Sunteți pe pagina 1din 11

Nasz Ana-Maria

Colindul

Colindatul este un ceremonial complex, organizat de o


ceata anume constituita, care transmite prin texte cantate
sau strigate, numite colinde, si, uneori, prin masti,
recuzita, dansuri, acte si gesturi ritualice, formule
magice , vestea mortii si renasterii divinitatii adorate,
urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul
an, in special casatoria fetelor.
Colindele vechi romanesti care descriu moartea violent a
divinitatii cu chip de cerb, taur, leu, porc au elemente
comune cu cantecele funerare de la moartea oamenilor.
Ceata de feciori reprezinta anturajul in cadrul caruia
divinitatea,
adesea
substituita
de
o
masca
(capra,turca,cerb,brezaie) se naste, se desfata si moare
pentru a marca sfarsitul si inceputul anului sau sezonului.
Aceasta poate fi organizata pe criteria de sex (feminine
sau masculine) sau compozite. Marimea ei variaza de la
doi sau trei colindatori la cateva zeci. Iar unele cete de
feciori, sunt active atat la sarbatorile de Craciun si Anul
Nou, cat si la sarbatorile si obiceiurile de peste an unde au
atributii organizatorice, ritual si ceremoniale :organizeaza
hora satului, ceremonialul Tanjaua (Plugul sau Alegerea
Craiului) strigatul peste sat.
Cetele de feciori bine organizate sunt ierarhizate, cu
drepturi si obiceiuri ale membrilor asumate, uneori, prin

Nasz Ana-Maria

juramant (Calusar, Goana Rusaliilor) acestea au un vataf,


ajutor de vataf, casier etc.
Adesea, cetele de colindatori, insotite sau nu de o masca
care joaca rolul zeului supus mortii si renasterii simbolice,
poarta un steag (Dragaica,Calusarii ), capul impodobit al
divinitatii sacrificate(Siva de Craciun) alt substitute divin
(Sorcova
la
Anul
Nou)
o
recuzita
ritual
(plugul,buhaiul,bice,clopotei,talangi etc).
Cetele, in special cele care poarta cu ele o masca, sunt
insotite
de
muzica
interpretata
la
diferite
instrumente.Textele colindelor pot fi cantata de membrii
cetei
(colindul
feciorilor)
aclamate
(Plugusorul,
Semanatul) strigate (Focul lui Samedru) sau se reduc la
cuvinte care datorita vechimii, si-au pierdut sensul.
Colindatul se incheie cu primirea darului, uneori cu un joc
la care participa si membrii gazdei, in special fata de
maritat.
In cele din urma, colindatul incepe cu mult inaintea serii
de 24 decembrie, cand are loc interpretarea colindelor. El
debuteaza in ziua de 6 decembrie, prin constituirea cetei
de colindatori, care isi alege judele sau primasul
(conducatorul grupului) si iapa sau goaga (gazda grupului
sic el insarcinat sa poarte darurile).
Ceata isi mai alegea :pargariul mare (primar), ajutorul
vatafului, responsabil cu strangerea banilor de la fetele
care au jucat in horal or, numit si fetelar, pargariul mic, zis
si butoier sau cepurar, cel care asigura aprovizionarea cu
bautura.
In atributiile cetei intra pregatirea repertoriului si a
recuzitei,
angajarea
instrumentistului,
organizarea
petrecerilor de grup, administrarea darurilor primate.
2

Nasz Ana-Maria

Cetele adunau tineri din aceeasi parte a satului, multi


dintre ei aveau legaturi de sange. Dar cum vecinatatile nu
erau formate dintr-un singur neam, ceata reunea oameni
apartinand unor grupuri diferite iar felul acesta aveau o
functie de socializare.
In seara din ajunul Craciunului incepea colindatul
propriu-zis iar ceata era insotita de un fluieras sau un
cimpoier.
Mai
recent,
instrumental
preferat
al
colindatorilor a devenit vioara sau torogoata. In zona
Padurenilor, instrumental care-i insoteste pe colindatori
este doba, iar in Muscel, acordeonul.
In mediile traditionale, ceata de flacai sau de barbati
casatoriti, mixta sau de femei trecea din casa in casa,
colindandu-i pe toti locuitorii satului.
Dupa ce intrau in
curtea gospodariei, seful cetei solicita permisiunea de a
canta iar colinda se executa la fereastra, apoi ceata era
primita in casa, unde era interpretata colinda cea mare.
Colindele se cantau la unison, in cele mai multe zone ale
tarii fiind interpretate antifonic. In casele mai instarite
sau in cele in care se aflau fete mari, se juca cateva
dansuri locale, dupa care colindatorii erau cinstiti cu
mancare si bautura si li se dadeau daruri. Momentul final
il constituia multumirea pentru darurile primate iar ceata
parasea casa cantand sau chiuind. Scenariul se repeat la
urmatoarea locuinta. Uneori marimea si tipul de daruri
cuvenite sau asteptate erau mentionate chiar in textul
colindei:

