UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Oxidul de aluminiu.
Ceramica din Al2O3

Milea Roxana-Gabriela

Grupa 1124A

1
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

CUPRINS

1. Generalități……………………………………..………………pag. 3

2. Structură și proprietăți………...………………..……………..pag. 4

2.1. Porozitatea…………………….……………………………… pag. 4

2.2. Rezistența mecanică……………………….………………….. pag. 5

2.3. Duritatea……………………………………………….……… pag. 6

2.4. Conductibilitatea termică…..……………………………..…… pag. 6

2.5. Dilatarea termică…………………..……………………..……. pag. 7

3. Materiale ceramice-clasificare…………………………………. pag. 8

4. Ceramica din oxid de aluminiu………………………………… pag. 9

4.1. Tehnologii de procesare a ceramicii din oxid de aluminiu……... pag. 9

4.2. Aplicaţiile ceramicii din alumină în domeniul medicinii…… pag. 11

5. Bibliografie……………………………………...........................pag. 13

2
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

1. Generalități
Produsele ceramice din oxid de aluminiu se caracterizează prin proprietăţi fizico-chimice ridicate,
determinate atât de compoziţia şi structura fazelor prezente, cât şi de forma, mărimea şi distribuţia
în masa a granulelor, aspecte ce constituie textura corpului ceramic. În fig. 4.1. se prezintă
schematic textura unei mase ceramice aluminoase, care cuprinde pe lângă materialele de bază şi o
serie de defecte de structură ca: pori, fisuri etc.

Oxidul de aluminiu – Al2O3 constituie elementul principal al ceramicii, se găseşte în stare naturală
sub denumirea de corindon, care poate fi incolor sau diferit colorat ca: rubinul (roşu), safirul
(albastru), topazul (galben), ametistul (violet).

Rubin Safir Topaz

3
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

2. Structură și proprietăți
Structura cristalină a α-aluminei este hexagonală compactă. In figura este prezentată asezarea Al
si O in planul bazal al structurii hexagonale.

Structura cristalină a oxidului de aluminiu, care se numește structură corundă, constă, în mod ideal,
din planuri apropiate de anioni mari de oxigen stivuite , așa cum se arată în figura. Cationii de
aluminiu au valența de +3 și anionii de oxigen au valența de -2. Pot exista doar doi ioni de Al3+
pentru fiecare trei ioni de O2- pentru a menține neutralitatea electrică. Astfel, cationii ocupă doar
două treimi din siturile octaedrice ale matricei de bază.
În ceea ce privește proprietățile aluminei, acestea sunt din cele mai importane și îi conferă acesteia
gama largă de aplicații pe care o are.

2.1.POROZITATEA

Particule ceramice obtinte prin sinterizare

4
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Temperatura de sinterizare a ceramicii pe baza de oxid de aluminiu este cuprinsă între 1550 şi
1650oC.
Proprietăţile mecanice ale aluminei depind de porozitate şi de dimensiunea şi distribuţia
granulelor. De exemplu, rezistenţa la îndoire a aluminei policristaline cu dimensiunea granulelor
constatantă este exprimată de ecuaţia :
σb=σ0e(-nP) unde: σ0 este rezistenţa la porozitate zero;
n este constant;
P este porozitatea.
Atunci când porozitatea este sub 2%, granulele devin mai mari, fapt ce determină scăderea rezistenţei.

Dependenţa intre porozitate şi dimensiunea granulelor

pentru alumina de foarte înaltă puritate (99.9%).

2.2.REZISTENTA MECANICA
Rezistenţa mecanică a produselor ceramice este determinată de defectele structurale şi în special
de microfisurile produse la formarea microstructurii, de unde se pot propaga fisurile când se aplică
un nivel de efort ridicat. Aceste defecte pot fi indepartate daca exista interesul (nu in toate cazurile
exista interese de a se indeparta defectele) prin diverse procedee.

In cazul aluminei se utilizeaza procedee cum ar fi stabilizarea structurii ceramice cu particule de

oxid de zirconiu-ZrO2 care blochează propagarea fisurii transcristaline, mărind rezistenţa la
fisurare şi rupere a materialului ceramic.

Schema stabilizarii structurii ceramice cu particule de ZrO2

sau ranforsarea structurii ceramice cu nanoparticule (50 – 200 nm) care, introduse în masa
ceramică în proporţie de 10-20%, se distribuie la limita şi în volumul cristalelor de matrice
ceramică. Astfel, s-au realizat materiale ceramice de oxid de aluminiu ranforsate cu nanoparticule
de SiC

5
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

la limita dintre grăunţii ceramici în masa particulelor ceramice şi la limita acestora

2.3.DURITATEA
Duritatea este dată de
natura materialului ceramic şi de porozitatea sa.
Din cauza fragilităţii
sale, materialul ceramic tinde să fisureze la
apăsarea cu un corp dur, pe
suprafaţa de măsurare. Insa, in schema alatuarata
se poate observa duritate foarte mare a oxidului
de aluminiu

2.4.CONDUCTIBILITATEA TERMICĂ
Conductibilitatea termică este o proprietate fizică importantă a materialelor ceramice, care
defineşte capacitatea acestora de a transmite energia termică prin masa lor, fiind determinată de
structura cristalografică a fazelor componente şi de aranjamentul structural.

