13.

Pasivarea metalelor,definire,caract,curba de polarizare

Prin pasivare se nelege starea de rezisten ridicat la coroziune a

metalului altfel instabil, determinat de frnarea procesului anodic de
dizolvare a metalului prin micorarea curentului de coroziune ca urmare a
formrii unui strat protector, pasivant.
Pentru ca acest strat pasivant s fie protector trebuie s prezinte o
aderen ridicat, o compactitate maxim i o rezisten electric mai
mare dect metalul pe care-l acoper.
Convenional, pasivarea poate fi de natur chimic, electrochimic sau
mecanic.
Pasivarea chimic are la baz oxidarea superficial a metalului. Oxidul
format are caracteristicile unui semiconductor i potenialul la interfaa
metal - soluie crete cu 0,3 - 2 V. Metalele cu tendin de pasivare sunt Fe,
Cr, Al, etc.
Pasivarea electrochimic corespunde deplasrii potenialului n
domeniul de pasivare al diagramei Pourbaix.
Pasivarea mecanic intervine cnd suprafaa metalic se acoper prin
precipitare cu o sare dielectric, insolubil n electrolit.
Metalele, care n mod natural devin pasive, transmit aceasta calitate i
aliajelor pe care le formeaz. Pe aceast baz sunt elaborate aliajele
rezistente la coroziune cu un coninut ridicat n elemente pasivante.
Starea pasiv stabil se asigur numai n anumite condiii de mediu i
temperatur. La creterea temperaturii, starea pasiv se menine numai
prin creterea concentraiei n elemente pasivante. Un exemplu clasic este
cel al oelurilor inoxidabile cu crom.

Prin polarizare anodic, densitatea de curent crete i materialul trece n soluie.

Aceast zon a curbei este caracterizat ca fiind activ.
Continund creterea potenialului se ajunge ca suprafaa s se acopere cu un
strat pasivant, care conduce la scderea curentului de coroziune. Odat format
un strat pasivant continuu, curentul de coroziune practic rmne constant,
valoarea acestuia fiind ip. La poteniale foarte pozitive, materialul intr n zona de
transpasivare cnd intervine dizolvarea peliculei protectoare i materialul
devine activ.