Universitatea POLITEHNICA București

Studiul stenturilor biodegradabile și riscul

complicațiilor intervenției coronariene percutanate
(PCI)

Student : Dadu Maria

Grupa : 1031 B
Specializare: Inginerie Medicală

2022
Universitatea POLITEHNICA București

2
 Universitatea POLITEHNICA București

Cuprins
1. Introducere ...........................................................................................................................4
2. Scurt istoric ..........................................................................................................................4
3. Tipuri de stent ......................................................................................................................5
3.1. Stenturi bare-metal ........................................................................................................5
3.2. Drug-Eluting Stents .......................................................................................................6
3.3. Stenturi biodegradabile .................................................................................................8
3.3.1. Stenturi biodegradabile pe baza de Fe .................................................................8
3.3.2. Stenturi biodegradabile pe baza de Mg ...............................................................9
4. Procesul de fabricație pentru stenturi biodegradabile ...........................................................10
5. Tromboza implantului de stent.............................................................................................11
6. Concluzii ..............................................................................................................................12
7. Bibliografie ..........................................................................................................................13

3
 Universitatea POLITEHNICA București

1. Introducere
Stentul este un dispozitiv flexibil în formă de cilindru care se introduce în interiorul unei
artere prin care fluxul sanguin este redus. Rolul stentului este de a menține artera permeabilă și
prin urmare de a permite sângelui să circule fără niciun obstacol. Cel mai frecvent, stenturile sunt
folosite pentru ameliorarea fluxului sanguin prin arterele coronare, vase de sânge cu rol esențial în
funcționarea normală a inimii.
Există o mare varietate de stenturi folosite pentru diferite scopuri, de la stenturi
extensibile coronariene, vasculare și biliare, până la stenturi din plastic simplu folosite pentru a
permite fluxul de urină între rinichi și vezica urinară.
Un stent este diferențiat de un șunt. Un șunt este un tub care conectează două părți ale
corpului care anterior nu aveau legătură, pentru a permite lichidului să curgă între ele. Stenturile și
șunturile pot fi realizate din materiale similare, dar efectuează două sarcini diferite.

2. Scurt istoric
La sfârșitul anilor 1970, medicii au inceput sa foloseasca angioplastia cu balon pentru
tratarea arterelor coronare îngustate. In timpul acestei proceduri, un tub foarte subțire, lung, cu
balonas, numit cateter, era inserat intr-o artera, fie femurala, fie radiala si avansat pana in locul
stenozei cu ajutorul razelor X. Balonul de la vârful cateterului era apoi umflat pentru a extinde
artera și a restabili fluxul sanguin.Pentru că niciun suport nu era lasat la locul de stenoza în timpul
angioplastiei cu balon, într-un procent mic de cazuri, artera relua forma anterioară sau chiar se
colapsa dupa ce balonul era dezumflat. In plus, aproximativ 30% din totalul arterelor coronare
tratate prin angioplastie cu balon se restenozeaza.

4
 Universitatea POLITEHNICA București

Figura 2.1. Evoluția stenturilor cardiovasculare - o scurtă cronologie[5]

Stenturile din prima generație au fost facute din metal. Deși stenturile de metal aproape
ca au eliminat riscul ca artera sa colapseze, au redus doar modest riscul de restenoza. Aproximativ
25% din toate arterele coronare tratate cu stenturi de metal s-ar stenoza din nou, de obicei, în termen
de aproximativ șase luni.

3. Tipuri de stent
3.1 . Stenturi bare-metal
Primul stent coronarian a fost implantat în 1986 și a devenit punctul de pornire pentru
prima generație de BMS-uri(stenturi metalice simple). Aceste dispozitive au fost, de obicei,
confecționate din materiale rezistente la coroziune, cum ar fi oțel inoxidabil (316L), cobalt-crom
(Co-Cr), platină-iridiu (Pt-Ir) aliaje, tantal (Ta) sau nitinol (Ni-Ti), și au fost implantate permanent.

