Facultatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara ,

Specializarea: Asistent Medical Generalist , Lugoj

Disciplina : Stagiu de Abilitați Practice

Urgențe în cauze speciale :

înec

Studenta : Bodo (Chirodea) Melinda

An II Grupa 1

Lugoj 2022
 Înecul reprezintă o stare extremă de urgență medicală care implică o abordare terapeutică
cât mai precoce și cât mai eficientă și este definit ca o inundație bronho-pulmonară cu apă,
asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac și ale cărei crize sunt multiple,
descriindu-se astfel:
- submersia primitivă: produsă prin epuizarea fizică sau prin apariția stării de panică.
- sincopa primitivă: - hidrocuția – determinată de traumatisme, de reacții alergice, de reflexe
cu origine mucoase sau ca urmare a diferențelor de temperatura (apa-aer).
- accidentele in timpul plonjării : barotraumatismele prin crearea unei depresiuni
intratoracice ,accidente de decompresiune.
Accidentele de înec pot surveni prin:
 Imersie - scufundarea completă a corpului în apă.
 Submersie - acoperirea completă a unui corp cu apă
 Hidrocuție - un accident datorat contactului brusc cu apa rece, urmat de stop cardiac
(oprirea inimii),caz în care în plămânii și stomacul înecatului nu există apă sau există
foarte puțină (fără aspirație)
 loviri sub apă de corpuri tari (stânci, obiecte metalice, etc.)
În mod obișnuit înecatul moare prin lipsă de oxigen și aspirarea aerului în plămâni.
Există diferențe semnificative între înecul cu apă dulce față de înecul în apă sărată, de care
trebuie obligatoriu ținut cont atât cu ocazia primelor măsuri de prim ajutor la locul
accidentului, cât și ulterior in spital.

Apa dulce trece ușor și repede din alveole în marea circulație producând:
hipervolemie, hipotonicitate, cu hemodiluția electroliților precum și hemoliza intravasculară.
În câteva minute volumul masei circulante poate crește cu până la 40 – 50%. Hemodiluția
scade osmolaritatea sanguină, care determină alterarea membranei alveolo-capilare și
reinundarea alveolară, cu apariția edemului pulmonar acut.

