INSUFICIENȚA RESPIRATORIE

1.INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUTĂ

Este un sindrom complex caracterizat prin incapacitatea bruscă a plămânilor de a asigura
oxigenarea sângelui și eliminarea dioxidului de carbon,ducând astfel la scăderea concentrației
oxigenului și creșterea concentrației dioxidului de carbon,deci apariția acidozei.Este o urgență
medicală majoră,intervenția de reanimare respiratorie fiind salvatoare doar în primele minute.

Etiologie:

-aer viciat(scăderea O2 sau exces de CO2)

-procese laringo-traheo-bronșice și accidente obstructive ale căilor respiratorii superioare

(corpi străini,edem sau spasm glotic,apă)

-procese pulmonare și pleurale:stare de rău astmatic,pneumotorax,edem pulmonar

acut,pleurezii masive bilaterale,embolii pulmonare grave,pneumonii extinse,etc

-frecvent la pacienți cu afecțiuni pulmonare cronice obstructive, aflați în insuficiență respira-

torie cronică

-bronhoalveolita de deglutiție(sindrom Mendelsohn)-prin regurgitare în căile aeriene a lichi-

dului gastric și particule alimentare

Simptomatologie: este asemănătoare celei din forma cronică,de care se deosebește prin cir-
cumstamțele de apariție și evoluția rapidă către asfixie,sau decompensarea formei cronice și
apariția unui puseu acut.Simptomatologia depinde de lipsa de O2 sau retenția de CO2,în gene-
ral predominând lipsa de oxigen,care prezintă următoarele semne:

-dispnee polipneică(în procese pulmonare și pleurale) și bradipneică(în procese laringo-tra-

heo-bronșice,accidente obstructive de căi respiratorii superioare).În forme extreme chiar apnee
(oprirea respirației)

-cianoză,tahicardie,hipotensiune arterială,colaps,neliniște,agitație,confuzie,delir,comă

-scăderea concentrației O2 și acidoză

Două semne sunt constante:dispneea și cianoza,iar ca fenomen compensator apare tahicardia.

Când hipercapnia este pronunțată(CO2 crescut) se instalează encefalopatia respiratorie(agitație
urmată de stare subcomatoasă)

Tratament:necesită măsuri de reanimare respiratorie

 1-dezobstruarea căilor aeriene(reprezentând cauza cea mai frecventă de sfixie),începând cu
îndepărtarea hainelor,ce pot împiedica mișcările toracelui și abdomenului

-dezobstruarea cavității buco-faringiene:se așează bolnavul fie în decubit ventral,fie în

decubit lateral,cu capul puțin mai jos decât trunchiul(ceea ce împiedică alunecarea posterioară
a limbii și ajută la evacuarea secrețiilor).Se tracționează și se fixează limba cu o pensă,mai ales
în situațiile când limba a alunecat posterior.Se fixează capul bolnavului în hiperextensie,cu man-
dibula subluxată anterior și se trece la dezobstruare, cu ajutorul policelui reanimatorului

-dezobstruare laringo-traheală,mai complicată,care se realizează prin două mijloace:intuba-

ție traheală(intoducerea unei sonde traheale între coardele vocale sub controlul laringoscopului
manevră ce poate fi menținută doar câteva ore) și traheostomie,dacă trebuie prelungită prima
manevră,care constă în deschiderea chirurgicală,pe cale externă,a traheii și introducerea unei
canule

-dezobstruarea căilor aeriene inferioare-prin provocarea reflexului de tuse și prin medicație

bronhodilatatoare

2-respirație artificială:

- mijloace cu acțiune internă:respirație gură-la-gură,direct sau prin intermediul unei canule,

într-un ritm de 10-12 respirații/min; respirație gură-la-nas,când nu se poate deschide gura
victimei

-mijloace cu acțiune externă:prin compresiunea toracelui,cea mai folosită fiind metoda

Nielsen

3-oxigenoterapia-administrarea de O2,în concentrație mai mare decât cea din atmosferă. Se

poate administra prin sondă nazală,înlocuită la 6-12 ore;O2 trebuie umidificat prin aerosoli cu
apă sau clorură sodică izotonă,de preferință încălzită la temperatura corpului

4-respirație asistată:metodă modernă,care utilizează aparate cu presiune pozitivă intermiten-

tă.Se mai pot folosi centuri pneumatice abdominale,umflate și dezumflate alternativ,ce pot
favoriza inspirația și ușurează expirația

5-tratamentul medicamentos:administrarea de bronhodilatatoare în aerosoli sau injectabil

(Miofilin,Alupent,Berotec);mucolitice și proteolitice care lichefiază secrețiile bronșice (ACC,
Mucosolvan);corticoizi;antibiotice pentru combaterea infecțiilor.În insuficiența respiratorie NU
SE ADMINISTREAZĂ Morfină,opiacee,barbiturice,care pot determina moartea subită,prin
deprimarea centrului respirator.Corticoizii se prescriu doar dacă pacientul suferă de astm. Se
face și tratamentul acidozei,datorată retenției CO2.
2.INSUFICIENȚA RESPIRATORIE CRONICĂ
Este o gravă tulburare a funcțiilor respiratorii,caracterizată prin scăderea saturației de O2 în
sângele arterial(hipoxemie) și prin creșterea presiunii parțiale a CO2 în sângele arterial (hiper-
capnie).Hipoxemia este constantă,iar hipercapnia inconstantă,CO2 având o capacitatate de
difuziune mai mare

Există mai multe forme,după etapa respirației pulmonare afectate:

-insuficiență respiratorie prin tulburarea ventilației=apar disfuncțiile ventilatorii și se

caracterizează prin scăderea debitului respirator maxim pe secundă(ventilația maximă).Există
disfuncție obstructivă(astm bronșic,emfizem pulmonar,bronșită cronică,etc);restrictivă(prin
scăderea capacității vitale,de ex.în fibroze pulmonare,rezecții pulmonare,simfize pleurale,etc.)
și disfuncție mixtă(forma obstructivă și cea mixtă contribuind mult mai frecvent la instalarea
insuficienței respiratorii)

-insuficiență respiratorie prin tulburarea distribuției aerului inspirat=se datorează faptului că o

parte din alveole sunt hipoventilate(astm bronșic,emfizem pulmonar,neoplazii,etc)

-insuficiență respiratorie prin tulburarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară

(astm bronșic grav,emfizem,fibroze tuberculoase,etc)

-insuficiență respiratorie prin amestecul sângelui arterial cu cel venos=hipoxemie

Simptomatologie:este dominată de tulburările provocate de scăderea O2(dispnee cu caracter

polipneic sau bradipneic,tahicardie,cianoză și accidente nervoase-crize convulsive,hemiplegie)
și creșterea CO2(dispnee intensă,hipersudorație,HTA,tahicardie la început iar apoi bradicardie,
tulburări nervoase,acidoză)

Tratament:vizează combaterea infecțiilor bronșice cu antibiotice sau corticoterapie,stimularea

respirației și restabilirea permeabilității bronșice prin dezobstruare bronșică cu substanțe bron-
hodilatatoare(Miofilin,Alupent,Berotec).Concomitent se realizează fluidificarea secrețiilor(ACC,
Mucosolvan) și aspirarea acestora.În cazul bolnavilor cu dispnee de repaus ,cianoză se instituie
respirație asistată ce întrețin respirația,iar alteori se administrează doar O2,acesta fiind contra-
indicat când domină creșterea CO2 în sânge.Este utilă și gimnastica respiratorie(kineziterapia)