5
 Universitatea POLITEHNICA București

Tabelul 3.1.1. Proprietățile mecanice ale celor mai comune metale și aliaje de stent.[5]
Modulul lui Rezistența Echivalent von- Alungire la
Young supremă la Mises stres pauză (%)
Stent Matteral
(GPa) tracțiune (MPa)
(MPa)
Fier 211 270 - 40
Oțel inoxidabil 193 595 231.14 40
Tantal 186 285 514.70 -
Nitinol 45–50 1200 436.12 ~ 20
Cobalt-crom L-605 243 1020 536.20 50
Cobalt-crom MP35 N 233 930 529.82 45

Materialele enumerate mai sus au proprietăți adecvate pentru a oferi suportul necesar
locului leziunii, păstrând în același timp forma și integritatea dispozitivului, dar non-
degradabilitatea lor duce la o serie de complicații post-intervenție.
Oțelul inoxidabil este un material rezistent, dur, necoroziv, dar biocompatibilitatea sa
limitată reprezintă un dezavantaj major în ceea ce privește formarea trombozei. Pe de altă parte,
aliajul de nitinol are o biocompatibilitate mai bună pe termen scurt, dar, în timp, nichelul poate
migra din material și poate produce probleme de răspuns imun. Tantalul are proprietăți mecanice
foarte bune și este inert din punct de vedere biologic. Acest metal nu are feromagnetism, este foarte
stabil și rezistent, iar stratul său de suprafață oxidic dezvoltat după implantare este biocompatibil.
Cu toate acestea, nu s-a observat nicio diferență în rata trombozei atunci când se compară
acest material cu oțel inoxidabil.

3.2 Drug-Eluting Stents (Stentul eluant de droguri)

Structura primei generații de DES-uri s-a bazat pe o platformă din oțel inoxidabil
acoperită cu un polimer durabil. DES-urile au fost adoptate în principal ca soluție pentru restenoza
in-stent, o problemă majoră asociată cu procedura de stenting. Siguranța și eficacitatea lor dovedite

6
 Universitatea POLITEHNICA București

pe termen lung sunt, de asemenea,evidențiate în ratele de revascularizare ulterioare îmbunătățite

și în riscul redus de tromboză în comparație cu BMS-urile.

DES-urile prime erau formate din trei părți principale: o platformă metalică permanentă,
un strat polimeric durabil și un agent farmaceutic lent încorporat în suprafața polimerică care era
luat din stratul polimeric.
Deoarece s-a recunoscut că polimerii nebiodegradabili ar putea iniția un răspuns
inflamator care să contribuie la restenoza in-stent (ISR), au fost propuse materiale polimerice cu
biocompatibilitate și biodegradabilitate crescută pentru construcția scheletului stentului. Aceste
stenturi mult mai sigure cu bare mai subțiri sunt cunoscute sub numele de DES de a doua generație.
Polimerii biodegradabili au fost, de asemenea, propuși ca material de acoperire în DES
pentru a evita efectele patologice adverse și un control mai bun al eluției medicamentului. Polimerii
biodegradabili de acoperire cu DES au devenit o soluție revoluționară și au deschis calea pentru
încărcarea stenturilor cu tipuri diferite de substanțe active.[4]

Tabelul 3.2.1 Stenturi de eluare a medicamentelor (DES) cu polimeri biodegradabili ca materiale de

Denumirea Platforma Stent Sistemul polimeric Drog
comercială
SinergiaTM Pt-Cr PLGA Everolimus
AxxessTM Nitinol PLAN Biolimus A9
BioMatrix FlexTM SS PLAN Biolimus A9
Nobori® SS PLAN Biolimus A9
Supralimus® SS PLLA-PLGA-PCL-PVP Sirolimus
Orsiro Co-Cr PLLA + carbură de siliciu Sirolimus
BioMimeTM Co-Cr PLLA + PLGA PLLA + Sirolimus
PLGA
Inspiron® Co-Cr PLLA, PDLLGA PLLA, Sirolimus
PDLLGA
Șoim de foc® Co-Cr PDLLA Sirolimus
DESyne® BD Co-Cr PLAN Novolimus M
MiStent SES® Co-Cr PLGA Sirolimus
Tivoli® Co-Cr PLGA Sirolimus