6
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Figura alăturată prezintă conductivitatile

electrice ale diverselor materiale, alumina
fiind poziționată undeva la mijlocul
valorilor de conductibilitatea termica

2.5.DILATAREA TERMICA

În corpurile ceramice solide dilatarea termică reprezintă creşterea volumului cu temperatura şi se

exprimă prin coeficientul de dilatare α, care poate exprima dilatarea liniară αl = dl/dT sau
volumică αv =dV/VdT.
Dilatarea termică a reţelei cristaline este rezultatul creşterii amplitudinii vibraţiilor ionice în
nodurile reţelei, la creşterea temperaturii.

În tabel sunt prezentaţi coeficienţii de dilatare

termică ai unor oxizi şi carburi, care constituie
materia primă la fabricarea ceramicilor.
Se observă că valorile aluminei sunt printre cele
mai mici. Rezultă un material cu rezistenţă
mecanică slabă (datorată microfisurilor), dar cu
rezistenţă foarte ridicată la şoc termic.

7
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

3.Materiale ceramice-clasificare

8
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

4.Ceramica din oxid de aluminiu

Ceramica din oxid de aluminiu constituie o grupă importantă de materiale, utilizată în cele mai
diverse aplicaţii tehnice şi medicale. Ea face parte din categoria ceramicii oxidice, alături de ZrO2,
BaO, MgO etc., cu rezistenţă ridicată la coroziune. În domeniul medical, oxizii de aluminiu sunt
utilizaţi în stare pură, sub formă de materiale ceramice dense sau poroase, ori sub formă de
amestecuri complexe în realizarea sticlelor ceramice, a porţelanului dentar şi ca acoperiri
superficiale pe componentele protetice metalice sau ceramice.

Caracteristicile fizico-mecanice ale ceramicii din oxid de aluminiu (conform DIN 40685)

4.1 TEHNOLOGII DE PROCESARE A CERAMICII DIN OXID DE

ALUMINIU
Ceramica din oxid de aluminiu se poate procesa prin mai multe procedee tehnologice ale căror
alegere este determinată de destinaţia şi mărimea produselor, de instalaţiile disponibile, de
mărimea lotului de produse etc. Pentru ceramica destinată domeniului medical, se vor prezenta
numai procedeele specifice acestei ceramici ca:
-turnarea sub presiune în matriţă poroasă;
-presarea în matriţă;
-compactarea sub presiune, la cald.

Procesarea ceramicii prin turnarea sub presiune în matriţă poroasă

9
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Ceramica presată prin acest procedeu se caracterizează prin următoarele aspecte favorabile:
- distribuţia omogenă a particulelor în piesa ceramic presată;
- densitatea în ceramica crudă este ridicată;
- este uşor de scos din matriţa, care este construită a fi uşor demontabilă, cu plan de separaţie;
- suprafaţa ceramicii este finisată, fără defecte;
- ceramica crudă se poate manevra uşor, fără a se rupe

Procesarea ceramicii prin presare şi sinterizare la cald

Presarea la cald are următoarele avantaje:
- procesele de presare, uscare şi sinterizare au loc în aceeaşi instalaţie;
- temperatura de sinterizare este mai joasă;
- se obţin produse de dimensiuni şi forme precise;
- densitatea produselor este foarte ridicată.

În vederea compactării ceramicii conform acestui procedeu se utilizează mase ceramice

termoplastice din oxid de aluminiu care conţin doi componenţi: pulberea şi liantul tehnologic,
acesta din urma constituie mediu de dispersie şi de liere. Ca lianţi tehnologici se utilizează
substanţe organice termoplastice sub forma de diverse ceruri, ca ceara de albine şi parafina.
Procesul de preparare se realizează într-un amestecător cu agitare mecanică la temperatura de 70-
90oC.
Amestecul termoplastic conţine circa 88-90% pulbere de Al2O3 şi 10-12% lianţi organici, se
prepară la cald şi se toarnă în matriţa maşinii de compactare sub presiune cu piston, în stare caldă.

Parametrii care influenţează procesul de presare la cald a oxidului de aluminiu sunt:

- puritatea pulberii de alumină;
- mărimea particulelor de oxid de aluminiu;
- presiunea şi temperatura de compactare;
- durata şi atmosfera compactării la cald.

Sinterizarea este faza tehnologică de densificare şi recristalizare, prin activare termică, a

materialelor ceramice aluminoase, după presare şi uscare şi de regulă în lipsa fazei lichide. Prin
sinterizare se formează punţi de legătură între granulele ceramice adiacente.

