ANATOMIE aplicata

CURSUL 4
 ARTICULAȚIA MÂINII ȘI A PUMNULUI
Aspecte introductive
Mâna este cel mai complicat segment al unui membru al corpului omenesc, fiind
considerată, pe bună dreptate „un organ”. Mana indeplineste trei funcții de bază:
➢ Funcția de execuție (prin prehensiune, prindere, manevrare de obiecte)
➢ Funcția de informare (cu ajutorul degetelor se poate aprecia forma, dimensiunea, consistența,
calitatea obiectelor);
➢ Funcția de exprimare (comunicare, gesturi).

Prehensiune

Funcția de informare

Prindere, manevrare
de obiecte Funcția de
exprimare
 ARTICULAȚIA MÂINII ȘI A PUMNULUI

La nivelul mâinii există 27 de oase:

▪ 8 oase carpiene așezate pe două rânduri;
▪ 5 oase metacarpiene;
▪ 14 falange.
 La nivelul mâinii întâlnim următoarele articulații:
•articulația radio-carpiană (unește epifiza distală a
radiusului cu rândul proximal al carpului)
•articulațiile carpului (între oasele carpiene)
•articulațiile carpo-metacarpiene;
•articulațiile intermetacarpiene ;
•articulațiile metacarpo-falangiene;
•articulațiile interfalangiene.

Articulatii carpo-
metacarpiene

Articulatii interfalangiene
MIȘCĂRILE DE LA NIVELUL ARTICULAȚIEI RADIO-CARPIENE

POZIȚIA ANATOMICĂ ȘI INDIFERENTĂ

FLEXIE ȘI EXTENSIE
DEVIAȚIA RADIALĂ ȘI DEVIAȚIA ULNARĂ
 REPERELE EXTERNE ALE MÂINII

Sunt:
-Epifiza distală a radiusului;
-Epifiza distală a ulnei;
-Apofizele stiloide (pe marginile medială și laterală a antebrațului și a gâtului
mâinii);
-Osul pisiform (palapabil pe fața anterioară a palmei, proximal regiunii
hipotenare);
-Osul scafoid (se poate palpa pe fața anterioară, antero-medial față de
procesul stiloid al radiusului);
-Cârligul osului hamat (palpabil distal de pisiform);
-Oasele metacarpale (vizibile pe fața dorsală a mâinii);
-Oasele falangelor;
-Tabachera anatomică (concavitate delimitată lateral de tendonului mușchiului
extensor lung al policelui și medial de tendonul mușchiului extensor scurt al
policelui +abductor lung);
-Tendoanele mușchilor extensori pe fața dorsală.
Repere externe
Osul pisiform Osul scafoid
Repere externe Tabachera anatomică

Tendoanele mușchilor
extensori ai mâinii

Apofizele stiloide ale radiusului și ulnei

 ÎNCLINAREA PALMARĂ A ARTICULAȚIEI RADIO-CARPIENE
• este fiziologică
• fața articulară radială este inclinata palmar
• reprezintă unghiul care se formează între o linie
(imaginară care trece de-a lungul suprafeței
articulare a epifizei distale a radiusului și o linie
perpendiculară pe axul longitudinal al radiusului
la marginea articulației.

Înclinarea palmară normală este în

medie de 11˚, și poate varia între 2-20˚.
Înclinarea palmară joacă un rol foarte
important în amplitudinea flexiei
pumnului. Astfel, dacă articulația radio
carpiană ar avea o înclinație dorsală de
10˚, flexia palmară ar fi limitată cu 45˚,
afectând funcțiile mânii.
Fractura epifizei distale radiale
▪ Aspect tipic în “dos de furculiță” în
cazul fracturilor Colles.
 FRACTURA SCAFOIDULUI. DEVIAȚIA ULNARĂ

Scafoidul este cel mai lateral os al rândului întâi de carpiene, fiind

comparat cu o luntre din cauza concavității sale. Un dezavantaj al
acestui os este vascularizația slabă pe care o are. Din aceasta cauza,
poate aparea pseudartroza de scaphoid.

• TEMA: PARTICULARITATEA VASCULARIZATIEI SCAFOIDULUI

• Computer tomograful este indicat pentru majoritatea fracturilor pentru
că acesta arată deplasarea. (de prima intentie este radiografia in
pozitii specifice articulatiei radio- carpiene).

• Rezonanța magnetică este recomandată în cazul fracturilor oculte și

necroza vasculară.

• 30% din fracturile de scafoid, trec neobservate la o radiografie inițială.

Fracturile care nu sunt vizibile la prima radiografie, dar clinic ridică
suspiciuni, sunt tratate ortopedic, prin imobilizarea în atela gipsată
antebrahio-palmară 6-8 săptămâni. Fracturile de scafoid care nu
consolidează, procentual aproximativ 10% din fracturile tratate
ortopedic, au indicație de tratament chirurgical.
 Articulatiile interfalangiene: ARTROZA – NODULI HEBERDEN
Ce sunt nodulii Heberden?
• Nodulul lui Heberden se numeste
tumefierea ce apare la nivelul articulației
interfalangiene distale, la nivelul mainii.

