Comunicarea tactilă

Modul: Etică și comunicare profesională

Un canal important al comunicării nonverbale îl
reprezintă comunicarea prin atingere.
Din punct de vedere ontogenetic, comunicarea tactilă
poate fi circumscrisă vieţii intrauterine când fătul
recepţionează vibraţiile inimii mamei. Ea se dezvoltă
încă din primele momente de viaţă ale copilului, din
modul în care acesta este atins de mamă, mai ales în
momentele de alăptare şi de întreţinere a igienei
corporale.
Se manifestă prin:

• frecvenţa atingerii,
• modul de a da mâna,
• modul de îmbrăţişare, de
luare de braţ,
• bătutul pe umăr
Rolul comunicării tactile

• transmite emoții pozitive (ex. mângâierea copiilor, atingerea

încurajatoare, strângerile călduroase de mână), sentimente calde,
afectuoase, care au darul de a-i apropia pe oameni.
• Unele au rolul de a ușura interacțiunea (ex. atingerile în joacă,
masajul).
• Unele atingeri au tentă de ritual: datul mâinii pentru salut, sărutul la
întâlnirea sau despărțirea unor prieteni, rude
Categorii de spații interpersonale
 Strângerile de mână
Salutul

Trecerea de la mână la încheietură, braţ, cot, antebraţ, umăr indică un plus

de afecțiune în creştere gradată, pe măsura pătrunderii în spaţiul intim –
de la 45 de cm la sub 15 cm.
- Palmele deschise în sus = a oferi, a arăta ceva important, a primi, a te
supune
- Palmele deschise în jos = a apuca, a reține ceva, a ascunde, a domina
- Palmele rămân paralele = fraternitate, egalitate
Transmiterea afecțiunii
Camaraderie, întrajutorare
Facilitarea interacțiunii prin comunicarea tactilă