Fracturile cranio – maxilo

– faciale și pan - faciale

Tabloul clinic al fracturilor OMF

Diagnostic

Tratament

Coordonator: Cucu Ghenadie

Asistent universitar
Realizat: Dimitriu Nicolae gr. S1703
 Tabloul clinic al
fracturilor OMF
Exobucal Endobucal
Inspecție Inspecție

saliva cu sânge, sialoree reflexă,

edem,echimoze,hamatoame, spațiere interdentră marcată,
deformații, mișcări anormale echimoze și hematoame, plăgi
mucosae fixe, denivelarea arcadei

Palpare Palpare

durere, deformare și
discontinuitate, parestezie sau mobilitate mandibulară
anestezie, mobilitate patologică
 Diagnostic
*Teste de vitalitate pulpara: prin procedee termice, electrice sau frezaj
dentinar.
*Radiografii intraorale retrodentare sau ocluzale si extraorale de fata,
de profil si baza craniului.
*Radiografia panoramica: realizeaza e un film imaginea intregii
regiuni alveolodentare a mandibulei si infrastructura maxilei.
*Tomografia computerizata permit obtinerea de imagini ale unor
straturi subtiri la profunzimi diverse.
*Sialografia: pentru explorarea glandelor parotide si submandibulare cu
substanta de contrast.
*Scintigrafia salivara-explorarea morfologica a totalitatii
parenchimului salivar, aprecierea sediului leziunii, aprecierea vaalorii
functionale a glandelor salivare.
 Biopsia: prin excizie (pentru leziuni superficiale reduse), prin

Diagnostic
incizie (in leziuni intinse, profunde), prin chiuretaj (in leziuni
ulceroase sau vegetante), prin aspiratie ( leziun profunde dificil
accesibile).
 Punctia exploratoare: precizare diagnostic de tumori a partilor
moi si maxilarelor, evacuarea unui hematom, in colectii purulente.
 Catetirizarea traiectelor fistuloase: gradul de permeabilitate
al traiectului, lungimea, directia, sinuozitatile, consistenta
peretilor, sediul fundului fistulei.
 Cataterizmul canalelor Stenon sau Warthon:
permeabilitatea canalului, existenta unor corpi straini.
 Rinoscopia anterioara: aspectul mucoasei pituitare, przenta
puroiului, polipi sau hipertrofia mucosului ostiumului ce indicca
leziuni ale sinusului.
 Transiluminarea: descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului
maxilar, ale obrazului.
 Examen bacteriologic: ale produselor patologice pentru
formarea antibioticogramei.
 
Simptome:
- pot fi asimptomatice. Leziunile traumatice ale
- dinte aspru, care rănește țesuturile moi orale
Semne: dinților, ligamentelor
- pierderea smalțului;
- fisuri filiforme in smalț. parodontale și osului
Teste de diagnosticare: alveolar
 a) radiologice:
 vizualizari periapicale (pentru a exclude fracturile radiculare  1.1. Fracturi ale
sau deplasarile dentare).
- vizualizari ale tesuturilor moi (ex. buze) 
smaltuțui:
b) transiluminare: ideal cu amplificare, va evidentia fisurile
smaltului.
Simptome:
durere și sensibilitate, adesea severe la schimbarea de
temperatură sau la ocluzie.
Semne:
1.2. Fracturi
adesea pierderi extinse dentare și expunerea vizibilă a pulpei.

Teste de diagnosticare:
implicând pulpa
radiologice:
- vizualizări periapicale.
- vizualizările ocluzale sunt utile pentru
examinarea câtorva dinți adiacenți traumatizați
în regiunea anterioară.
Simptome:
durere și adesea mobilitate.
Semne:
durere la palpare și mobilitate crescută.

Teste de diagnosticare:
• radiografiile periapicale confirmă diagnosticul;
• filmul trebuie mereu să fie văzut uscat (după procesare)
pentru precizia diagnosticului de fractură radiculară.