7
 Universitatea POLITEHNICA București

3.3 Stenturi biodegradabile

Utilizarea stenturilor bioresorbabile este considerată o revoluție în cardiologia

intervențională. Astfel de dispozitive sunt fabricate din materiale care asigură suport tranzitoriu și
se degradează progresiv, fiind dizolvate sau absorbate în organism după procesul de remodelare.
În această privință, polimerii biocompatibili, biodegradabili și materialele metalice au atras o
atenție sporită. Metodele de fabricație includ, dar nu se limitează la, gravarea fotochimică ,
încolăcirea elicoidală, tehnicile de împletitură , distribuirea fluidelor, imprimarea tridimensională
(3D) , extrudare la cald și topire selectivă cu laser.[5]

3.3.1 Stenturi biodegradabile pe baza de fier

Rezultatele implantării primului stent de fier nu au arătat nicio dovadă semnificativă a
unui răspuns inflamator sau a proliferării neointimale, iar examinarea organelor nu a evidențiat
nicio toxicitate sistemică.
Fierul este, de asemenea, un candidat interesant pentru stentul biodegradabil în ceea ce
privește proprietățile sale mecanice. Are o rezistență radială ridicată datorită modulului elastic mai
mare. Acest lucru poate fi de ajutor în a face stenturi cu bare mai subtiri. Fierul are, de asemenea,
o ductilitate ridicată, care poate fi de ajutor în timpul implantării stentului atunci când stentul este
deformat plastic. Rezultatele implantării stentului de fier au arătat că stenturile și-au menținut
proprietățile mecanice în timpul implantării fără nicio defecțiune.
Cu toate acestea, rezultatele implantării pe termen lung a stentului de fier auarătat că
eforturile viitoare trebuie să se concentreze pe accelerarea ratei de degradare. Mecanismele
sugerate au fost fie utilizarea aliajelor pe bază de fier cu o rată de coroziune mai pronunțată, fie
creșterea suprafeței stentului împreună cu reducerea grosimii striaților și modificarea designului
stentului. Figura 3.3.1.1 prezintă două stenturi biodegradabile din fier implantate în modele
animale. [2]

8
 Universitatea POLITEHNICA București

Figura 3.3.1.1 Stenturi de fier biodegradabile: (a) stent NOR-I extins la 3,5 mm
diametru și (b) fotografie cu raze X a stentului de fier[2]

3.3.2 Stenturi biodegradabile pe baza de magneziu

Magneziul este un alt metal atractiv pentru implanturile biodegradabile datorită
trombogenității sale scăzute și biocompatibilității bine-cunoscute. Este un oligoelement esențial și
are un nivel toxic sistemic ridicat, care este de aproximativ 7 până la 10 milimoli per litru de ser.
Utilizarea magneziului ca material de stent biodegradabil s-a bazat, de asemenea, pe faptul că este
o componentă structurală a țesutului și un element esențial în organismul viu.