Apa sărată produce efecte inverse: apa din circulație este absorbită la nivelul
alveolelor pulmonare, instalându-se o hemoconcentrație, cu hipovolemie și hipertonicitate
sanguină,apa sărată fiind mai concentrată în săruri (hipertonă) decât sângele, va atrage apa
plasmatică în alveole și căile aeriene, producând un edem pulmonar acut.
 Manifestări clinice în înecul propriu-zis sunt: apneea reflexă inițială, cu spasm glotic,
urmată de dispnee, stare de agitație, inundarea plămânului cu apă ce produce asfixiere,
tahicardie, hipertensiune arterială și, în cele din urmă, pierderea cunoștinței. Stopul respirator
se instalează primul, cu relaxare musculară, inima continuând să bată. După 5 – 15 minute de
la ultima respirație se instalează stopul cardiac.
Înecul propriu-zis reprezintă înecul cu aspirație de lichid ce blochează căile respiratorii,
în care aspectul victimei este de ”înecat albastru”, datorită cianozei tegumentelor și
mucoaselor. Acest accident poate apare la cei care nu știu să înoate, la înotătorii cuprinși de
panică sau la cei la care apare, la un moment dat, epuizarea fizică. Se produce o apnee reflexă,
prin spasm glotic provocat de contactul cu apa în căile respiratorii, urmat de dispnee.
Inundarea plămânilor cu apă produce asfixiere. Victima are tegumentele și mucoasele
cianotice (vinete).
 Aspecte clinice ale înecului:
- hipotermia – apare în aproape toate cazurile în primele ore de la înec și depinde de
temperatura mediului ambient.
- tulburări neuropsihice produse datorită hipoxemiei cerebrale, reprezentate de rigiditate,
convulsii, tulburări ale stării de conștiența.
- simptomatologia respiratorie este reprez. de apnee cu durata variabilă și edem pulmonar.
- semnele cardiace – tahicardie și extrasistole, hipotensiune arterială.
- distensia gastrică – este întâlnită în toate cazurile și poate constitui o cauză de inundare
traheobronșică.
Manifestări clinice în înecul secundar. Înecul fără aspirație de lichid apare în
hidrocuție și dă aspectul de înecat alb. Hidrocuția, accident supraacut care survine la
contactul cu apa rece, apare datorită unei hipersensibilități la aceasta sau datorită unor stări
patologice: infarct miocardic, accident vascular cerebral, criza epileptică, etc
Manifestări clinice în înecul prin traumatisme. Cu ocazia unei sărituri obișnuite sau
de la înălțimi mai mari se pot produce accidente diverse, cum ar fi: traumatisme cranio-
cerebrale, vertebro-medulare, abdominale (cu explozii de viscere cavitare sau rupturi
viscerale) care duc la lipotimii și înec secundar.
 Înecul, indiferet de modul de producere se caracterizează prin apariția edemului
pulmonar, consecință a următorilor factori:
- factori hemodinamici – hipervolemia pulmonară.
- factori umorali – hipoproteinemie prin hemodiluție.
Acordarea primului ajutor în caz de înec constă în efectuarea, cât mai rapidă, a
următoarelor operațiuni:
1. alarmarea echipei medicale de salvare;
2. eliberarea căilor oro-faringiene;
3. efectuarea respirației artificiale;
efectuarea masajului cardiac extern
Măsurile de prim ajutor în caz de înec la fața locului presupun:
 Scoaterea rapidă a victimei din apă
 Examinarea rapidă cu aprecierea prezenței sau nu a respirației spontane, precum și a
pulsului la artera carotidă. Dacă persoana are respiraţie, are puls, dar este inconştientă,
se așează în poziţie lateraĺă de siguranţă, ţinând capul, gâtul şi întreg corpul odată (o
persoană scoasă de la înec e posibil să aibă trauma de coloana vertebrală).
 Respirație artificială „gură la gură ”, iar în caz de trismus „gură la nas”, conform
tehnicilor cunoscute.
 Dacă se observă că insuflația nu e urmată de expansiunea toracelui, se încearcă
eliberarea căilor respiratorii de mâl ,nisip,plante ;manevre ce nu trebuie să depășească
5 secunde;
 Dacă există trusele necesare, se execută intubația traheala si aspirația traheobronșică.
 Se poziționează victima în decubit lateral sau ventral, cu capul și trunchiul ceva mai
jos. Copiii pot fi ținuți cu capul în jos, de glezne, pentru câteva secunde.
Adulților li se poate aplica o lovitură intre omoplați pentru a ușura evacuarea
secrețiilor.
 Dacă avem la îndemâna o pipă faringiana (Guedel) o vom folosi, efectuând respirația
artificială pe ea. Toate aceste manevre nu trebuie sa dureze mai mult de câteva
secunde.
 Dacă victima nu respiră, se așază în poziție pentru efectuarea manevrelor de
resuscitare cu 30 compresii sternale (mijlocul sternului) şi 2 ventilaţii (se insuflă aer
 în căile respiratorii subluxând/ridicând mandibula astfel încât aerul să pătrundă în
plămîni, nu în stomac).
În timpul respirației artificiale la un înecat, insuflația de aer se face mai greu decât la
un plămân normal. Se efectuează manevrele de resuscitare până la sosirea echipajului
de urgență;În caz de înec timpul de intervenție util nu trebuie să depășească 3 minute
datorită leziunilor cerebrale ireversibile ce apar rapid.
 Se asigură de urgență transportul victimei cu o ambulanță adecvat echipată spre o
unitate spitalicească.
 În caz de necesitate se efectuează cât mai urgent cu putință intubația oro-traheală,
aspirația pe sonda de intubație,apoi se montează o sonda de aspirație nazo-gastrică pe
care se va aspira apoi conținutul gastric.
 Măsurile terapeutice ulterioare vizează tratamentul edemului pulmonar acut,a
tulburărilor hidroelectrolitice și acido-bazice, tratamentul leziunilor în cazul înecaților
prin traumatisme sau accidente.
În cazul edemului pulmonar acut se vor folosi mijloace terapeutice relativ specifice:
- substanțe antispumă sub formă de aerosoli,
- bronhodilatatoare – teofilina administrată intravenos sau sub formă de aerosoli,
- corticosteroizi – hidrocortizon hemisusccinat în doze mari 1-2g/24 ore,
- sângerare în caz de supraîncărcare volemică,
- respirație mecanică cu presiune pozitivă în expir.
Trebuie menționat că îngrijirea medicală a unui înecat continuă să pună probleme terapeutice
și după depășirea etapei de insuficiență respiratorie acută, probleme precum :
 acidoza ce poate persista chiar în cazul corectării hipoxiei, hipoventilației și impune
depistarea cauzei,
 tulburările hidroelectrolitice – se tratează prin administrarea de soluții saline: NaCl 9%
, glucoză 5%, 10%,
 hipotensiunea arterială – se tratează cu reechilibrare hidroelectrolitică
 edemul cerebral – se tratează prin diureză forțată, hipotermie generalizată, sedare
motorie alveolară.
 complicațiile infecțioase bronhopulmonare – se pot preveni printr-o bună îngrijire
respiratorie
 Bibliografie

https://ambulanța.md/primul-ajutor-in-caz-de-inec/

https://paginadenursing.ro/primul-ajutor-in-caz-de-inec/

https://www.creeaza.com/familie/medicina/INECUL636.php

Mihăilescu M.: Chirurgie. Ed. Medicală București, 1991.

Titirca L.: Urgențele medico-chirurgicale. Ed. Medicală, București, 1989.