Contracţia liniară a ceramicii pe bază de alumină atinge valori ridicate: 5-10%, valorile depind de
tipul particulelor utilizate, de distribuţia granulelor, de procedeul de compactare utilizat etc.

În cazul sinterizării aluminei în fază solidă, s-a stabilit că procesul de difuzie la limita dintre
granule este predominant faţă de difuzia în volum. Energia de activare a difuziei la sinterizarea
Al2O3 este de circa 155 kcal/mol.

10
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

În procesul de sinterizare, densitatea ceramicii creşte

aproape logaritmic cu temperatura, valoarea acesteia
se apropie de densitatea teoretică; în practică se atinge
o densitate de 3,90g/cm3.

Variaţia densităţii cu temperaturala sinterizarea

Al2O3

4.2. APLICAŢIILE CERAMICII DIN ALUMINĂ ÎN DOMENIUL

MEDICAL

Datorită excelentelor sale proprietăţi de biocompatibilitate, stabilitatea chimică şi dimensională,

ceramica din oxid de aluminiu este utilizată în diverse domenii medicale sub formă de componente
protetice, componente pentru dispozitive medicale şi componente în ceramica dentară.

În domeniul protetic se utilizează alumina de mare puritate pentru realizarea unor componente ale
articulaţiei de şold ca: tija femurală, capul femural sferic şi componente acetabulare.
Caracteristicile deosebite pentru asemenea utilizări ale aluminei sunt stabilitatea chimică
şi inerţia biologică pe de o parte; duritatea, coeficientul de frecare scăzut şi rezistenţa la uzare
ridicată pe de altă parte.

În realizarea modulară a articulaţiei de şold, capul femural din alumină articulează sferic în cupa
acetabulară realizată tot din alumina sau din polietilenă.

Studiile tribologice au demonstrat că sistemul de articulaţie sferică alumină – alumină are uzura
de zece ori mai redusă decât sistemul metal – polietilenă.

11
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Capul femural sferic şi cupa acetabulară se execută prin compactare şi sinterizare izostatică la
temperatura de 1600 – 1800oC, cu dimensiunea pulberii de alumină sub 5 microni şi puritatea de
minim 99,5% Al2O3. Modulele de elasticitate ale aluminei compactate isostatic sunt mai ridicate
decât ale aliajelor metalice utilizate în chirurgia ortopedică.

Tehnologiile ceramicii avansate fac posibilă procesarea aluminei ultrafine, cu mărimea medie a
granulelor de 1 micron, aspect ce asigură înalte caracteristici de rezistenţă mecanică la
compresiune şi uzură. În mod comparativ se indică în tabelul 4.5 unele proprietăţi fizice şi
mecanice ale câtorva biomateriale ceramice utilizate mai frecvent în ortopedia recuperatorie.

Din tabelul comparativ de mai sus rezultă caracteristicile mecanice de excepţie ale Al2O3, mai ales
în privinţa modulului Young şi ale rezistenţei la compresiune, în comparaţie cu alte materiale
ceramice.

Experienţele clinice şi analizele efectuate pe componente uzate ale protezei de şold au arătat că
toleranţa radială a capului femural trebuie să fie cuprinsă între şapte şi zece microni.
Tot în domeniul protetic, alumina de înaltă puritate este utilizată sub formă de acoperiri
superficiale pe suprafaţa componentelor protetice metalice – ca în cazul tijei protezei de şold, de
cot si de umăr. Stratul ceramic superficial are o porozitate ridicată, care asigură o mai bună
fixare a implantului şi facilitează ancorarea şi dezvoltarea ţesutului biologic din zona de contact
cu stratul ceramic.
În domeniul ceramicii dentare, pulberea de oxid de aluminiu este un component principal în
porţelanul dentar utilizat pentru realizarea coroanelor şi plăcilor dentare şi a dinţilor artificiali.
Astfel, în compoziţia porţelanului dentar ponderea Al2O3 este de până la 17%.

Alte utilizări medicale ale oxidului de aluminiu se referă la:

- reconstrucţii maxilo-faciale care utilizează ceramica pe bază de Al2O3 ca material de umplere
a cavităţilor osoase;
- diverse operaţii estetice pentru realizarea de alveole din alumină, hidroxiapatită şi compozite
ceramice cu alumină;
- în construcţia diverselor dispozitive medicale ca senzori, electrozi, stimulatoare, ceramica din
oxid de aluminiu este de mare actualitate.

12
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Bibliografie

1. Teoreanu I., Nicolescu L.,Ciorea N., Moldovan V., Introducerea in stiinta materialelor
anorganice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1987.
2. Pop G., Chirita M., Rostami M., Materiale bioceramice, Ed. Tehnopress, Iasi, 2003.
3. https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/aluminum_oxide#section=Chemical-and-
Physical-Properties

13