Un studiu a raportat rezultatele primului studiu clinic de implantare a stentului coronarian

Lekton Magic la om pentru tratamentul ischemiei critice a membrelor inferioare a 20 de pacienți.
Rezultatele preliminare au arătat că nu au existat simptome de reacții alergice sau toxice la
materialul stentului. Cu toate acestea, un studiu mai recent privind implantarea aceluiași stent de
magneziu biodegradabil în artera membrelor inferioare a 60 de pacienți a arătat că, deși tehnologia
biodegradabilă a stentului metalic poate fi aplicată în siguranță, aceasta nu a demonstrat eficacitatea
în permeabilitatea pe termen lung (6 luni) față de angioplastia standard în vasele membrelor
inferioare.[2]

9
 Universitatea POLITEHNICA București

Figura 3.3.2.1 Stent coronarian Lekton Magic: (a) ne-extins și (b) extins[2]

4. Procesul de fabricație pentru stenturi biodegradabile

Acest proces începe cu producția de lingouri metalice din care se va face stentul. În
prezent, majoritatea materialelor metalice ale implantului chirurgical, inclusiv stenturile, sunt
fabricate prin metode de turnare și tratament termomecanic. Piesele metalice pot fi turnate fie direct
în forma componentei, fie sub formă de lingouri care pot fi ulterior modelate într-o formă dorită
folosind alte procesele de formare.
Turnarea este, în general, utilizată numai ca proces de fabricație primară și, în consecință,
se efectuează alte procese de formare și termomecanice pentru a obține forma și proprietățile
mecanice dorite. Topirea majorității metalelor implantului se face în condiții de vid. Utilizarea
vidului în operațiunile de topire nu este folosită pentru a preveni reacții precum oxidarea, ci pentru
a preveni și chiar a elimina gazele dizolvate din metale pentru a evita porozitatea.
Prelucrarea mecanică a metalelor implantate poate fi realizată prin diverse procese,
inclusiv forjare, laminare și extrudare, care sunt de obicei efectuate la temperaturi ridicate. Astfel
de procese de lucru la cald descompun structura turnată și îmbunătățesc proprietățile mecanice prin
deformarea plastică și mecanismele de întărire a muncii.[1;2]
În urma lucrului la cald, metalele sunt prelucrate la rece și tratate termic pentru a obține
dimensiunile finale cu proprietățile fizice și mecanice dorite.

10
 Universitatea POLITEHNICA București

Următorul pas este fabricarea minitub-urilor din care sunt tăiate stenturile. Tubulatura este
de obicei produsă fie în formă sudată-retrasă, fie fără sudură. Apoi, este necesar un grad adecvat
de control în tubul de desen process pentru a asigura proprietăți repetabile pentru tubulatură. De
exemplu, în timp ce oțelul inoxidabil prezintă o sensibilitate moderată la parametrii de procesare,
Nitinolul este mai dificil de controlat și poate prezenta game largi în proprietățile sale.
În general, stenturile sunt tăiate cu laser din minituburi metalice. Tăierea cu laser permite
tăierea precisă a modelelor de stent din tuburi și datorită mecanismului său controlat de computer,
este flexibilă în designul stentului. După tăierea cu laser, recoacerea este recomandată pentru a
ușura stresul rezidual produs în timpul desenării tubului și tăierii cu laser și pentru a îmbunătăți
proprietățile mecanice ale stentului. Tuburile tăiate recoapte sunt apoi murate cu acid pentru a
îndepărta partea nedorită a tuburilor tăiate, precum și bavurile și resturile. Ultimul pas în fabricarea
stentului este lustruirea electrolitică sau electropolarea, care este îndepărtarea electrolitică a
metalului într-o soluție foarte ionică. Pentru stenturile biodegradabile, se efectuează pentru a
îndepărta bavurile și defectele mecanice care rezultă din ablația termică a etapelor de tăiere,
gravare și formare cu laser și pentru a obține o suprafață metalică mai netedă decât gravarea
chimică sau acidă. [1;2]

5. Tromboza implantului de stent

Tromboza stentului este una dintre cele mai grave complicații ale PCI (intervenției
coronariene percutanate), astfel in tabelul de mai jos se afla o clasificare a tipului de tromboză.
Tabelul 5.1. Clasificarea trombozei[3]

Tromboză acută de stent 0-24 de ore după implantarea stentului

Tromboza stentului subacut
Tromboza stentului târziu
Tromboză foarte târzie a stentului
24 de ore până la 30 de zile după
implantarea stentului
30 de zile până la un an de la implantarea
stentului
La un an de la implantarea stentului