Gazda-n casa ne-a primi


Cu bun dar ne-a darui;
C-un colac de grau curat,
3

Nasz Ana-Maria

C-o spata de godinat


C-o ferie rasa-n masa
Si cu doi tri d-argintei.

Pe drumul de la o gospodarie la alta, cei care petreceau


ceata erau instrumentistii. In Hunedoara si in unele parti
din Banat, momentul poarta numele de ,,zicala dubii. In
unele sate din Ardeal exista obiceiul ca in noaptea Anului
Nou ceata sa se urce in turnul bisericii sis a cante catre
cele patru puncte cardinale. Iar in unele localitati se
constituiau mai multe cete de colindatori care se luau la
intrecere. Repertoriul unor tinuturi pastreaza inca
asemenea colinde ,,de price iar cel mai cunoscut tip de
colind de intrecere este Juni cu juni se-ntalneara,
reprezentat in tinutul Padurenilor, Hunedoara.

Sub aspectul structurii textelor poetice, folcloristii disting


colindele de copii de colindele de ceata. In cea de a doua
clasa de texte un compartiment aparte il formeaza
colindele
de
zori,
illustrate
prin
doua
tipuri
individualizate:tipul transilvanean si cel muntenesc.
Colindele de copii sunt urari directe ,copii sunt numiti
,,pitarai in unele parti ale Olteniei si Transilvaniei ,
menesc gospodariilor belsug de roade, de vite si de copii,
solicitand in schimbul urarii, daruri, indeobste colaci
numiti si ei ,,pitarai.

Buna dimineata la Mos Ajun.


4

Nasz Ana-Maria

Intr-un ceas bun,


Ne dati ori nu ne dati?
Sau plecam suparati?

In trecut rostirea colindei era asociata cu o serie de


gesture magice cu functie propitiatorie, cum ar fi
scormonitul in vatra cu batul ,numit si el colinda. Tot cu
colinda era bine sa lovesti vitele peste picioare, ca sa fie
sanatoase sau vacile care aveau vital in burta erau atinse
cu colinda ca sa aiba rod frumos. In Oltenia, zgarmanitul
cu colinda (bat de salcam decojit si afumat) in foc se
numea vrajit iar in ajunul Craciunului se vrajeste la foc, de
obicei copii cand intrau in casa cu colinda aruncau in soba
o surcica, o frunza si spuneau ,,Pui, pui.
Traditia cerea ca uratorii sa fie rasplatiti cu daruri sub
forma de bani, dar si de covrigi, mere, nuci, colaci numiti
colindete.
Colindele sunt de dou feluri: religioase i laice. Dintre
cele religioase amintim: colindele Domnului (n drum spre
Vihleim, Naterea Domnului, Vestirea Pstorilor,
nchinarea Pstorilor, Pornirea Magilor dup stea,
nchinarea Magilor, Tierea Pruncilor, Numele Domnului,
Patimile Domnului, Rstignirea , Cobort-a de pe Cruce);
colindele Sfinilor (Colindul Crciunului, Sf. Vasile, Sf.
Nicolae, Sf. Ion, etc.).
n general, capitolul teologiei cretine, cu puternice
influene de factur popular, este preferina celor mici,
mai ales n cntecele de stea, precum 'Steaua sus rsare',
'n oraul Vifleem', sau 'Trei crai de la Rsrit'.
Colindele profane (sau lumeti) sunt adaptate de
colindtori la situaia celor n faa crora le cnt,
5

