UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

Departamentul de Medicină preventivă

Disciplina de igienă

Ș eful Disciplinei,
dr. hab. șt. med., prof. univ.
Ion Bahnarel

Referat
“Vitamina C - importanța pentru organism”

Elaborat: Deșan Cristina, grupa S2209

Conducător: Ciobanu Elena, conf. univ.

Nota:

CHIȘINĂU, 2023

1
Cuprins
Introducere................................................................................................................................................................... 3
I. Importanța vitaminei C pentru organismal uman.............................................................................4
I.1. Importanța vitaminei C pentru să nă tatea pielii...............................................................................5
I.2. Vitamina C- antioxidant natural..............................................................................................................7
II. Hipovitaminoza C. Scorbutul....................................................................................................................... 9
III. Alimentele. Surse de vitamina C......................................................................................................... 10
Concluzie..................................................................................................................................................................... 12
Surse bibliografice.................................................................................................................................................. 13

2
Introducere
Vitaminele sunt substanțe chimice complexe care îndeplinesc un rol esențial în buna
funcționare a organismului uman. Aportul zilnic de vitamine poate fi suplinit printr-o
alimentație echilibrată . Vitaminele se gă sesc în majoritatea alimentelor de provenientă
naturală , jucâ nd un rol indispensabil în creștere, menținerea vitalită ții și bună stă rii
generale a corpului.
Vitamina C, care poartă și denumirea de acid ascorbic, este o vitamină solubilă în
apă , care, spre deosebire de vitaminele liposolubile , nu este stocată în organism. Din acest
motiv, trebuie să se mențină o alimentație câ t mai variată . Recomandarea actuală a
aportului zilnic de vitamina C este de 90 mg/zi pentru bă rbați și 75 mg/zi pentru femei.
Pacienții cu boli cronice precum cancerul sau diabetul sau cei care fumează au nevoie de
doze mai mari în alimentația obișnuită (F. Valdes, 2006).
Rolul vitaminei C pentru organismal uman vor fi discutate în acest referat (scopul).
Obiectivele cercetă rii sunt de a aborda funcțiile antioxidante, importanța vitaminei C în
sinteza colagenului, hormonilor, neurohormonilor și în metabolismul aminoacizilor.
Actualitatea temei vizează importanța vitaminei C în contextul în care calitatea
produselor alimentare a scă zut esențial și omenirea se confruntă cu un deficit drastic de
nutrienți.
În cele ce urmează , cercetarea realizată pune în valoare rolul biologic al vitaminei C,
efectele carenței acesteea asupra organismului uman, precum și sursele alimentare cu
conținut ridicat de acid ascorbic, și, nu în ultimul râ nd, necesarul zilnic în dependent de
vâ rstă .

3
 I. Importanța vitaminei C pentru organismal uman
Vitamina C are o serie de activită ți care sunt esențiale pentru a menține corpul
să nă tos. Este un antioxidant extrem de eficient, datorită capacită ții sale de a dona cu
ușurință electroni, protejâ nd astfel biomolecule importante (proteine, lipide, carbohidrați
și acizi nucleici) de la deteriorarea oxidanților generate în timpul metabolismului celular
normal și prin expunerea la toxine și poluanți (de exemplu, fum de țigară ) (Aumailley L,
Lebel M., 2021). Vitamina C este, de asemenea, un cofactor pentru o familie de biosintetice
și de reglare a genelor enzime monooxigenază și dioxigenază . Vitamina este cunoscută de
mult timp ca un cofactor pentru lisil și prolil hidroxilaze necesare pentru stabilizarea
structurii terțiare a colagenului, și este un cofactor pentru cele două hidroxilaze implicate
în biosinteza carnitinei, o moleculă necesară pentru transportul acizilor grași în
mitocondrii pentru generarea de energie metabolică (Figura 1 ).

Figura 1. Rolul vitaminei C ca cofactor în activitatea enzimelor.

Vitamina C este, de asemenea, un cofactor pentru enzimele hidroxilaze implicate în
sinteza catecolaminelor, norepinefrinei și hormonilor peptidici amidați, de exemplu,
vasopresina, care sunt centrale în ră spunsul cardiovascular la infecția severă . În plus,
cercetă ri în ultimii 15 ani au descoperit noi roluri pentru vitamina C în reglarea
transcripției genelor și a semnaliză rii celulare. Cercetă rile au indicat, de asemenea, un rol
important pentru vitamina C în reglarea ADN-ului și a metilarea histonei prin acționarea ca
un cofactor pentru enzimele care hidroxilează aceste semne epigenetice (Figura 1.1) (Carr,
A., & Maggini, S., 2017).