1.3. Fracturi
radiculare:
2. Leziunile traumatice ale mandibulei (fracturi și
dislocări):
2.1. Fracturi mandibulare:

 Simptome:
- durere.
- limitarea mișcării mandibulare.
- sângerari fie intra-orale fie din ureche (în cazurile
fracturilor de condil mandibular,ca rezultat al ruperii
membranei meatului auditiv extern).
- ocluzie alterată.
- Amorțirea buzei inferioare din cauza traumatizării
nervului alveolar inferior.
- tumefiere ale ţesuturilor moi de vecinătate.
 Semne: 2. Leziunile traumatice ale
- edem facial si echimoze (invinetire).
- trismus si limitarea miscarii mandibulei. mandibulei (fracturi și
- deformarea conturului mandibulei.
- treapta de deformare la palpare (palparea marginii dislocări):
posterioare si inferioare a mandibuleiva identifica o treapta
in conturul normal, neted, al osului mandibular). 2.1. Fracturi mandibulare:
- mobilitate anormala a osului si crepitatie.
Crepitatia
este un sunet strident ce se aude lamiscarea osului la locul
fracturii; pentru a testa crepitatia, plasati degetele aratatoare ale
ambelor maini pe dinti sau pe os de fiecare parte a fracturii si
degetele mari pe marginea inferioara a mandibulei;miscarea
blanda a capetelor osului va produce sunetul.
- sensibilitate la palpare.
- modificarea relaţiilor ocluzale.
- intra-oral poate exista sangerare si/sau echimoze.
- mobilitate anormala a dintilor adiacenti fracturii.
- pentru a evidentia toate semnele, examinarile trebuie sa fie
cuprinzatoare si metodice.
- examinarea extra-orala trebuie sa inceapa de la condili
observand orice sensibilitate la palpare;
2.2. Dislocarea (subluxaţia) mandibulei:
 Simptome:
- durere.
- incapacitatea de a inchide gura.

Semne:
- gura larg deschisa si fixa in
 aceasta pozitie.
- durere la palparea muschilor
masticatori si a condililor.
- condili palpabili anterior
proeminentelor articulare.
- scurgerea salivei in
exteriorul gurii
datorita dificultatilor de inghitire.
Mandibula se readuce în poziţia sa, stând în spatele pacientului, policele se
plasează pe dinţii posteriori mandibulari şi se apasă în jos şi înapoi pentru a
elibera condilii, după care se roteşte mandibula în sus.
Degetele trebuiesc protejate, deoarece rearanjarea condililor în articulaţie se
face brusc, pacientul aducând dinţii în contact.
 3. Leziuni traumatice ale maxilarului (treimea mijlocie a fetei) Le Fort I, II si III:

Simptome:
- durere.
- tumefiere faciala.
- ocluzie alterata.
- vedere dubla, datorata prinderii a muschilor ochiului
- amortirea obrajilor si a buzei superioare, din cauza
traumatizarii nervului infraorbital.
Semne:
- edeme și echimoze.
- echimoze bilaterale circumorbitale.
- hemoragie subconjuctivală.
- alungirea feței.
- deformarea feței (fața-farfurie) din cauza deplasării spre înapoi a maxilarului.
- malocluzie cu ocluzie deschisă.
- anestezie în teritoriul de distributie a nervilor infra-orbitali.
- diplopie (vedere dublă) la privirea țintă în sus
- linia interpupilara (o linie imaginară desenată între pupile) este unghiulară/frântă și numai este orizontal din cauza fracturării
părții inferioare a orbitei.
- deteriorarea nasului
- sânge și fluid cerebrospinal (un fluid limpede ca apa) curge prin nas (rinoree).

Palpăm marginile infra-orbitale și suturile
fronto-zigomatice pentru treptele de
deformare.
Plasăm degetul unei mâini în bolta palatină
iar degetul mare și degetul arătător al
celeilalte mâini mai jos de nări pe buza
superioară, pentru a verifica mobilitatea în
fracturile Le Fort I.
Examinarea fracturilor
0 treimii mijlocii (maxilare):
1
0 Plasăm degetul unei mâini în bolta
palatină iar degetul mare și degetul
0 3 arătător al celeilalte mâini peste puntea
nasului și a marginii infra-orbitale, pentru
2 a verifica mișcarea în fracturile
Le Fort II.
0 Plasăm un deget și degetul mare (al unei
mâini) pe sutura fronto-nazală și apucăm
4 maxilarul (cucealalta mana); miscarea
intregii fete este simtita in fracturile Le
Fort III.
4. Leziunile
traumatice ale
complexului malar
(zigomatico-
maxilar):
Simptome:
- durere.
- tumefiere si
echimoze.
- aplatizarea
osului
obrazului.
- trismus din
cauza
fracturarii
arcadei
(zigomatice)
izbind de apofiza
coronoidă.
- vedere dubla.
Semne:
- un os al obrazului deplasat este adesea cel mai bine vazut daca stam in
spatele pacientului si privim in jos comparand partea neafectata cu cea
traumatizata.
- hemoragia subconjunctivala fara o limită posterioara;
- sangele ramane rosu stralucitor deoarece oxigenul poate difuza prin cornee.
- echimoze periorbitale (vanatai in jurul ochiului)
- pot fi gasite trepte de deformare prin palparea marginii infra-orbitale si a
suturilor frontozigomatice si prin compararea ambelor parti;
- senzatia alterata in distributia nervilor senzoriali poate fi demonstrata prin
atingerea blanda a pielii cu o sonda fina.
- pot exista sangerari din nas (epistaxis) pe partea traumatizata.
- trebuie sa fie testat intregul domeniu de miscari ale ochiului, ca sa ne asiguram ca
nu exista nici o prindere a rectusului inferior (limitari ale privirii tinta in sus) si alti
muschi ai ochiului.
- verificati ca linia interpupilara sa fie orizontala.
- in toate fracturile de maxilar si de complex malar, este esential ca acuitatea vizuala
safie monitorizata pre- si post-operator de oftalmolog, deoarece sangerarile in
orbita pot cauza spasmul arterei retinale care, daca nu este tratat, poate duce la
orbire.
Tratamentul plagilor
oro -maxilo-faciale
Se desfășoară în patru etape:

