COLEGIU NATIONAL PEDAGOGIC “REGINA MARIA” DEVA

INVENTATORI ROMANI SI
PERSONALITATI ROMANE
GHILEAN ANDREEA MARIA
CLASA a Xl-a A
03.2020
PETRACHE POENARU

~1~
 PETRACHE POENARU
Petrache Poenaru, ai putea spune, este omul care a pus planetei stiloul în mână. În timpul
studiilor brevetează¹ primul toc cu rezervor din lume. Asta s-a întâmplat în Viena, apoi la Paris.
Altfel spus, e primul stilou din lume, iar el i-a pus titlul: „Condeiul portăreț fără sfârșit,
alimentându-se însuși cu cerneală”. Deși nu este o invenție, ci mai mult o realizare, Petrache
Poenaru a fost și primul român care a călătorit cu trenul. El a făcut asta în Marea Britanie, între
orașele Liverpool şi Manchester.
Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1789 într-o culă² vâlceană din satul Beneşti, judeţul
Vâlcea, într-o familie de boieri „iluminaţi“. Tatăl său, Constantin C. Poenaru s-a căsătorit cu
Smaranda Otetelişanu, care i-a dăruit şase copii.
Fraţii Smarandei, Iordache şi Grigore Otetelişanu, au jucat un rol deosebit în viaţa lui Petrache
Poenaru. Aceştia erau ingineri hotarnici³ şi l-au atras pe nepotul lor spre domeniul ştiinţelor exacte.
Încă de la vârsta de cinci ani, Petrache este trimis la un dascăl grec din Brădeşti, cu care învaţă
limba greacă şi elemente ale istoriei şi culturii poporului grec. Inteligent şi sârguincios, Petrache a
fost un elev eminent. După terminarea şcolii la Craiova, a lucrat doi ani, în calitate de copist, la
episcopia Râmnicului. Unchii Otetelişani au urmărit cu multă atenţie evoluţia nepotului lor, pe care
şi-l doreau cărturar de frunte. De aceea, l-au înscris pe Petrache Poenaru, în 1819, la colegiul de la
Sf Sava, unde Gheorghe Lazăr reuşise să introducă limba romană. Aici, a atras atenţia renumitului
dascăl, care îl ia ca ajutor în pregătirea celorlalţi elevi. Un an şi jumătate a lucrat la şcoala condusă
de Gheorghe Lazăr.
A izbucnit, însă, revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, revoluţie care a provocat mari
schimbări atât în viaţa ţării, cât şi în cea a lui Poenaru. El a devenit „gramatic“ (secretar) al lui
Vladimirescu, cel care l-a trimis în mai 1821 la Laybach (Ljubliana) cu misiunea de a prezenta
participanţilor de la Congresul Sfintei Alianţe cererile poporului din Ţara Românească şi cruzimile
eteriştilor.În drum spre Congres, delegaţia primeşte vestea că Tudor Vladimirescu fusese ucis din
ordinul lui Alexandru Ipsilanti. Delegaţia s-a destrămat, Poenaru s-a îndreptat spre Sibiu,
autoimpunându-şi exilul. Anii care au urmat au fost grei, pentru că a învăţat carte cu bani foarte
puţini, obţinuţi cu dificultate de la cei pe care astăzi îi numim sponsori.
La sfatul şi cu sprijinul unchiului său Iordache, Poenaru se înscrie la Universitatea din Viena. Îi
scria acestuia că învaţă psihologie, algebră, germană, latină, franceză şi italiană. Îi plăcea noul său
program de studii şi îl informa pe susţinătorul său „nu cu vreun scop de jelire, ci ca să arăt cât de
dulce şi plăcută este această strădanie“, dar şi cu intenţia „să îndemne şi alţi tineri patrioţi a se
împrieteni cu muzele pricinuitoare de adevărata fericire“. Pentru el, a cunoaşte, a învăţa şi a
împărtăşi era extrem de important.
Tot ce este tehnică îl interesează. A inventat un mijloc mai uşor de scris, deoarece avea de luat
notiţe, de copiat cursurile pe care le audia, de făcut însemnări, schiţe, desene şi, astfel, a inventat
stiloul.Întâi la Viena apoi la Paris, românul Petrache Poenaru a brevetat, cu numărul 3208, din 25
mai 1827, ceea ce numea "Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală". Sau, în
franceză, "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre".Încă din titlu
remarcăm cele două calităţi ale stiloului, că este portabil şi se alimentează uşor cu cerneală, spre
deosebire de pana care se folosea în epocă, asociată mereu cu o călimară din care se alimenta foarte
