Educație pentru sănătate și prim ajutor

Referat

Universitatea Ecologică din București

Profesor coordonator: Murariu Carmen
Student: Olteanu Andrei-Nicolae
Facultatea de Educație Fizică și Sport Specializare:
Kinetoterapie și Motricitate Specială Anul I, grupa 102

1. Ce conține o trusă de prim ajutor?

O trusă de prim ajutor trebuie să conțină:
- Cutie din material plastic, etanșă, cu colțuri rotunjite
- Foarfece cu vârfuri boante
- Garou 50 cm
- Deschizător de gură din material plastic
- Dispozitiv de respirație gură la gură
- Pipa Guedel mărimea 4
- Pipa Guedel mărimea 10
- Mânuși de examinare, pereche
- Pahare de unică folosință
- Batiste de hârtie cu soluție dezinfectantă
- Atele din material plastic
- Feșe din tifon mici 5 cm/4 m
- Feșe din tifon mari 10 cm/5 m
- Bandaj triunghiular I = 80 mm
- Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g
- Ace de siguranță
- Leucoplast 5 cm/3 m
- Leucoplast 2,5 cm/2,5 m
- Alcool sanitar 200 ml
- Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10 buc
- Pansament individual 2 cm/6 cm
- Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm
- Plasture 6 cm/50 cm
- Creion
- Caiet a 50 de pagini
- Broșură cu instrucțiuni de prim ajutor
- Rivanol soluție 200 ml
- Apă oxigenată
- Alcool iodat 200 ml

2. Cum se asigură locul accidentului?

Când se acordă măsurile de prim ajutor, trebuie asigurată securitatea
persoanei accidentate, a celor din jur, cât şi a lui însuşi. Aceasta
presupune, dacă este posibil, scoaterea persoanei accidentate din zona
în care a avut loc accidentul, dacă există
pericol de incendiu, explozie etc.

3. Care sunt măsurile de autoprotecție?

Cei care acordă primul ajutor vin în contact direct cu persoane rănite,
intoxicate sau care pot suferi de o boală transmisibilă motiv pentru
care, sunt necesare măsuri de autoprotecţie:
- La persoanele otrăvite cu substanţe toxice pulverizate: se va spăla
bine cu apă curată faţa acestora, înainte de a executa manevrele de
respiraţie artificială.
- La persoanele intoxicate cu gaze într-o încăpere închisă: înainte de a
se acorda
primul ajutor, vom chema personalul de specialitate, pentru a scoate
victimele din mediul toxic. Prevenirea contaminări cu boli
transmisibile prin sânge (ex: hepatită
B, hepatită C, HIV):
- La manevra de respiraţie artificială: teoretic, singurul risc poate să îl
constituie sângele din gura victimei. Se aplică un material filtrant pe
faţa accidentatului.
- La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai dacă cel
care acordă primul ajutor are răni.
În acest caz:
- îşi va pansa rănile;
- dacă accidentatul sângerează şi este inconştinet, se va apăsa pe zona
hemoragică, utilizând un strat gros de ţesătură sau se va face
compresie cu mâna acoperită de un material impermeabil, pentru a se
evita contactul cu sângele victimei;
- după îngrijirea unui accidentat, spălaţi-vă cu grijă mâinile cu apă şi
săpun!

4. În ce constă evaluarea primară?

Evaluarea primară se face după formula:
1. A (Airways) - eliberarea si protezarea cailor aeriene si controlul
coloanei cervicale
2. B (Breathing) - evaluarea respiratiei
3. C (Circulation) - evaluarea circulatiei si controlul hemoragiei
4. D (Disability) - evaluarea statusului neurologic
5. E (Exposure) – examinarea completă a suprafeței tegumentare a
pacientului

A.După evaluarea stării de cunoștință a persoanei accidentate, se vor

evalua căile respiratorii. Dacă persoana accidentată este inconștientă,
se va deschide gura și se vor elibera căile respiratorii prin îndepărtarea
corpilor străini dacă aceștia sunt prezenți, se vor îndepărtarea hainele
victimei din zona gâtului și se va expunerea zona toracică în vederea
evaluării respirației. Evaluarea respirației urmărește prezența/absența
mișcărilor respiratorii, frecvența și eficiența respirației prin observarea
culorii tegumentelor (cianoza).
B. Evaluarea circulației presupune urmărirea și aprecierea prezenței
și a frecvenței pulsului central (femural, carotidian, brahial), pulsul
periferic cu caracteristicile acestuia, presiunea arterială, culoarea și
temperatura tegumentelor. Scăderea cu 30% a volumului circulant nu
produce hipotensiune arterială, ci tahicardie (creșterea frecvenței
cardiace) și scăderea în intensitate a pulsului. Alte semne sugestive de
hemoragie sunt: senzația de sete, tegumentele palide și reci, tahipnee.
C.Hemoragia determină instabilitate hemodinamică și poate avea
următoarele surse: hemoragia externă sau internă la nivelul toracelui,
abdomenului, bazinului sau la nivelul membrelor. Hemoragia externă
se evidențiază clinic încă din momentul producerii accidentului și se
trebuie controlată imediat prin compresie locală. Folosirea garoului
pentru leziunile mari, în special în cazul fracturilor membrelor
inferioare,
serecomandăatuncicândseconsiderăcămembrulrespectiveste
irecuperabil(datorităriscului crescut de leziuni datorate sindromului de
ischemie-reperfuzie).Hemoragiile interne sunt
severeșiseasociazăculeziunialeorganelorinterne
(splina,ficat).Dupăinstituireamanevrelor de oprire a sângerării, se
instituie măsurile de resuscitare volemică pentru reducerea efectelor
hipoperfuziei.
D. Evaluarea statusului neurologic se face prin aprecierea imediată a
conștienței, evaluarea prezenței sau nu a leziunilor la nivelul coloanei
vertebrale și aspectul pupilelor și prezența reflexelor pupilare (scorul
Glasgow).
E. Examinarea completă a persoanei accidentate pentru evaluarea
integrității și identificării nivelului la care sunt prezente leziunile.
După examinarea preliminară se iau măsuri pentru prevenirea
hipotermiei sau pentru prevenirea expunerii solare (arsură, insolație).

5.Cum se efectuează resuscitarea cardio-pulmonară?

Resuscitarea se efectuează persoanelor accidentate care sunt în stare

de inconștiență și nu răspunde la stimuli, nu prezintă respirație
spontană și nu prin căutarea pulsului.Masajul cardiac extern trebuie
inițiat rapid și menținut în mod continuu, după următorul raport
compresii/respirații = 30:2. Acesta este un element esențial în
resuscitarea cardio-respiratorie, mai important decât ventilația
artificială.