SARBATORILE DE IARNA

La români sărbătorile de iarnă se desfăşoară între 6

decembrie şi 7 ianuarie şi au ca puncte centrale zilele de Mos
Nicolae, Crăciun, Anul Nou şi Boboteaza , caracteristica lor cea
mai importantă fiind repertoriul neasemuit de bogat în datine
şi credinţe, în realizări artistice literare, muzicale, coregrafice
etc.
 Craciunul este o sarbatoare a carei magie ne inconjoara pe toti,
trebuie doar sa stim sa o simtim. Tocmai pentru a intra in
atmosfera, m-am gandit sa va destainui cateva informatii despre
obiceiurile de Craciun de care imi aduc aminte cu drag in fiecare an,
inainte de sarbatori.
 Bradul
■ Bradul este un obicei binecunoscut al sarbatorii de
Craciun - parca nu e Craciun daca nu miroase in casa a
brad! Obiceiul este atestat prima data la egipteni, care,
in ziua solstitiului de iarna, isi decorau casele cu frunze
de palmier. Obiceiul a fost apoi preluat de romani, care
au inlocuit palmierul cu bradul. Brazii au fost impodobiti
timp de multe secole cu mere, prajituri, dulciuri. Martin
Luther a fost primul care a folosit lumanari pentru
impodobirea bradului, in secolul al XVI-lea. Prin 1610, in
Germania, a fost inventata beteala, un alt obiect nelipsit
din arsenalul de decorare a bradului. In acea vreme, nu
era numai argintie, ci chiar din argint, care a fost folosit
in acest scop pana la jumatatea secolului trecut.
 In 1892, la zece ani dupa patentarea becului, acesta
a fost adaptat pentru bradul de Craciun si astfel, luminat
feeric, acesta a devenit si mai placut ochiului.
In Romania, bradul de Craciun a aparut in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, suprapunandu-se peste
vechiul obicei autohton al butucului de Craciun - un
trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea
de 24 spre 25 decembrie, simbolizand moartea si
renasterea zeului autohton Craciun. Obiceiul, atestat pe
vremea romanilor, a disparut intre timp. Si iata ca
obiceiul impodobirii bradului este un obicei de care ne
bucuram si astazi si fara de care Sarbatoarea Nasterii
Domnului nu poate fi completa.
 Steaua pe care o punem in varful bradului de Craciun
este simbolul stelei care s-a aratat in Betlehem, vestind
nasterea lui Iisus Hristos si calauzindu-i pe cei trei magi
la ieslea saraca in care acesta se nascuse.

Steaua care s-a aratat cer trei magi de la Rasarit este

evocata si de steaua cu care merg copiii romani la
colindat: o stea mare, din lemn, impodobita cu hartie
colorata si cu crengute de brad sau vasc, pe care este
lipita, de obicei, si o iconita cu Maica Domnului si
Pruncul.
Taierea porcului

Prin unele parti, taiatul porcilor se face la Ignat, si prin

altele datina aceasta se amana pana la Craciun, din
pricina postului, ca nu cumva sa se spurce vreun vas sau
vreun blid cu carne de porc, cu "de dulce”. Porcii sunt
ingrasati cu graunte, faina, tarate, bostani, s. a., pana in
aceasta zi , iar noaptea ei vor visa daca vor fi taiati ori
ba. Prin unele locuri se zice ca in noaptea de Ignat,
porcii viseaza margele rosii la gat. Porcul care n-a fost
taiat in ziua de Ignat, d-aci incolo nu se mai ingrasa, nu
mai pune carne pe el si nu mai mananca, caci in ziua de
Ignat si-a visat cutitul. De aceea, din ziua de Ignat si
pana la Craciun, porcii stau toti tristi.
 Steaua

Este un alt obicei de Craciun intalnit la romani

care are loc in ajunul Craciunului. Cei care merg
cu Steaua sunt mai ales copii intre 7 si 14 ani.
Obiceiul are o semnificatie religioasa fiind legata
de steaua care s-a aratat celor trei magi de la
rasarit. Copiii merg la colindat cu o stea mare,
din lemn, gatita cu hartie colorata si crengute de
brad.
 sorcova

Sorcova este un obicei de iarna care are loc chiar de Anul nou
si consta dintr-o urare pe care o face un baiat gazdelor sale
cu ajutorul unei crengi de brad impodobite cu hartie colorata.
Urarile care se adreseaza sunt pentru sanatate, bogatie si
prosperitate.
 COLINDELE

Incepand cu noaptea de 23 spre 24

Decembrie, de la miezul noptii si pana la
revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul
micilor colindatori.
In orase intalnim colindatori odata cu lasarea
serii si pana in miez de noapte. Cu traista dupa
gat, cu batul in mana si caciula pe urechi,
colindatorii merg din casa-n casa.
 In afara de seara mare a colindelor se mai
colinda si in seara Sfantului Vasile, paralel cu
Plugusorul sau Uratul.
Sub numele de colind si colindat trebuie sa
intelegem vechiul obicei pe care-l intalnim in
sarbatorile susmentionate cand copiii, ca si
flacaii satelor, merg din casa in casa, cantand
pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i
asculta, de la care primesc daruri (colindete) in
bani sau in natura: nuci, covrigi, mere, colaci,
etc.
 CAPRA

Obiceiul de Craciun de a merge cu capra are

legatura cu sporul de animale in turmele
pastorilor, fiind un ritual care aduce roade mai
bogate in anul care vine. Acest obicei este un
bun prilej pentru a intra in contact cu covoarele,
stergarele, podoabele in culori vii din casele
gospodarilor si aduce urari legate de anul nou.
 PLUGUSORUL

Plugusorul este un alt obicei de Craciun

stravechi, in care cete de flacai pornesc cu
plugul, semnificand un ritm de fertilitate,
constand intr-o urare care sa aduca
recolte mai bogate in anul care vine. Acest
obicei de Craciun aduce veselie si culoare
sarbatorilor de iarna, amintindu-ne si de
ocupatia stramosilor nostri care era
agricultura.
SARBATORI FERICITE !
LA MULTI ANI!