des cu puţină cerneală.
Cât despre Petrache Poenaru, puţini ştiu că el a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu, liderul
Revoluţiei din Ţara Românească din 1821. El este cel care a scos o foaie a armatei lui Tudor
Vladimirescu ce poate fi considerată primul ziar românesc iar la intrarea pandurulor în Bucureşti,
poartă un tricolor albastru-galben-roşu pe care îl crease singur, după modelul francez.La scurt timp
după asasinarea mentorului său, Petrache Poenaru pleacă la Paris, unde face studii de inginerie. La
sfârşitul lor se petrece momentul brevetării stiloului, acest condei uşor de purtat şi de alimentat cu
cerneală. Mai târziu, în 1831, îl aflăm în Anglia, unde devine probabil primul român care a călătorit
cu trenul, pe ruta Liverpool-Manchester, deschisă un an mai devreme. Sau, cel puţin, este primul
care ne lasă o descriere a acestei aventuri, numind trenul "una din minunile industriei secolului",
minunându-se că "douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase
deodată de o singură mașină cu aburi.".Reîntors în ţară, contribuie la construcţia şi modernizarea
~2~
 PETRACHE POENARU
statului român, implicându-se în politică şi militând în favoarea îmbunătăţirii sistemului din
învăţământ. Ajunge funcţionar în Ministerul de Externe. Apoi predă la cel mai bun liceu din
Bucureşti, Sf. Sava, fiind primul traducător al cursului de Geometrie în limba română, în 1837, apoi
al celui de Algebră. Este profesor de matematică şi fizică, iniţial, pentru ca după nici un an să
devină directorul şcolii.
Înfiinţează şcolile publice săteşti, introduce sistemul metric zecimal
A fost implicat în organizarea învăţământului românesc la toate nivelurile. El a contribuit la
înfiinţarea cursurilor speciale de geodezie, mecanică, arhitectură, matematici superioare, silvicultură
şi agricultură şi a creat două clase cu profil ingineresc. Tot la iniţiativa sa, se organizează primele
observaţii meteorologice sistematice pentru determinarea temperaturii, presiunii şi umezelii aerului
Fondatorul Şcolii de Drumuri şi Poduri, dar şi a colegiilor naţionale din Bucureşti şi
Craiova
A militat pentru mecanizarea economiei româneşti. În 1854, autorităţile achiziţionează un vas de
dragare pe Dâmboviţa, din Franţa, pentru a elimina resturile şi sedimentele de pe râu. A fost
implicat şi în construcţia unei fabrici de cărămidă şi fiind fondatorul Şcolii de Drumuri şi Poduri,
actuala Universitate Tehnică din Bucuresti.
Mason, apropiat al lui Cuza, a contribuit la eliberarea robilor ţigani
Petrache Poenaru a participat la Revoluţia de la 1848 şi a făcut parte din Comisia pentru eliberarea
robilor ţigani. Din 1856, a fost venerabilul unei loji masonice bucureştene, devinind un apropiat al
domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cu cinci ani înainte să moară, în semn de apreciere şi
mulţumire pentru, a fost acceptat ca membru al Academiei Române. A lăsat în urmă o operă socială
cu efecte până în zilele noastre, după cum remarca şi Florentin Smarandache în „Popasuri scriitori
pe Olt şi Oltet
Urmele lui Petrache Poenaru la Bălceşti
La Vâlcea, Liceul Tehnologic din Bălceşti îi poartă numele renumitului cărturar, iar Conacul
Otetelişanu, unde s-a născut Petrache Poenaru găzduieşte în fiecare an proiecte artistice precum „În
câmp electric”, organizat de Fundaţia Domeniul Otetelişanu, în colaborare cu Dana Art Gallery şi
Artoteca. Este un eveniment dedicat mediului artistic şi industriilor creative, care a avut până acum
patru ediţii. Fundaţia a găzduit la conac, în ultimii ani, zeci de rezidenţe dedicate lumii creative,
reuşind să aducă sub acelaşi acoperiş importanţi artişti din întreaga Europă.Anul trecut, edilul
oraşului Bălceşti, Constantin Aleca, lansa o idee interesantă privind înfiinţarea unui Muzeu al
Uneltelor de Scris, în memoria celui care a dat omenirii primul stilou.