4
 Figura 1.1. Rolul vitaminei C în procesele biochimice ale organismului

I.1. Importanța vitaminei C pentru sănătatea pielii

Vitamina C sau acidul ascorbic este o vitamina hidrosolubilă derivată din

metabolismul glucozei. Acționează ca un agent reductor necesar pentru sinteza fibrelor de
colagen prin hidroxilarea prolinei și lizinei. De asemenea, protejează organismul împotriva
daunelor cauzate de radicalii liberi. Oamenii nu pot sintetiza acid ascorbic, deoarece le
lipsește o enzimă numită guonolactonă oxidază . Concentrațiile din plasmă și leucocite
reflectă nivelurile din dietă și respectiv depozitele din organism ale acestei vitamine.
Funcția principală a pielii este de a acționa ca o barieră împotriva factorilor nocivi
din mediu, iar structura sa unică reflectă acest lucru. Pielea este compusă din două straturi:
stratul exterior epidermic este foarte celular și asigură funcția de barieră , iar stratul dermic
interior asigură rezistență și elasticitate și oferă suport nutritiv epidermei. Pielea normală
conține concentrații mari de vitamina C, care susține funcții importante și binecunoscute,
stimulâ nd sinteza colagenului și ajutâ nd la protecția antioxidantă împotriva
fotodeterioră rii induse de UV (Pullar, J.M., 2017).
Deficitul de vitamina C, scorbutul, se caracterizează prin fragilitate a pielii,
sâ ngeră ri ale gingiilor și fire de pă r din tirbușon, precum și vindecarea afectată a ră nilor
(Talarico, V., 2014). Starea nutrițională este vitală pentru menținerea funcționă rii normale
a pielii în timpul sintezei colagenului și diferențierii keratinocitelor (Pullar, J.M, 2017).
5
 Vitamina C acționează ca un co-factor pentru hidroxilazele de prolină și lizină care
stabilizează structura terțiară a moleculei de colagen și, de asemenea, promovează expresia
genei de colagen. În piele, formarea colagenului este realizată în principal de fibroblastele
din derm, rezultâ nd generarea membranei bazale și a matricei de colagen dermic (Figura
2). Stabilitatea colagenului sintetizat variază în funcție de disponibilitatea vitaminei C,
reflectâ nd funcția de stabilizare a legă turilor încrucișate de colagen formate de hidroxilaze.
Pe lâ ngă stabilizarea moleculei de colagen prin hidroxilare, vitamina C stimulează și
producția de ARNm de colagen de că tre fibroblasti.

Figura 2. Structura dermului. Mă rire mai mare a dermei colorate cu H&E, care arată
natura neregulată a fibrelor de colagen grupate (colorate cu roz) și prezența rară a
fibroblastelor (colorare nucleară albastră ). Vitamina C prezentă în fibroblasti sprijină
sinteza fibrelor de colagen.
Derivații vitaminei C, inclusiv derivatul de ascorbil al fosfatului de magneziu, s-a
dovedit că scad sinteza melaninei. Probabil, această activitate se datorează capacită ții sale
de a interfera cu acțiunea tirozinazei, enzima limitatoare de viteză în melanogeneză .
Tirozinaza catalizează hidroxilarea tirozinei la dihidroxifenilalanină (DOPA) și oxidarea
DOPA la orto-chinonă corespunză toare. Se presupune că inhibarea producției de melanină
de că tre vitamina C se datorează capacită ții vitaminei de a reduce orto-chinonele generate
de tirozinază . . Agenții care scad melanogeneza sunt utilizați pentru a trata
hiperpigmentarea pielii în condiții precum melisma sau petele de vâ rstă (Pullar, J.M.,
2017).

6
I.2. Vitamina C- antioxidant natural

Vitamina C, ca donator de electroni, poate acționa ca pro-oxidant și poate genera

peroxid de hidrogen.

Figura 3. Mecanismul antioxidant al vitaminei C.