01 Tratamentul de urgență care se adresează

tulburărilor grave ce pun viața în pericol;

02 Tratamentul de urgență sau imediat al

plăgilor (părți moi și osoase);

03 Tratamentul definitiv al leziunilor

osoase și de părți moi;

04 Tratamentul reparator tardiv.

 Tratamentul leziunilor asociate grave
Prioritatea următoare de tratament în ore sau zile: leziunile
abdominale, toracice, cranio-cerebrale şi ale coloanei
vertebrale. + leziunile care pot deveni ireversibile, leziunile
traumatice ale globului ocular şi leziunile traumatice renale.
Toate acestea constituie priorităţi faţă de leziunile maxilo-
faciale.
Tratamentul leziunilor traumatice asociate, ale oaselor
feţei şi dinţilor
Fracturile oaselor viscerocraniului şi leziunile dento-
parodontale se tratează înaintea închiderii plăgilor comunicante
cu focarul de fractură sau a celor care pot crea dificultăţi în
reducerea şi imobilizarea fragmentelor osoase.
Tulburarile vitale care impun masuri de mare urgenta sunt:
Hemoragia Asfixia Șocul

 Hemoragia : regiunea fiind foarte vascularizata,

hemoragia este  abundentă, fiind în jet sau în masă, osul
maxilar fiind un adevarat 'burete sanguin'.
Se poate interveni prin:
 1.Hemostaza prin compresiune
2. Hemostaza prin tamponament compresiv             
3. Pensarea și ligaturarea trunchiurilor vasculare
 Asfixia poate fi produsă prin:
            1. Obstrucțiile căilor aeriene superioare prin : - cheaguri de sânge;
                                                                                                  - secreții;
                                                                                                  - corpi străini.
            2. Inundarea căilor aeriene cu sânge sau aspirarea conținutului gastric refluat în gură.
            3. Căderea limbii înapoi cu obstrucția orificiului glotic în:
                        - fracturile bilaterale ale osului mandibular;
                        - zdrobirea arcului mentonier și distrucția mușchilor suprahioidieni;
          Mijloace de combatere a asfixiei:
            Se degajează căile aeriene superioare prin tracțiunea limbii în afară cu degetele.
            După degajarea căilor aeriene, dacă respirația nu se reia, se trece la respirația
artificială. Se face în ritm de l8/minut, cu ajutorul masajului cardiac (3/1)

   
 Șocul - în acest caz se face
• încălzirea bolnavului,
• Reechilibrarea hidro-electrolitica,
• suprimarea durerii,
• tonicardiace,
• analeptice respiratorii.

            Transportul accidentatilor maxilo-faciali:

Se face în poziție șezanda, cu capul ușor aplecat la piept.
Nu se face în decubit dorsal, datorită riscului de ostrucție faringo-laringiană prin
căderea limbii, secreții, cheaguri.
Dacă sunt inconștienți, șocați, transportul se face în decubitul lateral pentru
favorizarea circulației cerebrale și scurgerea secrețiilor
 Tratamentul de urgență al plagilor oro-maxilo-faciale
- conservarea la maximum a tuturor tesuturilor: piele, mucoasa, os, dinti;
- in plagile asociate(parti moi si parti osoase) se aplica mai intai imobilizarea provizorie a
fracturilor si apoi sutura;
- fragmentele osoase aderente de periost se pastreaza, nu se inlatura;
 - dintii se extrag numai cand sunt mobili sau impiedica reducerea fragmentelor osoase.
            