Istoric despre apariţia stiloului

Între 3000 şi 2800 î.Hr., odată cu inventarea papirusului de către egipteni, au apărut şi primele
instrumente de scris, din bucăţi de trestie sau papură. Prevăzute cu o gaură tubulară centrală,
puteau absorbi lichid colorat, eliberat lent când erau înclinate sub un anumit unghi. Stiloul lui
Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume. A fost perfecţionat ulterior, în 1863, de
Brissant şi Coffin şi,i apoi, în 1884, de Watterman. Cel din urmă a realizat un sistem practic de
umplere cu cerneală a rezervorului ce a dominat producţia de stilouri până spre mijlocul secolului
al XX-lea. Invenţia lui Watterman s-a bucurat de un asemenea succes, încât numele său a devenit
curând sinonim cu stiloul cu rezervor.
A înlocuit steagul pandurilor alb-albastru, cu tricolorul
Tot vâlceanul a fost cel care a înlocuit steagul alb-albastru al trupelor de panduri cu tricolorul
roşu-galben-albastru, care va fi preluat de revoluţionari şi în final acestea vor deveni şi culorile
oficiale ale Regatului României în 1881.Finalul tragic al mişcării şi represaliile de după, în care
sunt omorâţi o serie de panduri, îl determină pe vâlcean, la îndemnul lui Tudor Vladimirescu, să
fugă peste hotare. Ajunge să-şi continue studiile întâi la Viena şi Berlin şi apoi la Paris.În Austria
şi Germania învaţă despre noile instrumente tehnice de la acea vreme: şublere, micrometre; în
timp ce în Franţa studiază topografia şi geodezia.

~3~
 PETRACHE POENARU
 Alti inventatori romani
1. Anastase Dragomir – scaunul catapultor
Istoria a consemnat numeroase situaţii în care, în timpul unui război, pilotul unui avion miliar se
catapultează pentru a avea şanse să scape cu viaţă după un bombardament al rivalilor. Acest lucru
este posibil şi datorită inventatorului român Anastase Dragomir, care a creat nu mai puţin de trei
versiuni ale unui scaunul ejectabil în situaţii de urgenţă.
În 1930, la vârsta de numai 34 de ani, Dragomir brevetează la Paris împreună cu un alt
inventator roman, Tănase Dobrescu, un dispozitiv numit “cabină catapultabilă”.20 de ani mai
târziu, Dragomir îşi îmbunătăţeşte dispozitivul şi inventează “celula paraşutată”, care avea ca
avantaj un sistem de glisare a cabinelor în sus sau în jos. În 1959 apare şi avionul cu cabine
catapultabile, iar sistemul său va fi implementat ulterior pe avioanele militare.
2. Ion Cantacuzino – leacuri pentru holeră şi tuberculoză
Medicina este unul dintre domeniile care a oferit cei mai mari inventatori ai lumii, iar acest lucru
este justificat de milioanele de vieţi salvate datorită unor tratamente descoperite de diverşi
cercetători.
Prin urmare, nu este deloc surprinzător că România s-a remarcat şi la acest capitol, unul dintre
cercetătorii noştri de referinţă fiind Ion Cantacuzino (da, Intitutul Naţional de Cercetare Dezvoltare
pentru Microbiologie şi Imunologie din Bucureşti îi poartă numele).
Pe parcursul activităţii sale, Cantacuzino a inventat vaccinul antiholeric (cunoscut şi ca Metoda
Cantacuzino), iar în timpul Primului Război Mondial a contribuit la combaterea unei mari epidemii
de tifos. Nu în ultimul rând, datorită lui Cantacuzino, România a devenit a doua ţară din lume care
a introdus vaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculoze.

