Cordonul ombilical este dispus de la peretele ventral al embrionului pana la fata fetala a

placentei aproximativ in zona centrala a acesteia.

In stadiile timpurii intre portiunea caudala a discului embrionar si corion se formeaza in

celomul extraembrionar o condensare celulara din care rezulta un pedicul scurt de mezoderm
extraembrionar numit pedicul de fixatie.

Ulterior aceasta masa mezodermala va cuprinde muguri vasculari care se diferentiaza in artere
si vene si care vor insoti canalul alantoidian: 2 artere si 2 vene alantoidiene.

Pediculul de fixatie face legatura intre vezicula vitelina si intestinul primitiv si este insotit de
2 artere si de 2 vene viteline numite si vase omfalomezenterice care schiteaza cordonul
ombilical.

In cordonul ombilical unde exista o parte din celomul extraembrionar se produce hernia
fiziologica tranzitorie a intestinului in saptamanile 7-10.

Pe masura ce corpul embrionar se curbeaza pediculul de fixatie ajunge din pozitie caudala in
pozitie ventrala.

Mezodermul pediculului de fixare se transforma intr-un tesut mucoid numit gelatina

Wharton peste care se reflecta foita amniotica alcatuita din celule epiteliale, care acum
formeaza peretele cordonului ombilical.

Dupa reintrarea ansei intestinale in cavitatea abdominala dispare si celomul extraembrionar,

vasele alantoidiene persista devenind vase ombilicale.

In cursul lunii a 2-a cele doua vene ombilicale fuzioneaza si deci in cordonul ombilical raman
pana la nastere o vena ombilicala si doua artere ombilicale.

Cresterea cordonului ombilical in lungime se face progresiv paralel cu cresterea in lungime a

fatului.

In luna a 3-a lungimea cordonului este ~60 mm, iar la nastere are o lungime de 54 cm cu un
diametru de 1-2 cm.

Sunt situatii in care cordonul are o lungime de ~18 cm caz in care avem de-a face cu un
cordon scurt si pot determina dificultati in timpul nasterii, dupa cum putem gasi si cordon cu o
lungime 122-125 cm – este cordonul lung care se poate infasura in jurul gatului fatului. Prin
miscarile fatului cordonul ombilical lung se poate rasuci o data sau de mai multe ori care pun
viata in pericol a fatului in momentul nasterii.

Drogurile, medicamentele, nicotina pot perturba concentratia de oxigen sau dioxid de carbon
modificand aciditatea sangelui fetal.

Vezicula vitelina este o anexa embrionara care contine substante nutritive.

La inceputul dezvoltarii odata cu formarea discului embrionar se formeaza vezicula vitelina
primitiva care in scurt timp este inlocuita de vezicula vitelina secundara (vezicula ombilicala
sau sac vitelin - in saptamana a 2-a). Peretele acestei vezicule este format de celule
endodermale si la suprafata este acoperita de mezodermul extraembrionar splanhnopleural.

Vezicula ombilicala (sac vitelin sau vezicula omfalica) este o parte inclusa in corpul
embrionar odata cu formarea intestinului primitiv.

Concomitent cu formarea veziculei ombilicale se mai formeaza un diverticul numit diverticul

alantoidian, iar pe suprafata veziculei viteline apar celule germinale primordiale (viitoare
celule sexuale), care vor migra in corpul embrionar, unde urmeaza sa participle la dezvoltarea
gonadelor.

Tot pe suprafata veziculei ombilicale apar mici insule de celule mezodermale numite celule
angiogene din care se dezvolta primele vase sangvine. Din celulele mezodermale ale acestor
insule vor lua nastere elementele figurate sangvine.

La inceputul dezvoltarii embrionare, vezicula vitelina este relativ mare comparativ cu corpul
embrionar, dar pe parcurs vezicula ombilicala ramane tot mai mica din cauza dezvoltarii
rapide a corpului embrionar (aproximativ la inceputul lunii a 3-a).

Cand vezicula vitelina ramane foarte mica ea este ratatinata, ajunge intr-o margine a placentei
si este eliminate odata cu placenta.

Alantoida se mai numeste diverticul alanto-enteric.

Alantoida apare in saptamana a 3-a de viata embrionara ca un mic diverticul pe peretele

postero-inferior al veziculei viteline si care patrunde incet incet in mezodermul pediculului de
fixare.

Treptat acest diverticul se va deschide in portiunea terminala a intestinului care poarta numele
de cloaca. De-a lungul canalului alantoidian se formeaza vase alantoidiene (2 artere si 2 vene)
care sunt in legatura cu vasele primitive ale corpului embrionar. Aceste vase alantoidiene vor
fi cuprinse in pediculul de fixare si vor deveni vase ombilicale, iar cordonul in care se gasesc
va deveni cordon omblical.

Pe parcursul dezvoltarii, alantoida se va deschide in partea anterioara a cloacei, care dupa

procesul de segmentare a cloacei va deveni vezica urinara.

Restul alantoidei, care este cuprins intre portiunea intraembrionara se va transforma intr-un
cordon fibros dispus de la ombilic pana la varful vezicii urinare numit uraca (ligament
ombilical median). In cordonul ombilical, canalul alantoidian se astupa si dispare in
intregime.