Nasz Ana-Maria

adresndu-se unor membri ai familie sau ai comunitii:


colind de copil mic, de fat mare, de flcu, colindul
omului bogat i milostiv, colind de preot, de cioban, de
vntor, de pescar, de
marinar,colind,de,viteaz,de,familie,de,nsurel,etc.
Primul colind, care se cnt la fiecare cas, este colindul
de u sau de fereastr. Prin aceast colind se invoc
trezirea ritual a gazdelor, pentru a-i ntmpina pe
colindtorii ce le aduc vestea naterii lui Hristos i pentru
a se pregti s celebreze marea srbtoare a Naterii
Domnului:

'Sculai, sculai, boieri mari/


Florile dalbe/
Sculai, voi, romni plugari/
C v vin colindtori/
Noaptea pe la cnttori/
i v-aduc un Dumnezeu/
S v mntuie de ru/
Un Dumnezeu nou nscut'.

Refrenul 'Florile dalbe', des ntlnit n poezia colindelor,


are astzi numai o valoare simbolic. Se presupune, ns,
c la origine el era o formul magic, rostit concomitent
cu atingerea persoanei colindate cu o ramur nflorit de
mr.
Citarea ramurii de mr n colinde, la fel ca i folosirea ei
ritual, avea rostul de a transmite omului caliti atribuite
6

Nasz Ana-Maria

plantei: energie i vigoare i este ntructva nrudit cu


obiceiul sorcovitului de Anul Nou.
Dup ce colindtorii termin de cntat la fereastr, gazda
i invit n cas. Primul colind pe care l rostesc aici este
colindul de mas, care se cnt n faa mesei de Crciun
ncrcat cu colaci, nuci, mere i alte produse tradiionale.
Sensul acestui colind este de a trece belugul, sugerat
prin bogia i varietatea produselor alimentare aezate
pe mas, dintr-un an n altul. Urmeaz colindul 'cel mare',
adresat gazdei. Ceata colind apoi, pe rnd, pe toi
membrii familiei.
Primul dar oferit colindtorilor este colacul, semn al
belugului. Cel care conduce grupul de colindtori
mulumete gazdei pentru daruri.
n Transilvania, n dimineaa de Ajun copiii, n grupuri de
opt, nou, se adunau ntr-un capt de sat i porneau n
alai. Alt grup pornea din cellalt cap de sat. Cnd ncepea
colinda, mai nti erau primii n cas bieii, pe urm
fetele, cci se consider c este bine s intre nti parte
brbteasc. Gospodarii i chemau n curte, ca s le
arunce cte un co cu mere. Femeile le aruncau un fel de
colcei numii colindrei i fructe (mere). La vrsarea
fructelor, copiii se ntreceau s le adune. Numele
obiceiului difer chiar n interiorul aceluiai jude ('Codrea'
la Pianul de Jos, 'Bun dimineaa la Mo Ajun, la Pianul de
Sus, judeul Alba).
Feciorii colindau dup copii. Fetele pleacau singure i
feciorii singuri, urmnd s se ntlneasc n sat sau s
aranjeze o cas unde s se ntlneasc.
Feciorii se organizau n ceat, cu dou, trei sptmni
nainte. O singur ceat pe sat. i alegeau gazda, unde se
adunau nainte de srbtori s mai nvee colinde. Gazdei
nu i se pltea nimic, doar cinstea mpreun cu feciorii. n
frunte era vtaful mare, mai iste i dintr-o familie
7

