ELABORAREA METODICĂ № 3

TEMA: Etapele clinico-tehnice de confecționare a protezei mobilizabile

scheletate. Paralelograful. Analiza modelului de studiu în paralelograf.

1. Ce numim cîmp protetic şi caracteristica lui în dependenţă de forma

edentaţiei.
Câmp protetic este totalitatea de elemente ale sistemului stomatognat care
vine în contact cu proteza: dinţii restanţi, apofizele alveolare edentate, bolta
palatină, mucoasa cavităţii bucale. După structura morfologică și funcțională,
elementele câmpului protetic sînt clasificate în două grupe: 1) dinții restanți cu
parodontul lor, care alcătuiesc suportul dentoparodontal; 2) fibromucoasa și oasele
maxilarelor, care alcătuiesc suportul muco-osos.
Caracteristica:
● topografia: breșa poate fi situată în zona frontală, laterală sau mixt
(frontolateral);
● poate fi una sau mai multe breșe;
● poate oferi suport dento-parodontal, muco-osos sau mixt;
● dinţii stâlpi au funcţia de ancorare, menţinere și stabilizare a protezei: un număr
mai mare de dinţi restanţi asigură o mai bună stabilitate a protezei, dar este
importantă și repartizarea acestora: dinţii grupaţi oferă o mai mică stabilitate
decât dinţii repartizaţi în diferite locuri;
● Suportul dento-parodontal depinde de rezistenţa dintelui: starea parodontului,
gradul de implantare a rădăcinii în alveolă, morfologia radiculară, raportul
dinte- rădăcină;
● o importanţă mare o are poziţia de implantare a dintelui, care se poate modifica
în dependenţă de vârstă, structura apofizei alveolare, anomalii de poziţie
primare, contactele cu dinţii antagoniști, timpul ce s-a scurs de la extracţia
dinţilor;
2. Caracteristica suportului muco-osos și dento-paradontal.
Suportul muco-osos este compus din fibromucoasă și suportul osos.
Fibromucoasa este aderentă la os, este formată din ţesut pavimentos pluristratificat
de tip malpighian cu o grosime și elasticitate variabilă în dependenţă de zonă.
Fibromucoasa poate fi grupată în 4 clase:
1. sănătoasă cu grosime și rezilienţă moderată, amortizează șocurile care apar în
decursul masticaţiei și reduce tendinţa de deplasare a protezei;
2. atrofiată, subţire, rezilienţă redusă, inaptă să suporte presiuni masticatorii –
influenţează nefavorabil actul de masticaţie;
3. groasă friabilă, grad mare de rezilienţă care favorizează deplasarea protezei
4. hipertrofiată, mobilă – o fixare foarte slabă a protezei
După Liund în dependenţă de gradul de rezilienţă a mucoasei la maxilă sunt
4 zone:
1. zona fibroasă periferică - coama apofizelor alveolare – rezilienţă scăzută;
2. zona fibroasă mediană – sutura intermaxilară – mucoasa subţire, aderentă,
sensibilă la presiuni;
3. zona rugilor palatine transverse – treimea anterioară a bolţii palatine – mucoasă
cu ţesut adipos subiacent – rezilienţă medie;
4. zona glandulară – treimea posterioară a bolţii palatine – grad mare de rezilienţă
Cu cât este mai mare grosimea stratului mucos și submucos cu atât este mai mare
presiunea pe care o pot suporta.
Suportul osos oferă sprijin favorabil sau nefavorabil în dependenţă de dimensiunile
și forma apofizei alveolare și a boltei palatine: poate fi atrofiat sau hipertrofiat.
