In cazul in care victima se scufunda, este necesara o viteza maxima care totusi sa nu epuizeze fortele salvatorului si sa duca la un alt accident. Daca inecul se petrece la o distanta mare de mal, se indica folosirea unei ambarcatii aflate la indemana. In toate situatiile este nevoie de mult calm, hotarare, sange rece, tenacitate. Niciodata nu se va actiona in pripa, in panica si disperare. Procesul salvarii unui om care se ineaca poate fi impartit in trei etape: 1 - apropierea de cel ce se ineaca; 2 - prinderea victimei si transportarea sa pentru a fi scoasa din apa; 3 - primul ajutor si reanimarea. 1. Apropierea de cel care se ineaca se poate face cu o barca sau inotand. Salvatorul trebuie sa se deplaseze cat se poate de repede dar cu mult calm. In cazul apropierii prin inot de cel ce se ineaca, este bine sa se faca pe la spatele acestuia, deoarece atunci cand victima simte in apropiere un punct de sprijn, cauta sa se agate de el cu toata forta. In cazul in care apropierea nu este posibila prin spate, salvatorul trebuie sa-l apuce de talie, sa-l intoarca cu spatele si sa-l scoata la suprafata cu fata deasupra apei. Daca accidentatul este imbracat, poate fi mentinut la suprafata prin apucarea de haina de preferinta de guler. Un inotator obosit care isi pastreaza calmul poate fi sustinut de un inotator care inoata craul sau bras si ii ofera ca sprijin umerii sai. Daca victima este scufundata sub apa, dupa ce salvatorul ajunge la locul disparitiei, loc ce poate fi reperat dupa bulele de aer care ies la suprafata, se va scufunda spre fundul apei. Daca victima nu este gasita imediat, salvatorul revine la suprafata, unde va face o inspiratie profunda, apoi se va scufunda din nou. Intr-o apa curata corpul victimei se poate observa de la 4-5 metrii. Daca fundul apei este malos, salvatorul va cauta sa nu tulbure apa, calcand usor sau evitand sa calce. Daca inecatul este gasit cu fata in jos, apropierea se face dinspre picioare care trebuiesc departate, apoi se apuca corpul pe sub brate si este ridicat in pozitie verticala printr-o miscare brusca scotandu-l la suprafata apei. Daca inecatul este gasit cu fata in sus apropierea se face din spre cap, ridicandu-l de umeri si aducandu-l in pozitie verticala la suprafata. Cand inecul se produce intr-o apa curgatoare, salvatorul trebuie sa alerge pe mal in sensul curentului si sa sara in apa la vale de cel inecat pentru a-l putea prinde. Pe valurile mari se recomanda inotul pe sub coamele valului, tinindu-se seama de sensul curentului. Valurile mici si repezi sunt periculoase si pentru salvatorul incercat. De asemenea este foarte periculos locul unde valurile se sparg, de obicei spre mal unde valurile intalnesc bancurile de nisip. In apa pe care nu o cunoaste salvatorul va sari cu picioarele inainte. 2. Procedee le de prindere (apucare) a victimei. Se cunosc mai multe prize in functie de regiunea pe care se aplica.

- Priza de cap - este cea mai simpla, daca victima este linistita, calma sau inconstienta. Victima se aseaza in pozitia pe spate cu capul usor ridicat in asa fel incat gura si nasul sa iasa din apa. Salvatorul se afla in spatele inecatului cu fata in sus si cu picioarele sub corpul victimei, apucandu-i capul cu ambele maini sub barbie, cu degetele mari orientate in sus. In aceasta pozitie salvatorul inoata pe spate, folosind miscarea de picioare, bras sau craul. Daca picioarele victimei se scufunda, salvatorul i le va impinge in sus, cu un genunchi, pentru a-l readuce pe linia de plutire. - Priza sub axila - se foloseste in cazul in care victima se zbate . Victima este pe spate cu fata scoasa din apa. Salvatorul se aseaza lateral in dreapta victimei si trecand bratul drept peste pieptul acestuia pana sub axila sa stanga, ii apuca bratul stang si-l imobilizeaza. In aceasta situatie salvatorul inoata cu picioarele (bras sau craul), si cu mana libera. In unele situatii capul victimei se poate sprijini pe umarul salvatorului. O varianta a acestei prize este: din aceiasi pozitie, salvatorul isi trece bratul drept peste bratul drept pe sub axila si apuca victima pe la spate de antebratul stang. In aceasta situatie ambele brate ale victimei sunt bine imobilizate. Salvatorul se poate aseza si in partea stanga a victimei folosind celalalt brat pentru priza. Partea este aleasa astfel incat mana cea mai puternica a salvatorului