Compușii chimici care primesc electroni și sunt reduși de vitamina C, pot fi
împă rțiți în mai multe clase:
1) Compuși cu electroni nepereche (radicali), cum ar fi radicali ai oxigenului
(superoxid, radical hidroxil, radicali peroxil), radicali ai sulfului și radicali azot-oxigen.
2) Compuși care sunt reactivi, dar nu sunt radicali, inclusiv acid hipocloros,
nitrozamine și alți compuși de nitrozare, compuși ai acidului azotat și ozon.
3) Compuși care se formează prin reacție cu oricare dintre primele două clase si
apoi reacționează cu vitamina C. Un exemplu este formarea radicalului alfa tocoferoxil, care
este generat câ nd oxidanții radicali exogeni interacționează cu alfa tocoferol în lipoproteine
cu densitate joasă (LDL). Radicalul tocoferoxil poate să fie redus de ascorbat înapoi la alfa
tocoferol.
4) Reacții mediate de metale de tranziție care implică fierul și cuprul. De exemplu,
reducerea în special a fierului prin ascorbat poate duce la formarea altor radicali prin
chimia Fenton. Pe de altă parte, reducerea fierului ar putea fi un punct final al reacției: un
exemplu este că fierul redus poate fi preferat pentru absorbția intestinală (Sebastian, J.,
2003).
Acidul ascorbic interacționează cu radicalii liberi pentru a produce un intermediar
cu activitate chimică mai slabă , radicalul ascorbil, care se descompune în ascorbat și
dihidroxiascorbat. Astfel, acidul ascorbic poate reduce compușii toxici, speciile reactive de
oxigen, ca anionul superoxid și radicalul hidroxil, ca și radicalii organici și nitrogen. De
asemenea, vitamina C are rolul de a proteja și alte vitamine (A și E) de efectul oxidativ al
radicalior liberi. Vitamina C ajută la protecția gingiei și îmbă trâ nirii, evacuarea metalelor
7
grele din organism, reducerea formă rii de cataractă și la tratamentul glaucomului (Devaki,
S. J., 2017).
Administrarea unei doze mari de vitamina C poate prelungi timpul de supraviețuire
pentru pacientii cu cancer avansat. Ca antioxidant fiziologic, acidul ascorbic joacă un rol în
prevenirea oxidă rii, deteriorarea activă a ADN-ului, care este crescută în celule la locurile
de inflamație cronică și în multe leziuni preneoplazice. Majoritatea daunelor ADN sunt
reparate metabolic; cu toate acestea, frecvența de niveluri ridicate la starea de echilibru ale
bazelor ADN oxidate este estimată a fi suficientă pentru a provoca evenimente mutaționale.
A fost gă sit produsul de deteriorare de bază 8-hidroxi-2′-deoxiguanozină să fie crescută la
persoanele cu deficiență severă de vitamina C și să fie redusă prin suplimente cu vitaminele
C și E (Devaki, S. J., & Raveendran, R. L., 2017).
Stresul oxidativ, care apare ca urmare a unui dezechilibru între producția de radicali
liberi și anti- apă rarea oxidantă , provoacă leziuni unei game largi de specii moleculare,
inclusiv lipide, pro-teine și acizi nucleici. Stresul oxidativ cauzat de radicalii liberi este
prezentat în Figura 4. Cea mai bună modalitate de a asigura un aport adecvat de nutrienți
antioxidanti, cum ar fi vitaminele C și E și diverse tipuri de minerale, se face printr-o dietă
echilibrată formată din 5–8 porții de fructe și legume pe zi. Mai mult ca atâ t, utilizarea
vitaminei C ar putea reduce durata ră celii datorită efectului să u antihistaminic la doze mari
de vitamina C.