La maxilă apofizele alveolare sunt grupate în 4 clase:
1. înalte, retentive, cu versante vestibulare și orale extinse, paralele între ele, fără
exostoze;
2. medii, cu versante vestibulare ușor oblice prin pierdere se substanţă osoasă;
3. cu valoare protetică slabă – resorbţie accentuată;
4. cu valoare protetică negativă – denivelate, dispărute parţial sau total,
incongruente, suprafaţă mucozală redusă
Tuberozităţile maxilare pot fi:
● favorabile, retentive, cu versante paralele între ele;
● de valoare medie, acceptabile, cu relief perceptibil – favorabil
pentru stabilizarea protezei;
● valoare negativă – absenţa oricărui relief – inapt pentru asigurarea stabilităţii
protezei;
● care au retentivitate prea mare și necesită corectare chirurgicală;
Bolta palatină poate fi:
● extinsă cu suprafaţa orizontală largă, fără torus palatin, cu sutură intermaxilară
insensibilă – sprijin calitativ pentru proteză;
● valoare protetică medie suficient de largă dar cu sutura intermaxilară sensibilă;
● valoare protetică slabă – suprafaţă ogivală – absenţa suprafeţelor orizontale și
prezenţa a două versante oblice inapte să asigure stabilizarea
La mandibulă apofizele alveolare pot fi cu valoare protetică bună, medie,
scăzută, negativă. Tuberculii piriformi pot fi favorabili, mai puţin favorabili, cu
valoare protetică scăzută și valoare negativă. La aprecierea suportului osos se ia în
consideraţie relieful și structura osoasă.
3. Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi.
Dinţii restanţi asigură stabilitatea protezei pe câmpul protetic. Dinţii stâlpi
asigură ancorarea, menţinerea și stabilizarea protezei datorită morfologiei
coronare: suprafeţele vestibulară și orală sunt convexe în dublu sens: vertical și
orizontal. În sens orizontal la trasarea ecuatorului protetic coroana are o zonă
supraecuatorială (cuprinsă între ecuatorul protetic și suprafaţa ocluzală) unde se
plasează elementele rigide ale croșetelor și o zonă subecuatorială (de la ecuator
protetic la colet) unde sunt plasate segmentele elastice ale croșetelor. Zona
supraecuatorială se opune mișcării de înfundare pe cîmpul protetic, zona
subecuatorială se opune tendinţei de desprindere de pe câmpul protetic.
De asemenea prezintă interes fosetele proximale în vederea amplasării
pintenilor ocluzali și ambrazurile incizale în vederea amplasării gheruţelor incizale.
4. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor parţiale
mobilizabile scheletate.
● Clinic: Amprentarea preliminară a câmpului protetic; (linguri anatomice,
alginat);
● Laborator: Realizarea modelului din gips simplu și confecţionarea lingurilor
amprentare individuale (din ceară sau acrilat);
4. Amprentarea preliminară, materiale utilizate în amprentarea preliminară a
câmpului protetic.
AMPRENTA PRELIMINARĂ Este etapa clinică prin care sunt redate cu fidelitate
suprafaţa de sprijin a câmpului protetic şi unele indicii în legătură cu zona de
succiune, fiind deci o copie negativă a câmpului protetic.Pentru realizarea ei sunt
necesare următoarele: Lingură standard universală; Un material de amprentare
adecvat câmpului protetic respectiv O tehnică de amprentare corespunzătoare
Lingura standard universală este un suport rigid cu ajutorul căruia materialul de
amprentare este menţinut pe câmpul protetic Lingura standard are forme diferite
corespunzător câmpului protetic Alegerea lingurii standard depinde de forma
câmpului protetic astfel: La maxilarul superior trebuie să acopere întregul câmp
protetic în sens anteroposterior, iar în sens transversal, să depăşească în lăţime
versantul extern al crestei alveolare laterale cu 3-4 mm, pentru a oferi materialului
de amprentare o grosime suficientă. Marginile lingurii trebuie să ajungă până în
fundurile de sac, fără a le destinde. Aceleaşi considerente guvernează alegerea
lingurii standard la mandibular.
MATERIALE DE AMPRENTARE
Calităţile unui material de amprentare ideal:
1. Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea bucală
2.Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 minute)
3. Să aibă miros , gust şi culoare agreabilă
4. Să nu fie toxic sau iritant
5. Să reproducă fidel cele mai mici amănunte ale câmpului protetic
6. Să poată fi îndepărtat cu uşurinţă din cavitatea bucală
7. Să aibă rezistenţă mecanică suficientă
8. Să prezinte stabilitate dimensională în condiţii de temperatură şi umiditate
obişnuite.