• Acest mecanism este corelat cu

inflamatia.

Manifestări clinice
• Nodulii Heberden si devierea
articulatiilor interfalangiene sunt
manifestari ale artrozei.
 Articulatiile interfalangiene: ARTROZA – NODULI BOUCHARD

Manifestarea artrozei la nivelul

articulațiilor interfalangiene proximale,
având aceeași semnificație ca nodulii
Heberden.

TEMA: DEFINITIA ARTROZEI

 MODIFICARI ARTICULARE SI DE AX ALE DEGETELOR IN POLIARTRITA REUMATOIDĂ
Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună, 0.8% din populatie, afecteaza mai mult
femeile. Se produce o inflamație care determină îngroșarea țesutului sinovial din interiorul
articulației, ducând la tumefieri și dureri ale articulațiilor și în jurul acestora. Se poate constata
laxitate articulara ce poate conduce la subluxatii.
Dacă inflamația nu este controlată, aceasta poate afecta cartilajul, precum și oasele învecinate.
În timp, există o pierdere a cartilajului, diminuându-se distanța dintre oase. Tot din cauza
pierderii cartilajului articular si a deformarii osoase, tendoanele pot fi sectionate.
Cel mai frecvent afectate sunt articulația radio-carpiană, articulațiile proximale
interfalangiene și metacarpofalangiene.
Simptomatologia cuprinde durere articulara, tumefiere si roseata (semne
cardinale ale inflamatiei). De asemenea, poate exista afectarea tendoanelor,
separat de modificarile articulare.
 APONEVROZA PALMARA SI MALADIA DUPUYTREN
Boala Dupuytren apare ca urmare a îngroșării
(fibrozării) anormale a țesutului subcutanat de la nivelul
palmelor. De regulă, apare la ambele mâini. Primele
semne sunt apariția în palmă a unui nodul, a unei corzi
subcutanate la nivelul palmei.
Maladia se manifestă prin îngroșarea țesutului
fascial (aponevroză palmară). Îngroșarea fasciei
altereaza glisarea tendoanelor. Astfel, limitează mișcările
de la nivelul mâinii putând produce și flexia degetelor și
incapacitatea lor de a se îndrepta – extensie.
TENDOANELE TABACHEREI ANATOMICE, CU APLICATIE
CLINICA IN TENOSINOVITA DE QUERVAIN
(MOM’S FINGER)
▪ Este o inflamație a sinovialei care traversează
primul compartiment dorsal al incheieturii mainii.
▪ Apare mai frecvent la femei, mai ales după
sarcina, datorită modificărilor hormonale, retenția
de lichide și miscarile mâinilor folosite în
îngrijirea copilului mic.
▪ Ce este compartimentul De Quervain?
Acest compartiment este o structură osteo-
ligamentară care conține și înconjoară o parte
dintre tendoanele policelui, respectiv tendonul
extensor scurt al policelui (TESP) și tendonul
abductor lung al policelui (TALP). Se situează
deasupra procesului stiloidei radiale.
EXAMINAREA FIZICĂ A MÂINII ȘI ÎNCHEIETURII