~4~
 PETRACHE POENARU
3.Traian Vuia – primul avion
Numele Traian Vuia are o însemnătate aparte pentru mine: este numele străzii pe care se află
facultatea pe care am absolvit-o după cinci ani de studii.
Lăsând gluma la o parte, Traian Vuia înseamnă însă mult mai mult pentru fiecare dintre noi: el a
fost primul om din lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, fără să fie ajutat de
catapulte, şine sau alte mijloace exterioare.
S-a întâmplat în 18 martie 1906, în apropierea Parisului, acolo unde Vuia a prezentat un aparat
de zbor care a accelerat pe o distanţă de 50 de metri înainte de a se ridica la o înălţime de aproape
un metru pe o distanţă de 12 metri. În acest punct, palele elicei s-au rupt, iar avionul a aterizat fără
probleme, întrucât distanţa faţă de sol era mică.
Numit Vuia I, aparatul de zbor nu avea însă să fie unică invenţie a romanului. Printre invenţiile
sale se mai numără un generator de abur (1925) şi două elicoptere (1918, respectiv 1922).
4.Nicolae Paulescu – insulina
Cu toţii ştim că diabetul este una dintre cele mai răspândite boli cronice, întrucât afectează
aproximativ 5% din populaţia Globului, însă puţini ştiu că tratamentul acesteia se bazează pe
invenţia unui român.
În 1921, Nicolae Paulescu, profesor la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, a
descoperit că nivelul glucidelor din organism este determinat de insulină, un hormon secretat de
pancreas. În momentul în care nivelul insulinei din organism scade sau dispare complet, nivelul
glucidelor creşte şi determină apariţia diabetului.
Prin urmare, Paulescu a administrat insulină prin injecţie bolnavilor de diabet, acesta devenind
astfel unul dintre cele uzuale tratamente pentru această boală.
5.Anghel Saligny – Podul Anghel Saligny
Anghel Salgny este numele ultimei staţii de metrou din Bucureşti de pe magistrala 3, care este
amplasată în apropierea Autostrăzii A2 Bucureşti – Constanţa. Alegerea nu a fost deloc
întâmplătoare: în drumul spre Constanţa, şoferii traversează Podul de la Cernavodă, inaugurat în
1987 în apropierea Podului Anghel Saligny. Anghel Saligny a proiectat în perioada 1890-1895
podul care avea să-i poarte numele şi care traversează Dunărea între localităţile Feteşti şi
Cernavodă. Cu o lungime de 4087.95 metri, dintre care 1662 metri pe deasupra Dunării, podul a
fost realizat la o distanţă de 30 de metri deasupra nivelului apei. La final, a devenit cel mai lung pod
din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.Saligny nu s-a oprit însă aici şi a marcat o nouă
premieră mondială când a construit căi ferate şi rutiere din silozuri din beton armat în localităţile
Brăila şi Galaţi.
6.Henri Coandă – avionul cu reacţie
Henri Coandă este unul dintre cei mai cunoscuţi invetatori români, care s-a remarcat în 1910 prin
realizarea primului avion cu reacţie din lume. Expus şi chiar folosit accidental pe celebra arteră
Champs-Elisee din Paris, motorul cu reacţie conceput de Coandă era, de fapt, un motor cu patru
cilindri care dezvoltă 50 de cai putere şi care era conectat printr-o tijă la un compresor care genera o
forţă de propulsie de circa 220 kgf. Avionul construit de Coandă care folosea motorul cu reacţie
avea o lungime de 12.5 metri şi o avengură a celor două aripi de 10.3 metri.
Inedit: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Coandă a locuit în Franţa şi a lucrat pentru
Germania la construirea unui sistem de propulsie pentru sănii bazat pe motorul cu reacţie din 1910.
Cel mai probabil, obiectivul germanilor era să folosească sănii cu propulsie în cadrul campaniilor de
iarnă din Rusia.
7.Ștefan Odobleja (13 octombrie 1902 – 4 septembrie 1978) este mai puțin cunoscut în România,
dar cercetarea lui este fundamentul pentru tot ce înseamnă cibernetică și calculatoare. Odobleja este
întemeietorul psihociberneticii și al ciberneticii generalizate. Totul a pornit din 1929, când a
publicat studiul „Metoda de transonanță toracică“ în care enunța și legea reversibilității. În 1937 a
publicat și opera principală: „Psihologia consonatistă“