Figura 4. Stresul oxidativ cauzat de radicalii liberi

8
 II. Hipovitaminoza C. Scorbutul.

Necesitatea includerii alimentelor vegetale sau că rnii în alimentaţie pentru

prevenirea apariției bolilor a fost cunoscută de că tre oameni încă vremurile antice. Unele
manifestă ri specifice bolii scorbutice sunt recunoscute încă din secolul IV, de că tre
pă rintele medicinei, Hipocrate . Încă de la mijlocul secolului XVIII s-a observat faptul că
sucul de lă mâ ie şi de lime poate preveni apariţia scorbutului la marinari. Se credea că
proprietă ţile acidului aduc aceste avantaje. De asemenea, în aceeaşi perioadă , James Lind a
demonstrat că sucul de citrice proaspete vindecă scorbutul.
Scorbutul a fost observat la soldații romani, precum și în Egipt, cel mai frecvent fiind
întâ lnită în râ ndul marinarilor, dar și la copii. Terapia folosită de medicii acelor timpuri
pentru a trata și a evita apariția acestei boli consta în consumul de citrice, legume și plante
verzi. Ca urmare a acestui aspect, din 1796, în alimentația marinarilor britanici a apă rut
obligatoriu lă mâ ia și alte fructe. (Schweich M, De VA, 2018).
Scorbutul se manifestă în stadiile incipiente prin hiperkeratoză foliculară şi
hemoragii peteşiale. În stadiile avansate apar hemoragii gingivale asociate frecvent cu
infecţii, retracţii gingivale şi că derea dinţilor, cicatrizare tegumentară întâ rziată , dureri
osoase, atrofii musculare, iritabilitate, depresie sau isterie. Anemia este frecvent întâ lnită în
scorbut, fie macrocitară , fie hipocromă microcitară .
Simptomatologie:
 Pete hemoragice la nivelul coapselor inferioare, cu evoluție spre abdomen și brațe
 Hemoragii
 Gingivoragii
 Limbă de culoare violet albastră , denumită limbă scorbutică
 Că derea dinților
 Osteoporoză
 Dureri articulare
 Alopecie
 Scă derea secreției glandelor salivare si lacrimale
Analize de laborator: nivelul de vitamina C din plasmă și din leucocite. Radiografia
osoasă este utilă pentru diagnosticarea deficitului sever de vitamină C în copilă rie.
Scorbutul este cauzat de deficitul prelungit de vitamina C, determinâ nd o sinteză
anormală a colagenului. Scorbutul apare câ nd vitamina C lipsește de cel puțin trei luni și
câ nd corpul are o rezervă de vitamină sub 350 mg. Scorbutul este una dintre bolile care
apar odată cu malnutriția și încă este larg ră spâ ndit în zonele să race.
9
 Poate fi cauzat de un aport alimentar insuficient, malabsorbție, creșterea
necesită ților sau eliminarea excesivă . Categorii de risc: persoanele vâ rstnice, alcoolici,
pacienți cu malabsorbție cronică , cei hră niți parenteral, dializați, cei cu sindromul
intestinului iritabil sau boala Wipple.
În absența tratamentului precoce există riscul crescut de apariție a complicațiilor,
boala prezentâ nd o evoluție rapidă spre deces. Complicațiile sorbutului sunt multiple
precum: hemoragii subcutanate, peteșii, vindecarea dificilă a ră nilor, anemie feriprivă ,
creșterea riscului de afecțiuni cardiovasculare, creșterea riscului de infecții bacteriene și
virale, leziuni osoase, pierderea dinților, oboseală , încetinirea creșterii și dezvoltă rii
organismului, hiperkeratoza foliculilor piloși, leziuni hemoragice la nivelul unghiilor,
inflamarea gingiilor și friabilitatea acestora (Ion Bahnarel, 2022).
III. Alimentele. Surse de vitamina C.
Câ teva fructe din diferite pă rți ale lumii, inclusiv pruna kakadu din Australia, camu-
camu și acerola din America de Sud, sunt cele mai bogate surse de vitamina C. În Europa și
Asia, mă ceșele și că tina sunt considerate cele mai bogate surse ale acestei vitamin.
Majoritatea oamenilor obțin o mare parte din aportul zilnic de vitamina C prin consumul
regulat de fructe și sucuri de fructe. Compoziția speciilor variază în funcție de regiune. La
nivel global, fructele stelate, guava, coacă zele negre, kiwi și că pșunile sunt surse bune. În
comparație cu cele mai bogate surse de vitamină , citricele conțin o cantitate semnificativ
mai mică , dar suficientă de vitamina C. Luâ nd în considerare legumele, legumele crucifere,
în special broccoli, kale și ardei, sunt, de asemenea, surse bogate. Conținutul de vitamina C
din varza fermentată (varza murată ) este chiar mai mare decâ t în majoritatea legumelor
proaspete. În schimb, cartofii au un conținut relativ scă zut de vitamina C, dar joacă un rol
important în aportul acestuia deoarece sunt consumați în cantită ți mari. În ciuda faptului că
sunt consumați fierți, sunt o sursă potrivită de vitamina C. O singură porție de cartofi oferă
5–40 mg de vitamina C. În ultimii ani, aceștia au reprezentat în medie 8% din totalul
aportului zilnic. de vitamina C în ță rile europene. Ierburile aromatice proaspete (coriandru,
pă trunjel, arpagic), care sunt o parte frecventă a salatelor de legume, au, de asemenea, o
contribuție semnificativă la conținutul lor general de vitamina C.
Algele aparținâ nd diferitelor grupuri taxonomice sunt, de asemenea, surse deloc
neglijabile. Conținutul lor de vitamina C este de zeci de mg cu 100 g. Conținutul de vitamina
C al speciilor individuale de plante este foarte variabil din cauza multor factori, inclusiv
locul de cultivare, timpul de recoltare (etapa de coacere), condițiile meteorologice,

10
latitudinea, genotipul, agrotehnologia, metoda analitică utilizată pentru determinare și
procesare (Doseděl, M., 2021).
Cantită țile zilnice medii recomandate de vitamina C pentru diferite vâ rste și
categorii sunt, de asemenea, prezentate în Tabelul 1și Tabelul 2.