9. Să nu altereze materialele din care se confecţionează modelele
10.Să fie uşor de preparat în scopul amprentării
11. Să aibă o perioadă de depozitare şi distribuire
adecvată posibilităţii cabinetelor
12. Să prezinte un raport favorabil între calitate şi preţ
13. Să nu fie afectate de umezeala cavităţii bucale
14. Să poate fi dezinfectat fără a pierde celelalte calităţi
HIDROCOLOIDELE HIDROCOLOIZII REVERSIBILI -gel din agar-agar
Mod de utilizare: Se găsesc în comerţ în tuburi metalice sau din material plastic.
Aceste tuburi se introduc î apă 8-12 minute în vederea lichefierii Tubul scos din
apă clocotită va trebui scufundat în apă la 43-49 de grade C pentru a se răci
uniform Se deschide apoi tubul şi se umple portamprenta. Acesta va fi scufundată
la 46 de grade timp de 2 minute şi apoi introdusă în cavitatea bucală După
amprentare modelul trebuie turnat imedia.
HIDROCOLOIDELE HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI -alginate
Indicaţii: amprentarea preliminară a câmpului protetic edentat total amprentarea
arcadei antagoniste.
Denumiri comerciale: Xantalgin Alginoplast Blueprint Palgaflex
ELASTOMERII DE SINTEZĂ CALSIFICARE:
Polisulfide se prezintă în 3 variante de consistenţe diferite: Consistenţă redusă – în
amprenta de spălare Consistenţă medie Consistenţă crescută – pentru portamprentă
Siliconi se divid în 2
subclase: Siliconi de condensare – cu bază şi accelaratori Siliconi de adiţie cu 4
consistenţe – fluid, mediu, vâscos şi foarte vâscos Polieteri – Impregum,
Siliconii de condensare (polisiloxanii) Mod de prezentare:
după felul catalizatorului: pastă + catalizator fluid, pastă + catalizator pastă după
consistenţă: foarte fluid, fluid, mediu, vâscos.
Siliconii de adiţie (polivinilsiloxanii) Mod de prezentare : după felul
catalizatorului: pastă + catalizator pastă după consistenţă: foarte fluid, fluid, mediu,
vâscos.
Polieterii Mod de prezentare: pastă + catalizator pastă. Denumiri
comerciale: Impregum, Permadyne, Ramitec. Indicaţii specifice: modelarea
funcţională marginală a amprentei în edentaţia totală
6. Modelul de studiu, modelul de lucru.
Modelul preliminar : se obtine prin turnarea amprentei preliminare. Pe acest
model tehnicianul va confectiona lingura individuala.
Modelul de studiu : se obtine prin turnarea amprentei de studiu. Se foloseste
pentru observarea diverselor detalii existente in cavitatea bucala a pacientului
inainte de pregatirea dintilor. Se pot turna mai multe modele de studiu, in diferite
etape ale cazului clinic.
Modele didactice sau documentare : se folosesc pentru prezentarea
diverselor cazuri la facultati, congrese, pentru studii stintifice, documente medico-
legale etc
MATERIALE PENTRU MODELEMODELUL = reproducerea pozitivă a
elementelor anatomice ale câmpului protetic.Turnarea modelului= etapă
tehnologică fundamentală în obţinerea piesei protetice.
Materialele din care se confecţionează modelele trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii:
stabilitatea formei şi a volumului;
exactitatea (fidelitatea);
plasticitatea;
timp de priză convenabil;
consistenţa;
rezistenţă la rupere şi presiune;
rezistenţă la abraziune;
calitatea suprafeţelor;
posibilităţi de corecţie şi/sau adăugare;
stabilitate chimică;
prelucrabilitate uşoară
 7. Paralelograful. Noțiune. Părțile componente.
Este un aparat cu care se analizează modelul în vederea proiectării carcasului
metalic al protezei scheletate și plasării elementelor de menţinere, sprijin și
stabilizare
reprezentat de croșete sau sisteme speciale.