~5~
 PETRACHE POENARU
8.Nicolae Vasilescu Karpen (10 decembrie 1870 – 2 martie 1964) este creatorul unui gadget
pentru care ar fi invidioși alți inventatori din afară. El a fost un om de știință, inginer, fizician și
inventator, iar munca lui s-a orientat masiv către pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii,
electrochimiei și a ingineriei civile. E cunocut pentru „pila Karpen”. Este o pilă electrică pe care a
pornit-o în urmă cu peste 60 de ani și încă funcționează și a „avertizat” că va funcționa la infinit.
Altfel spus, un perpetuum mobile.
9.Dimitrie Leonida (23 mai 1883 – 14 martie 1965) a fost un inginer specializat în energetică. De
renumele lui sunt legate centrala termoelectrică de la Grozăvești (1912) și centrala de la Botoșani
(1914). De asemenea, în 1908, Leonida a înființat prima Școală de Electricieni și Mecanici din
România. Aceasta a funcționat peste 45 de ani și a pregătit mii de specialiști din domeniul electric și
mecanic. Între timp, muzeul tehnic din parcul „Carol I” îi poartă numele și acolo este depozitată și
„pila Karpen”.
10.Ana Aslan (1 ianuarie 1897 – 20 mai 1988) e renumită pentru cremele pe care în prezent le
găsești cu numele Gerovital (vitamina H3). Ea a fost medic specializat în gerontologie și
academician (din 1974). Munca ei a reprezentat cercetarea importanței procainei în ameliorarea
tulburărilor distrofice legate de vârstă. A aplicat rezultatele pe scară largă în clinica de geriatrie, sub
numele de Gerovital. Efectele muncii lui Aslan asupra îmbătrânirii au fost excelente încă de la
început și a adus nume celebre ca utilizatori: Tito, Charles de Gaulle, Pinochet, Charlie Chaplin sau
John Kennedy. Între timp, tratamentul e disponibil tuturor.
11.Diorama: Grigore Antipa
- este biologul român căruia  i se datorează toate acele minunate diorame biologice  de la muzeul
ce-i poartă numele. La începutul secolului XX, acesta  renovează și instalează Muzel Național
deIstorie Naturală și amplasează aici dioramele create de el, spații de expunere / vitrine
tridimensionale ce reconstituie mediul natural și modul de viață  al animalelor. Acestea prezintă
animelele în diverse habitate, relațiile dintre ele sau  dintre ele și mediu, felul în care acestea sunt
organizare, precum și strategiile acestora de vânătoare și felul în care își amplasau cuiburile și
vizuinele. Grigore Antipa a fost recunoscut și datorită descoperirilor sale în domeniul
hidrobiologiei.
12.Pila Karpen
În 1950, un român încerca să rezolve setea de energie a civilizației, construind un dispozitiv
despre care afirma, cu o jumătate de secol în urmă, că o să funcționeze veșnic. Așa se face că
Nicolae Vasilescu-Karpen devine recunoscut pentru „Pila Karpen” sau „Pila termoelectrică cu
tmperatură uniformă”, un perpetuum mobil ce generează energie la nesfârșit fără a primi vreo
intervenție din exterior. La 56 de ani de la apariția ei, pila încă funcționa și este așezată într-un seif
la Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida” din București.
13 .Ingineria mecanică: Teodor Dragu
Întemeietorul ingineriei mecanice în România, Teodor Drăgu, a introdus sistemul de frânare
automata cu aer comprimat, iar în 1887, sistemul  de încălzire cu abur a trenurilor,
coordonând și construirea mai multor locomotive cu abur.  Lui i se datorează, de asemenea,
și prima  folosire a combustibilului lichid la locomotive

~6~
PETRACHE POENARU

~7~
PETRACHE POENARU

~8~
PETRACHE POENARU

~9~