Nasz Ana-Maria

nstrit, ales doar pentru srbtorile de iarn. Vtaful


mare purta evidena la ctig i conducea ntreaga ceat.
Vtaful mic l nlocuia pe vtaful mare la diferite servicii,ca
tocmirea muzicii.
Feciorii umblau cu carul cu boi i cu butea pus pe car, ca
s adune vin. Era dus la gazd, unde se fcea 'uspul' de
Crciun. Acolo, n timpul postului nvau colindele.
'Uspeenii' mergeau cu colindul. Din repertoriu fceau
parte: colinda preotului, feciorului, fetei (mici, mari,
mijlocii), btrnilor, a pcurarului, a boierilor bogai,
colinda lui Ptru etc. (dup numele gazdei).
ntiul colind se cnta la preot s dezlege postul. Apoi
urmau celelalte gospodrii din sat. Cnd ajungeau n faa
unei case, colindtorii cntau la fereastr, dup care
gazda se scula, aprindea lumina i i poftea n cas. eful
colindei ntreba dac sunt primii Feciorii de Crciun. Dup
ce colindau trei, patru colide la u, cntau:
'Slobozi-ne gazd-n cas/i pune colac pe mas/Lng
colac i crnai/i-o litr de vinars'. Dac pn la
terminarea colindei gazda nu deschidea ua, nsemna c
nu te primete (ori erau zgrcii, ori sraci). Atunci strigau
colindtorii: 'Burei pe perei'.
Odat intrai n cas cntau, dou, trei colinde. Muzicanii
cntau din clarinet, cimpoi i alte instrumente
tradiionale.
A doua zi de Crciun, ncepea jocul la casa gazdei.
Chemtorii erau mpodobii cu nframe i panglici
tricolore i mergeau la casele fetelor i feciorilor i-i
chemau la hor. Se angajau ceterai pe care i plteau cu
ce se strngea de la colind.
A treia zi, feciorii, mbrcai naional veneau cu muzica la
biseric, unde se adunau toi tinerii la joc mare, reunii pe
toate 'uspeele'. n a patra zi se ngropa Crciunul i
chemau iari fetele la joc, la gazda hotrt dinainte.
8

Nasz Ana-Maria

Colindatul cu masti - este o forma straveche, primara, a


intampinarii prin urari si veselie a noului an care pare
cortegiul cu masca animaliera. Animalul reprezentat prin
masca este o fiinta numenala, cu insusiri sacre si mai cu
seama cu eficienta deosebita in promovarea vegetatiei, a
sanatatii si in genere a bunei stari.Reprezentarile legate
de acest animal sacru provin din zestrea preistorica, cu
mult anterioare zeilor antropomorfi. Scenariul era pe cat
de simplu, pea tat de prehistoric: zeul era jertfit, corpul lui
infuzat in pamant in felurite forme, ceremonie insotita de
bocirea festiva si cat mai dramatic a zeului, dupa care
avea loc invierea lui din aceste ,,membra disjecta spre
bucuria enorma a colectivitatii, deoarece invierea lui
asigura implicit reinvierea naturii, indeosebi a vegetatiei.
Ursul- atestat numai in Moldova care intruchipeaza jocul
animalului menit sa aduca noroc si sanatate in acea casa.
Masca ursului e de obicei sumara alcatuita dintr-un sac pe
care sunt cusute spice de stuf sau de alte materiale care
pot imita culoarea ursului. Cel care imbraca masca trebuie
sa imite pasii saltati ai animalului viu. Ursul e insotit de un
,,ursar care il poarta si il indeamna la joc, precum si de
instrumentistul necesar, un fluieras. Iar cortegiul este
marit cu ,,puiul de urs reprezentat printr-un copil, menit
sa sporeasca atractia scenic prin numeroasele dari, peste
cap si alte pozne inveselitoare, apoi printr-o ,,ursarita
care angajeaza dialoguri hazlii cu partenerul masculine, la
care se mai pot adauga si alte personaje de aceeasi
tonalitate
comica:
caldarar,
arnaut,
vinator
etc.
Reprezentarea dramatica, e simpla constand din jocul
ursului, precedat de dialoguri si continuat de urari de Anul
nou, de obicei incheindu-se printr-o hora de consfintire a
acestora. Jocul ursului consta in gemete infundate care
tind sa reproduca mormaiturile animalului iar strigaturile
9

Nasz Ana-Maria

ursarului sunt in parte aceleasi ca ale ursarilor amintiti,


adica simple indemnuri la joc, de tipul:
Joaca bine, mai Martine,
Ca-ti dau paine cu masline
Pe langa jocul ursului mai avem si cerbul ( capra, turca,
turca si brezaia) etc.

10

Nasz Ana-Maria

Bibliografie

1) Ion Ghinoiu, Sarbatori si obiceiuri romanesti, Ed.Elion,


Bucuresti, 2003.
2) Constantin Eretescu, Folclorul literar al romanilor.
3) Mihai Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Bucuresti
1976.
4) Ovidiu Barlea, Folclorul romanesc I, Ed.Minerva,
Bucuresti 1981.
5) Pavel Ruxandoiu, Folclorul literar in contextual
culturii populare romanesti, Ed.Grai si suflet Cultura
nationala, Bucuresti 2001.

12