Pronumele relativ

Pronumele relativ are rolul de a face legătura in frază intre o

propoziție secundară și propoziția de care aceasta depinde.
Pronumele relative sunt omonime cu pronumele interogative: care,
cine, ce, cât, câtă, câți, câte. Există și un pronume relativ compus:
ceea ce.
Pronumele relative indeplinesc funcție sintactică in propoziția pe
care o introduc.
Fs:
N. subiect Intamplarea 1/ care m-a speriat 2/ n-are o explicație. 1/
nume predicativ M-a uimit 1/ ce a ajuns Dan. 2/

Ac. complement direct Femeia 1/ pe care am văzut-o 2/ a intrat in

bloc. 1/
complement prepozițional Intamplarea 1/ la care mă gandesc 2/ are o
explicație, totuși. 1/
circumstanțial de loc Locul 1/ spre care mă indrept 2/ este aproape. 1/
circumstanțial de timp Ora 1/ după care va veni 2/ este zece. 1/
circumstanțial de mod Felul 1/ în care a procedat 2/ m-a surprins. 1/
circumstanțial de cauză Motivul 1/ din care ai acționat 2/ nu mi-e clar.
1/
circumstanțial de scop Documentarea 1/ pentru care ai mers la
bibliotecă 2/ este dificilă. 1/

D.
complement indirect Persoana 1/ căreia ii povestesc intamplarea 2/
m-a ințeles. 1/

G.
atribut pronominal genitival Intamplarea 1/ al cărei sens nu-l ințeleg 2/
se va lămuri. 1/
circumstanțial de loc Blocul 1/ deasupra căruia strălucește luna 2/
este inalt. 1/

 In cazul genitiv, pronumele relativ se acordă in gen și in număr

cu substantivul pe care il inlocuiește, iar articolul genitival se acordă
in gen și număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu
funcție sintactică de atribut:
Intamplarea al cărei sens nu-l ințeleg este ciudată.

Cand determină un substantiv nearticulat inaintea căruia stă și se

acordă cu acesta in gen, număr și caz, pronumele relativ devine
adjectiv pronominal relativ. Acesta are funcția sintactică de atribut
adjectival.