Tabelul 1. Necesarul de vitamina C în dependență de vâ rstă .

Tabelul 2. Necesarul zilnic de vitamina C în dependență de vâ rstă

11
 Concluzie
În urma cercetă rii, a fost evidențiată importanța vitaminei C în procesele biochimice
ale organismului. Aceasta participă în procesele de oxidare, fiind un antioxidant natural, în
procesele de sinteză a proteinelor, precum colagenul cu funcție indispensabilă în țesuturile
pielii, osos, cartilaginos; sinteza noradrenalinei, dopaminei, catecolaminelor. De asemenea,
acidul ascorbic scade riscurile aterosclerozei și infarctului miocardic, precum și
diminuează durata ră celii, ajută la tratarea bolnavilor de pneumonie, avâ nd rol
antihistaminic. La fel, s-a demonstrat că vitamina C poate prelungi durata vieții la bolnavii
de cancer, preveni deteriorarea moleculelor de ADN și influențează benefic asupra
imunită ții, reduce inflamațiile.
Necesarul zilnic de vitamina C depinde de vă rstă , este mai crescut pentru femeile
gravide, iar în medie constituie 90 mg/zi pentru bărbați și 75 mg/zi pentru femei. Cantități
considerabile de vitamina C se găsesc în afine, varza murată, cartof, kiwi, alge, roșii căpșuni,
citrice, spanac, crucifere. Pentru a evita scorbutul, sângerrarea gingiei, osteoporoza, durerile
articulare, căderea dinților și alte simptome legate de deficiența vitaminei C, este necesar de
suplinit aportul zilnic printr-o dietă variată în legume și fructe.

Surse bibliografice

1. F. Valdes, Vitamina C, Actas Dermo-Sifiliográ ficas Volume 97, Issue 9, November

2006, Pages 557-568
2. Pullar, J.M.; Carr, A.C.; Vissers, M.C.M. The Roles of Vitamin C in Skin Health.
Nutrients 2017, 9, 866. https://doi.org/10.3390/nu9080866
3. Talarico, V.; Aloe, M.; Barreca, M.; Galati, M.C.; Raiola, G. Do you remember scurvy?
Clin. Ther. 2014, 165, 253–256.
4. Sebastian J. Padayatty, Arie Katz, Yaohui Wang, Peter Eck, Oran Kwon, Je-
Hyuk Lee, Shenglin Chen, Christopher Corpe, Anand Dutta, Sudhir K Dutta & Mark
Levine (2003). Vitamin C as an Antioxidant: Evaluation of Its Role in Disease
Prevention, Journal of the American College of Nutrition, 22:1, 18-35, DOI:
10.1080/07315724.2003.10719272
5. Devaki, S. J., & Raveendran, R. L. (2017). Vitamin C: Sources, Functions, Sensing and
Analysis. Vitamin C. doi:10.5772/intechopen.70162

12
6. Carr, A., & Maggini, S. (2017). Vitamin C and Immune Function. Nutrients, 9(11), 1211.
doi:10.3390/nu9111211
7. Schweich M, De VA, Sacré F, Bernard V, Michels V. Le cas clinique du mois. Scorbut,
maladie historique ? [Scorbut, historic disease ?]. Rev Med Liege. 2018
Nov;73(11):541-543. French. PMID: 30431241.
8. Doseděl, M.; Jirkovský, E.; Macá ková , K.; Krčmová , L.K.; Javorská , L.; Pourová , J.;
Mercolini, L.; Remiã o, F.; Nová ková , L.; Mladěnka, P.; et al. Vitamin C—Sources,
Physiological Role, Kinetics, Deficiency, Use, Toxicity, and Determination. Nutrients
2021, 13, 615. https://doi.org/10.3390/nu13020615
9. Igiena generală : Manual : (pentru studenţii Facultă ţii Medicină ) / Ion Bahnarel,
Gheorghe Ostrofeţ, Elena Ciobanu [et al.] ; sub redacția: Ion Bahnarel ; Ministerul
Să nă tă ţii al Republicii Moldova, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
"Nicolae Testemițanu”. ISBN 978-9975-162-35-7.
10. Aumailley L, Lebel M. The Impact of Vitamin C on Different System Models of
Werner Syndrome. Antioxid Redox Signal. 2021 Apr 10;34(11):856-874. doi:
10.1089/ars.2020.8147. Epub 2020 Nov 17. PMID: 33202145.

13