Pe lângă toate mai servește la:
● determinarea axului de inserţie și dezinserţie a protezei;
● fixarea poziţiei alese a axului de inserţie și dezinserţie a protezei pentru
reproducerea ei;
● determinarea și trasarea ecuatorului protetic;
● determinarea zonelor retentive (unde va fi braţul retentiv al croșetului)
● deretentivizarea modelului;
● alegerea construcţiei protetice și trasarea proiectului (desen) pe model;
● montarea și solidarizarea elementelor prefabricate ale protezelor;
● modelarea prin răzuire de ceară sau frezare a pieselor componente (schelet);
● deretentivizarea modelului;
Părți componente:
● Soclu – stabilitate;
● Stâlp vertical – articulează cu braţul orizontal și permite mișcările acestuia în
sens vertical (sus-jos);
● Braţ orizontal – menţine tija verticală; posedă o menghină pentru piesele anexe;
● Piese anexe:
1. tija detectoare (stabilește axul comun al dinţilor stâlpi și axul de
inserţiedezinserţie);
2. tija răzușă (răzuirea cerei de pe model);
3. tija portcreion (trasarea ecuatorului protetic);
4. tije retentivometre (0,25; 0,5; 0,75mm) (determinarea retentivităţii);
8. Definiţie: axul de inserţie şi dezinserţie.
Este direcţia de aplicare și înlăturare a protezei, care prevede mișcarea
protezei de la primul contact al elementelor de ancorare cu dinţilor stâlpi până la
fibromucoasa câmpului protetic când pintenii ocluzali sunt așezaţi în locașurile lor,
iar șeile sunt amplasate cu precizie pe suprafaţa câmpului protetic. Înlăturarea
protezei este apreciată ca mișcare în direcţie opusă, adică de la momentul
desprinderii șeilor de pe fibromucoasa câmpului protetic până la pierderea
contactului elementelor de ancorare cu dinţii stâlpi. Axul de inserţie și dezinserţie
este o traiectorie bine determinată, care permite aplicarea și înlăturarea protezei de
pe câmpul protetic fără obstacol.
Analiza la paralelograf se face după următorul algoritm:
● determinarea axului de inserţie și dezinserţie a protezei;
● fixarea poziţiei alese a axului de inserţie și dezinserţie al protezei pentru
reproducere ei;
● determinarea și trasarea ecuatorului protetic;
● stabilirea punctelor retentive unde vor fi așezate braţele elastice ale croșetelor;
● alegerea construcţiei protezei și trasarea proiectului pe model.
9. Varietăţile de axe de inserţie şi dezinserţie a protezei.
● strict vertical (aplicată concomitent pe toţi dinţii stîlpi);
● vertical spre dreapta (aplicată mai întâi pe dinţii stâlpi din dreapta apoi pe
cei din stânga);
● vertical spre stânga (aplicată mai întâi pe dinţii stâlpi din stânga apoi pe cei din
dreapta);
● vertical-anterior (este aplicată mai întîi în zona anterioară apoi spre posterior);
● vertical-posterior (este aplicată mai întîi în zona posterioară apoi spre anterior).
Metoda liberă de alegere şi de apreciere a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi.
Modelul se poziţionează în așa fel încât planul suprafeţelor ocluzale ale tuturor
dinţilor stâlpi să fie perpendicular cu tija detectoare.
Descrieţi metoda de fixare a poziţiei alese a axului de inserţie şi dezinserţie pentru
reproducerea ei în paralelograf.
● cu ajutorul tijei detectoare și a unui creion pe soclu în zonele laterale și
posterioarăâ se trasează câte o linie de ghidare, după care cu un bisturiu se fac
șanţuri triunghiulare; aceste șanţuri vor fi și pe modelul dublicat, astfel, modelul va
fi poziţionat pe măsuţă în așa fel încât tija detectoare să se adapteze intim la toate
șanţurile de pe soclu.
● în model în direcţie verticală se frezează o gaură în care se poziţionează o bucșă,
în ea se poziţionează o tijă metalică; în timpul dublicării tija împreună cu bucșa
trebuie să rămână în modelul dublicat; modelul se așează pe măsuţă, în bucșă se
introduce tija detectoare (în acest moment modelul ocupă poziţia iniţial
determinată) și măsuţa se blochează (ca să nu se mai miște)
11. Definiţie: ecuatorul anatomic şi protetic.
Ecuator anatomic este linia care unește punctele de maximă convexitate ale
dintelui;
Ecuator protetic este linia care unește cele mai convexe puncte ale dintelui
poziţionat în raport cu axul de inserţie și dezinserţie
12. Numiţi varietăţile de topografie a ecuatorului protetic.
● mediu
● diagonal
● jos
● înalt