Pentru imobilizarea de urgenta a fracturilor
mandibulare se folosesc urmatoarele dispozitive:
bandajul mento-cefalic,
-fronda mentoniera,
-ligaturile de sarma,

-atele de sarma monomaxilare,

- ligaturile intermaxilare,

-dispozitive perfectionate.
Practicarea tratamentului plagii constă în:
• calmarea durerii - analgezice, hipnotice, tranchilizante
• profilaxia tetanosului prin seroterapie antitetanică
• antibioterapia se face în funcţie de mecanismul de
producere al traumatismului, timpul scurs de la
accident, prezenţa corpilor străini din sol sau afecţiunil
generale concomitente
• vaccinarea antirabică este obligatorie în cazul plăgilor
muşcate de animale
• diminuarea sialoreei abundente se realizează prin
administrare de atropină sau beladonă
• se poate administra şi vitaminoterapie
Tratamentul definitiv al plăgilor
urgenţă imediată sau în urgenţă amânată de până la 24-72 de ore
(perioada propice = 12-24 de ore de la accident)
premergător se ameliorează constantele biologice ale
traumatizatului + radiografii pentru decelarea eventualelor
fracturi ale oaselor feţei sau a corpilor străini radioopaci
Tratamentul definitiv = trei etape:
- pregătirea câmpului operator
- prelucrarea chirurgicală a plăgii
- închiderea plăgii
I. Pregătirea câmpului operator = curăţirea mecanică, cu
ser fiziologic sau apă sterilă şi săpun chirurgical, şi
îndepărtarea corpilor străini, cu perii sau chiurete.
Prelucrarea chirurgicală
transformarea plăgii traumatice într-una chirurgicală
curăţirea mecanică a plăgii + hemostază
explorarea instrumentală şi manuală a plăgii, dinspre
suprafaţă spre profunzime
reduse şi imobilizate definitiv fracturile deschise +
leziunile dento – parodontale
regularizarea marginilor plăgii să fie conservatoare,
rezecându-se o margine de 1 – 2 mm, fără excizii
profilactice care ar mări întinderea lipsei de substanţă
excizează numai ţesuturile sigur devitalizate
sutură fără tensiune
III. Închiderea plăgii
prin suturi cu fire nerezorbabile / substanţe adezive / benzi
adezive / cleme
• tehnica utilizată să restabilească morfologia şi simetria
regiunii, generând cicatrici cât mai estetice şi funcţionale
• afrontarea marginilor trebuie făcută cât mai corect,
evitându-se decalajele planurilor
• trebuie respectate punctele cheie create artificial sau cele
naturale (pliuri sau şanţuri cutanate, limitele cutaneo-
mucoase etc.)
• trebuie evitate tensiunile pe marginile plăgii şi tracţiunea
pe părţile moi din jurul orificiilor naturale, care ar putea
duce la deformaţii inestetice şi funcţionale
- la plăgile penetrante în cavitatea bucală trebuie menţinută
adâncimea şanţurilor perimaxilare, pentru a evita formarea de
bride cicatriciale
- o atenţie deosebită trebuie acordată refacerii canalului Stenon şi
a capsulei glandei salivare, trunchiului nervului facial, căilor
lacrimale, dacă acestea au fost întrerupte.
A. Sutura primară precoce (imediată) - în
primele 24 de ore de la accident
Sutura poate fi în puncte separate, intradermică,
in saltea sau cu fir continuu. În profunzime vor fi
utilizate fire rezorbabile.
B. Sutura primară întârziată - în decursul a 3 – 5
zile de la accident, în plăgile neinfectate (înaintea
apariţiei ţesutului de granulaţie) sau în cele
infectate, după sistarea semnelor clinice de infecţie.
În plăgile infectate se va asigura un drenaj eficient
şi o irigare continuă cu un antiseptic uşor.
C. Sutura secundară precoce - după 10 – 12 zile
de la accident, s-a format deja ţesutul de granulaţie,
iar marginile plăgii au început să granuleze. Este
indicată în plăgile sosite la 5 – 6 zile de la
traumatism.
D. Sutura secundară tardivă - după 20 – 30 zile
de la accident când ţesuturile sunt cicatriciale. Se
vor preveni sau stopa fenomenele inflamatorii, cu
chiuretarea ţesutului de granulaţie restant, excizia
ţesutului cicatricial anormal şi avivarea marginilor.
Mulțumesc pentru
atenție