▪ Aplicatiile anatomice ale examinarilor la nivelul pumnului

▪ Sunt relevante pentru afectiuni ale tendoanelor: exemplu testul Flinkestein
▪ Pot fi relevante pentru evaluarea integritatii nervilor periferici: test Phalen, testul
semnului “OK” etc.
▪ Diverse teste putem folosi in observarea vascularizarii mainii: Testul Allen.
EXAMINAREA FIZICĂ A MÂINII ȘI ÎNCHEIETURII
1 – Testul Flinkestein – pt sindromul Quervain – inflamația învelișului sau
tunelului care înconjoară cele două tendoane care controlează mișcările
degetului mare, respectiv a tendoanelor extensorului scurt al policelui si
abductorului lung al policelui.
▪ Testul se realizeazaă astfel:
▪ se cere pacientului să închidă pumnul cu policele în interiorul palmei și cu încheietura
mâinii îndoită către degetul mic (ulnar);
▪ mâna este trasă astfel încât tendoanele implicate să fie întinse, provocând dureri
locale ascuțite în cazul în care există leziuni și inflamații.
2 - Testul Tinel - test utilizat pentru evaluarea sindromului de tunel
carpian - testul poate fi pozitiv pentru orice iritație nervoasă. Nu este
specifica doar pentru sindromul de tunel carpian.
Presiune plasată pe nervul median datorită îngroșării ligamentului
transversal carpian (poate duce la amorțeală, furnicături sau slăbiciune la
nivelul mainii si degetelor).
Testul se realizează astfel :
-testul este considerat pozitiv dacă apare senzația de furnicături care se
intensifică pe masura ce se percuta ușor asupra nervului median, la nivelul
încheieturii (cu un deget).
 3 – Testul Phalen – pentru depistarea sindromului de tunel carpian – în
scop diagnostic.
Testul se realizează astfel:
- cu partea dorsală a ambelor mâinilor este presată una de cealaltă, ceea ce
poate provoca simptomele precizate la testul Tinel. (presunie asupra nervului
median)
4 – Testul Froment – testul este utilizat pentru depistarea
unei eventuale paralizii a nervului ulnar. Aceasta poate
apărea din cauza comprimării nervului ulnar la nivelul
santului omonim de pe epicondilul medial humeral -
tunelului cubital (sindromul tunelului cubital).
Testul se realizează astfel :
- prindeți o bucată de hârtie între degetul mare și
degetul arătător, articulația interfalangiană a
degetului mare se va îndoi dacă mușchiul adductor
al policelui este slab din cauza paraliziei nervului
ulnar.
 5 – Testul “OK” – semnul “OK” este utilizat pentru a depista o eventuală
paralizie a nervului interosos anterior datorită traumatismelor/comprimarea
acestuia – nervul interosos anterior reprezintă o ramură a nervului median.
Aceasta inerveaza motor compartimentul muscular anterior al antebratului,
jumatatea radiala a muschilor.
Testul se realizează astfel :
-pacientul cu paralizie a nervului interosos anterior nu va putea face
semnul “OK”. => perturbarea activitatii muschilor flexori
 6 – Testul paraliziei nervului radial (căderea încheieturii mâinii – “încheietura
în formă de gât de lebădă”) – nervul radial este prins sau comprimat de fragmente
osoase fracturate ale humerusului distal care cauzează căderea încheieturii mâinii.
Funcționarea normală a nervului radial: - extensia încheieturii mâinii + extensia
degetelor.
Testul se realizează astfel: - pacientul cu
afecțiune a nervului radial sau a nervului
interosos posterior este incapabil să facă
“semnul de Autostop “.
Dacă pacientul nu are încheietura mâinii căzută,
dar tot nu poate să facă “semnul de Autostop”,
verificați pacientul de leziuni ale nervului
interosos posterior.
Pacientul cu leziune la nivelul nervului interosos
posterior poate efectua extensia încheieturii
mâinii dar nu și extensia degetelor.
 7 – TESTUL ALLEN
▪ Testează circulația arterelor din încheietură.
▪ Testul se realizează astfel:
- examinatorul apasă usor cu degetele mari de o parte și de cealaltă a
încheieturii obstrucționând arterele ulnară, respectiv, radială;
- pacientul este rugat să închidă pumnul;
- pacientul este rugat să desfacă pumnul;
- odată ce examinatorul ia degetul de pe artera ulnară, artera ulnară a
pacientului va realiza fluxul sanguin al mâinii.
 8 – TESTUL GRIND
• Evaluează prezența artritei bazale la nivelul policelui – artrita afectează
articulația policelui (articulația carpometacarpiană a policelui).

• Testul se realizeaza astfel :

-prin încărcarea axială (împingerea și rotirea osului metacarpian al
degetului) crepitatii pot fi simțite în articulație.
 9 – TESTUL ALINIERII DEGETELOR
▪ NORMAL: degetele sunt relaxate, când
sunt îndoite vârfurile degetelor urmează
una după alta succesiv într-o ușoară
oblicitate; când sunt așezate într-o
usoară poziție îndoită, vârfurile degetelor
ar trebui să arate către regiunea scafoidă;
▪ Malrotatia degetului = deviația de la
direcția normală de rotație a degetului
afectat.
▪ Malrotația este în special importantă in
cazurile fracturilor de deget și de
metacarp.
Testarea integritatii tendoanelor flexorilor degetelor (testarea integrității
flexorului profund al degetelor)

▪ Testul se realizează astfel: -se menține articulația interfalangiană proximală

(PIP) a degetului în pozitie extinsă și se observă dacă pacientul poate flexa
articulația interfalangială distală (DIP).
TESTAREA INTEGRITĂȚII TENDOANELOR FLEXORILOR DEGETELOR
(TESTAREA INTEGRITĂȚII FLEXORULUI SUPERFICIAL AL DEGETELOR)
▪ Testul se realizează astfel:
- se mențin celelalte degete extinse și se observă dacă
pacientul poate flexa articulația interfalangială proximală a
degetului implicat;
▪ Ce mai poate fi luat in considerare este postura si pozitia degetului. (degetul Mallet, leziuni ale benzii sagitale, deformarea Boutonniere, deformarea in forma de “gat de lebada”)

Fig.3 .
Deformarea
în formă
de gât de
lebădă

Fig.1 .Degetul
Mallet

Fig.2 .Deformarea
Boutonniere