Notiuni introductive

Stiinta care studiaza evolutia de la o celula unica, pana la stadiul de nou nascut
corespunzatoare varstei de 9 luni este denumita embriologie. Dezvoltarea de la o celula unica
pana la stadiul in care apar primordiile unor organe este denumita perioada de embriogeneza
si care corespunde primelor 8 saptamani; pe cand intervalul de dupa 8 saptamani si pana la
nastere se numeste perioada fetala.

In procesul de embriogeneza dezvoltarea propiu zisa incepe odata cu procesul de

fecundare care constituie fuziunea dintre gametul masculin si gametul feminin adica fuziunea
dintre pronucleul masculin al spermatozoidului si pronucleul feminin al ovocitului care va da
nastere oului denumit si zigot.

Gametogeneza
Gametii provin din celulele germinative primordiale care se formeaza la nivelul
epiblastului in timpul saptamanii a doua. De aici migreaza in peretele sacului vitelin. In
saptamana a patra se realizeaza migrarea din sacul vitelin catre gonade care se afla in
dezvoltare. Numarul lor creste prin dezvoltare mitotica atat in timpul migratiei cat mai ales la
nivelul gonadelor. Pentru a participa la procesul de fecundare celulele germinative trec prin
procesul de gametogeneza, proces care presupune meioza (diviziune reductionala a
cromozomilor), si maturatia acestor celule cu citodiferentierea celulara. Acesti gameti contin
genomul uman care presupune existenta a 35.000 de gene, gene care codifica aproximativ
1000 de proteine. Genele sunt cuprinse intr-un complex format de proteine si AND care
poarta numele de cromatina. Trasaturile oricarui individ indiferent de sex sunt determinate de
gene specifice localizate in cromozomi pe care ii primeste de la parintii lui. Genomul uman se
afla in 46 de cromozomi care sunt dispusi in 23 de perechi, numiti cromozomi omologi
(formula completa poarta numele de diploidie). Aceste perechi de cromozomi contin 22 de
perechi care au structuri similare denumiti autozomi si o pereche de cromozomi sexuali
denumiti heterozomi. Daca perechea de cromozomi sexuali este de tip XX, individul din
punct de vedere genetic este de sex feminin, iar daca este tip XY individul din punct de
vedere genetic este de tip masculin.

Fiecare gamet contine 23 de cromozomi: aspect denumit haploidie iar prin unirea
gametilor se reface garnitura completa de 46 de cromozomi si astfel se realizeaza procesul de
fecundatie.

In evolutia procesului de gametogeneza respectiv formarea gametilor are loc procesul

de diviziune celulara care cuprinde mitoza si meioza.

1
 Mitoza:- este procesul prin care celula se divide si da nastere la doua celule fiice, care
seamana genetic cu celula mama, fiecare celula primind un set complet de 46 de cromozomi.
La inceputul procesului de mitoza cromozomii incep sa se spiraleze, se contracta si se
condenseaza, procesul realizandu-se in profaza.

Un cromozom este alcatuit din doua cromatine care sunt unite intr-o zona ingusta
numita cetromer, proces care se realizeaza in prometafaza.

In continuare cromozomii continua sa se condenseze, sa se scurteze si sa creasca in

grosime, se aliniaza in plan ecuatorial in structuri duble (corespunde metafazei).

Ulterior, fiecare cromozom este atasat de microtubuli care participa la formarea

fusului de diviziune. Centromerul fiecarui cromozom se divide si se orienteaza in directii
opuse spre cei doi poli ai fusului de diviziune; acest moment corespunde anafazei. Urmeaza
apoi migrarea cromatitelor catre fusul de diviziune in perioada de telofaza urmata apoi de
decondensarea si alungirea cromozomilor.

Membrana nucleara se reface pentru fiecare pol de diviziune, citoplasma se distribuie

intre cele doua celule fiice iar fiecare celula nou formata va avea un numar de cromozomi
indentic cu numarul cromozomilor din celula mama.

Meioza:- reprezinta diviziunea celulara in care celulele germinative dau nastere

gametilor masculini si feminini (spermatozoizii si ovulele). In timpul meiozei au loc doua
2
diviziuni celulare: meioza 1 si meioza 2, in care numarul cromozomilor se reduce la jumatate
(gameti haploizi). Fiecare din cei 46 de cromozomi se dedubleaza si formeaza cromatide
perechi. Cromozomii omologi se aliniaza si formeaza perechi, care constituie formarea
sinapselor, exceptie facand perechea de cromozomi sexuali.

