Colindul

• A colinda inseamna a vesti. In vechime, se colinda

din seara de 24 decembrie, pana in 25 decembrie.
Amintim ca in unele parti se mergea cu colindul pana
in Ajunul Anului Nou. Sunt zone unde se colinda mai
mult la Anul Nou, cum ar fi Moldova, in timp ce in
Transilvania se colinda mai mult la Craciun.
Colindatorii sunt chipul ingerilor care au vestit
Nasterea Domnului. La colindat se pleaca in ordinea
inversa varstei: cei mai mici mai intai, cu Mos-Ajunul:
• "Buna dimineata la Mos-Ajun...", ca dupa-amiaza
pana pe inserate, cei mai in varsta, mai in puterea
noptii sau chiar "noaptea pe la cantatori".
• Colindatorii poarta diferite denumiri: ceata de
colindatori, ceata de feciori (in Transilvania), ceata de
juni (in tinutul Sibiu-Fagaras), bute, butea feciorilor
(junilor) (in tinutul dintre Olt si Tarnave), beze (in
Campia Transilvaniei si Nasaud), dubasi (in Hunedoara
vestica si tinutul Halmagiu-Beius), preuca (in Tara
Lovistei), zoritori (in Tara Barsei), caluseri (in zona
dintre Sibiu si Strei, intrucat colindatorii ureaza si joaca
jocul cu acest nume), etc.
Colindele au fost cantate pentru prima oara in
Europa cu mii de ani in urma, dar ele aveau o
insemnatate diferita de cea pe care o imbraca
astazi. Erau cantece pagane, evocate in perioada
serbarilor Solstitiului de iarna, pe care oamenii le
celebrau dansand in jurul focurilor si
monumentelor de piatra.

Si pe teritoriul tarii noastre colindele au avut initial

un scop
ritualic, acela de urare pentru fertilitate si belsug.
Obiceiul era
legat de inceputul noului an agrar ori de finalul sau
(primavara,
respectiv toamna).

Colindatul este unul dintre cele mai

frumoase obiceiuri din perioada
sărbătorilor de iarnă. Ascultăm colindele
în fiecare an, cântate în cursul lunii
decembrie, și de fiecare dată ne încântă și
ne umplu inimile de bucurie și speranță.
În popor se spune că dacă deschizi ușa
colindătorilor și primești urarea lor cu bucurie,
atunci vei avea un an nou mai bun. O veche
superstiție spune că atunci când nu se vor mai
auzi colindele, diavolul va pune stăpânire pe
pamânt.

Câteva colinde românești: “O ce veste

minunată!”, “Astăzi s-a născut Hristos”, “Trei crai
de la răsărit”, “Iată vin colindători”, “Florile dalbe
de măr”, “Am plecat să colindăm”, “Deschide ușa
creștine”, “Steaua”, “Trei păstori”, “Moș Crăciun
cu plete dalbe”, “La poartă la Țarigrad”, “Sus
boieri, nu mai dormiți”, “Noi umblăm să
colindăm”.
Sărbătorile de iarnă la români încep și se
încheie cu preparate din carne de porc. De
Ignat se taie porcul, știe toată lumea. Astfel, pe
masa de Crăciun ne vor aștepta: cârnăciori,
caltaboși sau nelipsita piftie, știută prin zonă și
ca răcituri. Nelipsite sunt și sărmăluțele
tradiționale, în foi de varză sau în foi de viță, cu
cimbru și mărar. Rămânând în zona verzei, dacă
ești prin Cluj, e musai să guști din celebra Varză
à la Cluj, un mix de varză și carne tocată, făcut
la cuptor. Aproape c-am uitat de jumări de
porc! Sunt toate mâncăruri grase, greu de
digerat, însă nespus de gustoase dacă sunt
gătite cum trebuie.

O altă mâncare tipică sărbătorilor este,

desigur, salata de boeuf, servită adesea alături
de chifteluțe sau șnițele de pui. Salata de vinete
și salata de ciuperci se află și ele mai mereu pe
masa de sărbători.