11
 Universitatea POLITEHNICA București

Există date expansive privind factorii procedurali care cresc riscul de tromboză a stentului.
Aceste studii au fost efectuate în mai multe moduri diferite, inclusiv utilizarea ultrasunetelor
intravasculare și tomografia coerenței optice, precum și utilizarea autopsiilor și a datelor
histopatologice. O serie de constatări angiografice clare și specifice au fost asociate cu rate mai mari
de tromboză a stentului.
Pe scurt, factorii procedurali care predispun la ST (tromboză de stent) au fost în mare
măsură influențați de apariția DES și dezvoltarea ulterioară a unei practici care viza tratarea întregii
leziuni coronare. Acest dicton a dus la utilizarea unor stenturi mai lungi și a dus la dificultăți tehnice
asociate cu desfășurarea lor, cum ar fi apoziția incompletă a stentului și stresul de forfecare
rezultat.[3]

6. Concluzii

Fiecare pas al progresului tehnologic în stenturile intracoronare a influențat intervenția

coronariană percutanată prin îmbunătățirea rezultatelor sale atât pe termen scurt, cât și pe termen
lung. Stenturile eluante de droguri (DES) au devenit un standard de îngrijire în PCI, deoarece
platformele DES contemporane încorporează progrese semnificative în proiectarea schelelor,
compatibilitatea polimerilor și livrarea de medicamente antiproliferative. Mai mult decât atât,
stenturile biodegradabile au apărut recent ca o soluție convenabilă în cazul în care sunt necesare
stenturi permanente, deoarece degradarea lor face posibilă evitarea efectelor nedorite pe termen
lung.Cu toate acestea, pot apărea încă provocări și există încă persoane care suferă de eșec stenting,
tromboză sau restenoză, indiferent de dexteritatea sa excelentă și eficacitatea celor mai noi
dispozitive în comparație cu generațiile anterioare. Prin urmare, trebuie investigate materiale noi
atât pentru platformele de stent, cât și pentru acoperirile polimerice și trebuie dezvoltate modele
mai bune de stent.
În concluzie, în ciuda faptului că sunt folosite de zeci de ani, stenturile au încă un potențial
considerabil de cercetare. Optimizarea stentului trebuie realizata in toate etapele implicate, de la
proiectarea, alegerea materialelor si metoda de fabricatie pana la functionalizarea suprafetei si
procedura de implantare.

12
 Universitatea POLITEHNICA București

BIBLOIGRAFIE
1. Korei, N., Solouk, A., Haghbin Nazarpak, M., & Nouri, A. (2022a). A review on design
characteristics and fabrication methods of metallic cardiovascular stents. Materials
Today Communications, 31, 103467.
https://doi.org/10.1016/J.MTCOMM.2022.103467
2. Moravej, M., & Mantovani, D. (2011). Biodegradable metals for cardiovascular stent
application: Interests and new opportunities. In International Journal of Molecular
Sciences (Vol. 12, Issue 7). https://doi.org/10.3390/ijms12074250
3. Reejhsinghani, R., & Lotfi, A. S. (2015). Prevention of stent thrombosis: Challenges
and solutions. Vascular Health and Risk Management, 11.
https://doi.org/10.2147/VHRM.S43357
4. Rykowska, I., Nowak, I., & Nowak, R. (2020). Drug‐eluting stents and balloons-
materials, structure designs, and coating techniques: A review. In Molecules (Vol. 25,
Issue 20). https://doi.org/10.3390/molecules25204624
5. Scafa Udriște, A., Niculescu, A. G., Grumezescu, A. M., & Bădilă, E. (2021).
Cardiovascular stents: A review of past, current, and emerging devices. In Materials
(Vol. 14, Issue 10). https://doi.org/10.3390/ma14102498

13