Cromozomii care formeaza o pereche sunt distribuiti intre cele doua celule fiice. Intre
cromozomii omologi asociati se realizeaza schimburi de segmente de cromatide prin procesul
de crossing-over cu formarea unei chiasme. Apoi cromozomii omologi dubli se indeparteaza
intre ei si apoi se desprind. Aceasta etapa de desprindere corespunde anafazei primei diviziuni
meiotice.

Apoi rezulta doua celule care contin 32 de cromozomi dubli, la sfarsitul primei
diviziuni meiotice; in timpul celei de-a doua diviziuni meiotice se produce separarea la nivelul
centromerului a celor doua cromatide a fiecarui cromozom, astfel incat diviziunea devine
completa cand se formeaza cele 4 celule fiice care au un set unic de cromozomi.

3
 Celulele sexuale numite si gameti sufera o serie de transformari morfofunctionale
ajungand mature, apte de a lua parte la fecundatie si de a reproduce fiinta umana. La barbat
gametaogeneza se numeste spermatogeneza, iar la femeie se numeste ovogeneza.

Spermatogeneza: - incepe cu celulele primordiale din testiculul in curs de

diferentiere inca din luna a treia. Ele sunt situate in cordoane sexuale care vor deveni tubi
seminiferi. Celulele primordiale raman in acest stadiu pana la pubertate. Procesul de
spermatogeneza practic incepe cu spermatogoniile asezate pe o membrana bazala a tubului
seminifer, ele se divid activ prin mitoze si au numar complet de cromozomi (44 de autozomi
si 2 heterocromozomi X si Y).

Spermatogoniile sunt celule de talie mica cu nucleu intunecat si citoplasma putina.

Exista doua tipuri de spermatogoni A si B. Cele de tip A sunt cele care realizeaza o rezerva
permanenta iar spermatogoniile de tip B sunt cele care vor forma spermatocitele primare.
Spermatocitele primare sufera diviziune reductionala numita meioza 1 sau prima diviziune de
maturatie cu formarea spermatocitelor secundare.

Spermatocitele secundare au un numar redus la jumatate de cromozomi. In timpul

diviziunii reductionale cei doi cromozomi X si Y merg cate unul in fiecare celula fiica
impreuna cu 22 de autozomi. Deci se vor gasi spermatocite secundare cu heterocromozomi X
si alte spermatocite secundare cu heterocromozomi Y, apoi spermatocitele secundare intra in a
doua diviziune de maturatie numita meioza 2 fara sa modifice cantitatea de ADN. In timpul
celor doua diviziuni de maturatie intre celulele fiice persista punti citoplasmatice cu rol in
schimbul intercelular. Prin diviziunile spermatocitelor secundare rezulta spermatidele care vor
deveni prin maturare spermii (spermatozoizii).

In decursul vietii sexuale procesul de spermatogeneza are loc neincetat de la pubertate

pana la instalarea andropauzei.

Spermiogeneza:- reprezinta procesul de transformare al spermatidelor in spermie.

La inceputul procesului de spermiogeneza nucleul spermatidei devine compact si va participa
la formarea capului spermiei, apoi se realizeaza coalescenta veziculelor Golgi si granulelor
din vezicule formandu-se vezicula acrosomala care contine granulul acrosomal. Aceasta
vezicula se aplica pe un pol al nucleului care devine pol anterior si acopera aproximativ 2/3
ale nucleului.

Cand se definitiveaza spermia, vezicula acrosomala proiemina in partea anterioara a

capului formand coiful sau capusonul (galeea capitis). Coiful spermiei este subtire si este

4
acoperit de o membrana bilaminara care impreuna cu membrama bilaminara a nucleului
acopera partea anterioara a capului.

Spermia contine 2 centrioli, unul proximal si altul distal cu rol activ in spermiogeneza.
Centriolul distal sufera un proces de diviziune si migrare a jumatatii distale. Intre jumatatea
proximala si jumatatea distala a centriolului distal se formeaza un sistem de fibre care
constituie filamentul axial cu rol important ulterior in mobilitatea spermei.

Spermiile, la specia umana, apar ca celule cu o lungime de ~70 microni, fiind formate
din cap, o portiune ingustata numita gat (col), piesa intermediara si coada (flagel). Flagelul
prezinta o piesa principala si o piesa terminala. La microscopia electronica s-au observat
urmatoarele aspecte:

Capul are o lungime de 5 microni, are forma ovoidala cand este privita din fata si
forma de para cand este privita din profil. Contine nucleul care ocupa aproape toata regiunea
capului si o citoplasma foarte redusa. Capul este elementul fecundant prin intermediul
acrosomului care secreta enzime proteolitice si care favorizeaza patrunderea in ovul.