sa fie folosita pentru o buna imobilizare a victimei. - Priza sub ambele axile - victima se afla tot cu fata in sus cu gura si nasul la suprafata, iar salvatorul se plaseaza in spatele sau apucandu-l cu ambele maini de sub axile si inotand pe spate cu miscari de picioare bras sau craul. Nu intodeauna salvtorul reuseste sa-l supuna pe inecat actiunilor sale. De cele mai multe ori acesta, pierzandu-si calmul se agata disperat de tot ce-i iese in cale. El se pote agata de salvator apucandu-l de brate, picioare, gat, urechi, cap, tragandu-l sub apa. In aceasta situatie, salvatorul se poate elibera din stransoarea inecatului folosind urmatoarele procedee: - schimbarea prizei; - zvacnirea energica a bratelor, inainte, in sus, in jos si a picioarelor si apoi reapucarea victimei intr-o priza favorabila; - tinand victima cu un brat de talie si tragand-o spre el, cu cealalta mana, salvatorul, impinge capul victimei inapoi, apucandu-l de barbie; - daca victima isi incolaceste bratele de gatul salvatorului cu mana dreapta, salvatorul ii rasuceste capul la maximum spre stanga apucand in acelas timp cu mana stanga cotul drept al victimei, apoi ii impinge capul pe spate iar cu mana ii rasuceste bratul drept pana i se poate apuca capul pe la spate pentru a putea fi transportat; - daca cu toate procedeele folosite salvatorul nu poate sa se elibereze din stransoarea inecatului, atunci se va scufunda impreuna cu inecatul , care odata scufundat va slabi apucarea sau isi va desprinde involuntar mainile. In acest fel, salvatorul se degajaza si indepartandu-se putin de inecat, va putea sa-i aplice priza cea mai convenabila. Toate aceste actiuni ale salvatorul trebuie facute repede si cu multa hotarare. Dupa ce inecatul a fost imobilizat si apucat cu una din prizele amintite, salvatorul va inota cu el spre cel mai apropiat mal sau o barca. Daca se poate merge pe fundul apei, inecatul va fi tras cu fata in sus, sau va fi purtat pe sold, sau pe umar tinandu-l cu o mana de picioare cu cealalta de un brat, capul fiindu-i in jos. In acelas fel va fi transportat si pe uscat. Daca salvatorul este obligat sa inoate impotriva valurilor sau curentului, il va sustine pe cel inecat, plutind in sensul curentului pana cand va primi un ajutor, iar daca este singur va cauta sa inoate spre malul cel mai apropiat fara a-si irosi fortele. 3.Primul ajutor si reanimarea. Daca cel salvat nu si-a pierdut cunostinta trebuie dezbracat, sters de apa, imbracat cu haine calduroase si sa inghita ceaiuri calde. Cand victima si-a pierdut cunostinta se cheama un medic, iar pana la venirea accestuia, se vor lua toate masurile pentru readucere la viata Masurile care se iau pentru reanimare trebuie sa fie simple eficace si efectuate cat se pote de repede. Actiunea respectiva poate fi indeplinita de oricine care cunoaste toate aspectele importante ale reanimarii.

Dupa scoaterea inecatului din apa, acesta va fi dezbracat asezat cu fata in jos si capul in hiperextensie, i se vor curata caile respiratorii superioare de secretii, varsaturi, alge, etc.cu o batista. Mandibula va fi trasa in jos, iar limba scoasa si legata cu o batista sub barbie, intre dinti se va pune o bucatica de lemn pentru a mentine gura deschisa. Apoi i se va scoate apa din plaman si stomac. Aceasta se poate face folosind unul din procedeele: - apucarea de picioare a victimei si salvatorul se invarte cu el pe loc; - salvatorul sta pe un genunchi tinand inecatul pe coapsa culcat inainte cu fata in jos, in aceasta pozitie il scutura si il apasa usor pe torace ; - se prind picioarele inecatului pe umerii salvatorului, in asa fel incat capul si corpul sa atarne sprijunite pe spatele salvatorului. in acest mod salvatorul merge in cerc cu 60-80 pasi pe minut. Dupa curatirea cailor respiratorii si scoaterea apei din stomac si plamani se trece la efectuarea manevrelor pentru respiratia artificiala. Aceasta se poate realiza prin mijloace improvizate cat mai aproape de locul accidentului sau cu aparatura adecvata in institutii specializate. Metodele de respiratie artificiala se impart in doua categorii: - prin actiune externa - folosind miscari care largesc si micsoreaza cutia toracica pentru a favoriza patrunderea aerului in plamani si evacuarea lui, - prin actiune interna - insuflarea directa a aerului in plamani, eventual cu ajutorul unor aparate speciale. Procedee de respiratie artificiala prin actiune externa: - Inecatul culcat pe spate cu o patura facuta sul sub omoplati. Cel care efectuiaza manevrele de respiratie se aseaza pe genunchi la capul inecatului, apucandu-i bratele de articulatia pumnului. Salvatorul executa o miscare semicirculara de extensie pana cand bratele ajung in prelungirea corpului inecatului si lateral de salvator. Apoi se aduc bratele indoite pe torace si se apasa pe toracele inecatului. Ritmul optim 8 - 10 miscari pe minut. - Inecatul culcat cu fata in jos, cu capul rasucit spre stanga si mainile in dreptul fetei. Cel care executa manevrele de respiratie sta deasupra inecatului cuprinzand intre genunchi, picioarele acestuia. Din aceasta pozitie se executa o compresiune asupra toracelui cu mainile aplicate pe partea posterioara a toracelui in asa fel incat varful omoplatului sa fie cuprins intre degetul mare si aratator. Salvatorul apasa cu toata greutatea sa toracele inecatului realizand expiratia. Inspiratia se realizeaza prin incetarea presiunii si revenirea toracelui in pozitia initiala. Ritmul este de 12 -13 miscari pe minut. Se recomanda ca manevra de expiratie sa fie mai lunga 3 timpi iar inspiratia 2 timpi. - Inecatul culcat cu fata in jos la fel ca la mai sus cu bratele lateral. Salvatorul sta la capul inecatului sprijinit pe un genunchi si pe talpa celuilalt. Expiratia se realizeaza prin apasarea pe baza toracelui cu ambele maini,iar inspiratia prin ridicarea bratelor victimei apucate imediat deasupra cotului si se termina prin asezarea lor incet pe sol. Ritmul miscarilor este de 10 - 14 pe minut. - Insuflarea aerului in plamanii inecatului este recunoscuta ca cea mai eficienta in restabilirea respiratiei. Se poate face gura la gura sau gura la nas. Pozitia inecatului culcat pe spate cu capul intors la stanga. Dupa o inspiratie profunda salvatorul sufla in gura victimei pana la destinderea toracelui acestuia strangandu-i in acelas timp nasul cu degetele. Expiratia se realizeaza pasiv prin revenirea toracelui la forma initiala. Ritmul manevrei rapid la inceput revine la 10 - 20 insuflari pe minut. Manevra se executa pana la restabilirea functiilor respiratorii (uneori dupa o ora si jumatae si mai mult) sau pana la aparaitia semnelor certe de moarte definitiva.Tehnica respiratiei gura la nas este indicata la cei care au convulsii. Metoda are avantajul ca victima nu-l poate musca pe salvator si aerul insuflat nu risca sa ajunga in stomac. - Insuflarea de aer cu ajutorul aparatelor, aceasta metoda se aplica numai de persoane specializate in conditiile existentei unui post de prim ajutor, salvare sau spital. Indiferent de conditiile in care este facuta respiratia directa, eficienta se poate constata prin disparitia culorii cianotice a victimei, caracterul miscarilor respiratorii, intercalarea miscarilor spontane de inspiratie. In cele mai multe cazuri sustinerea sau restabilirea functiunilor inimii, impun folosirea de urgenta a masajului cardiac extern. El se impune in orice sincopa cardiaca dand rezultate bune numai in cazul cand este asigurata oxigenarea sangelui.

Masajul cardiac extern se realizeaza prin presiuni ritmice, orientate dinainte inapoi, efectuate puternic, scurt cu podul palmei pe stern. Aceste presiuni se executa numai in expiratie. Pozitia victimei este culcat pe spate de preferinta pe un plan dur. Ritmul miscarilor va fi de 50 60 compresiuni pe minut. Miscarile se fac suficient de energic fara a fi insa brutale pentru a nu produce traumatisme. Aparitia pulsului periferic si a tensiunii arteriale, micsorarea dilatatiei pupilei si a cianozei sunt semnele de eficacitate a manevrelor folosite. In orice situatie insa se vor continua tote manevrele de reanimare pana la aparitia semnelor sigure de moarte definitiva. Este foarte bine ca tot ajutorul necesar sa fie acordat de persoane calificate si un medic, iar in conditii grave victima sa fie transportata la cel mai apropiat spital unde i se pot aplica interventii medicamentoase sau chirurgicale speciale. Dupa ce respiratia si circulatia s-au restabilit cel salvat va fi tinut la aer curat, va fi imbracat cu haine calduroase si va fi incalzit progresiv de la o sursa radianta. Nu se recomanda folosirea de sticle cu apa calda sau ale mijloace directe de incalzire. De asemenea va fi supraveghiat permanent un timp indelungat.

*******