Gatul (colul) are o lungime de 0,3 microni, reprezinta partea ingustata sub polul
posterior al capului, iar in partea proximala a colului intr-o depresiune a nucleului se gaseste
centriolul proximal. In partea anterioara se gasesec mai multe coloane segmentate care
formeaza piesa de conexiune intre gat si piesa intermediara in care se afla centriolul distal din
care pleaca filamentul axial.

Acest centriol este divizat intr-un segment proximal si unul distal. Partea distala
formeaza in jurul filamentului un inel numit inelul distal iar intre cele doua parti ale
centriolului distal se afla piesa intermediara.

Piesa intermediara are o lungime de ~10 microni, are aspect cilindric si contine o
teaca mitocondriala helicoidala in jurul filamentului axial. Filamentul axial are o structura
complexa fiind alcatuit din noua coloane mari dispuse in jurul a noua coloane mici duble, iar
in portiunea centrala se afla doua fibrile.

5
 Acrozom

Nucleu

Centriol proximal
Segment proximal
centriol distal Col
Piesa intermediara

Filament axial
Teaca helicoidala mitocondriala

Segment distal
centriol distal

Flagel

Filamentul axial se continua fara nicio modificare cu piesa principala si este

inconjurat de o teaca grosa, fibroasa, de un strat subtire de citoplasma si la exterior de
membrana celulara.

Coada (flagelul) are o lungime de 50-60 microni, este formata din doua piese: piesa
principala si piesa terminala si este cea care executa miscari de pendulare si ondulatorii care
incep sa se realizeze din partea distala a epididimului. Pana la epididim, spermiile sunt
conduse in mod pasiv. De asemenea spermiile devin deosebit de active ca mobilitate in
tractul genital feminin.

6
 In lichidul seminal la om exista un numar mare de spermii ~60 milioane/ ml.
Eliminarea lichidului seminal poarta numele de ejaculare, care din punct de vedere cantitativ
este de ~5 ml, deci contine ~300 milioane de spermii.

Lichidul seminal contine in afara de spermii substante nutritive: proteine, zaharuri,

acizi organici, acid citric, acid ascorbic, acid uric, acid lactic, acid piruvic, enzime si de
asemenea hormoni (testosteron).

Viteza de deplasare a spermiei este variabila intre 3 si 20 microni /s, iar in tractul
genital feminin poate depasi 25 microni/s; intr-o ora in medie parcurge 18 cm.

Puterea fecundanta la om este de maxim 30 ore.

Anatomic comparativ, cantitatea si numarul de spermatozoizi din lichidul seminal

la alte mamifere este variabila si anume: la caine se ejaculeaza ~6 ml continand 3 milioane de
spermii/ mililitru cub. La cal este de ~ 70 ml continand 120 000 spermii / mililitru cub. La
berbec este de 1,5 ml si contine 4 milioane de spermii / mililitru cub.

Spermiile sunt sensibile la unii factori de mediu, cum ar fi radiatiile ionizante,

temperaturi ridicate, narcotice, alcool, sulfamide, antibiotice, etc.

Temperaturile scazute conserva spermiile prelungindu-le viabilitatea. Spermiile

umane pot fi pastrate la temperaturi foarte scazute de -80 pana la -195 grade Celsius, timp de
10 ani, mobilitatea si fertilitatea ramanand pastrate si la dezghetare.

In peretele tubului seminifer contort, pe langa celule sexuale care se afla in diferite
stadii evolutive se mai gasesc celule epiteliale cu rol trofic si de sustinere numite celule
sustentaculare sau celule Sertoli. In testiculul adult aceste celule nu se divid, ele prelucreaza si
reintrebuinteaza o parte din citoplasma spermatidelor care raman in timpul spermiogenezei
cunoscute sub forma de corpi reziduali.

Procesul evolutiv de la spermatogonie la spermie dureaza 61 zile, iar la nivelul

celulelor interstitiale din testicul se realizeaza secretia hormonilor androgeni sub influenta
hormonului secretat de hipofiza anterioara identic cu hormonul luteinizant de la femeie (unii il
denumesc hormon stimulator al celulelor interstitiale).

Se admite astazi ca, celulele interstitiale mai secreta si hormoni estrogeni cum este
estradiolul, secretie ce ar fi stimulata de FSH.