VALORIFICAREA TRADIȚIILOR POPULARE ROMÂNEȘTI ÎN RÂNDUL
ȘCOLARILOR
PROF. ED. MUZICALĂ – MEDELEANU
GEORGIANA -IULIA La români sărbătorile de iarnă se desfăşoară între 6 decembrie şi 7 ianuarie şi au ca puncte centrale zilele de Sf. Nicolae, Crăciunul, Anul Nou şi Boboteaza. Caracteristica cea mai importantă fiind repertoriul neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice, literare, muzicale, coregrafice. Cea mai mare bogăție a omenirii sunt copiii. Ar trebui să ne gândim la valorificarea tradițiilor populare și a folclorului românesc în rândul copiilor mici, imaginându- ne că sunt într-o horă a prieteniei, fericiți să-și facă cunoscut unii altora istoria, traditiile și obiceiurile locurilor natale păstrate de la străbunii noștri. Crăciunul este o sărbătoare a cărei magie ne înconjoară pe toți, trebuie doar să știm să o simțim. Tocmai pentru a intra în atmosferă, ne-am gândit să vă împărtășec câteva informații despre obiceiurile de Crăciun de care ne aducem aminte cu drag în fiecare an, înainte de sărbători și momente surprinse cu ocazia participării elevilor la diferite activități școlare și extrașcolare. Bradul este un obicei binecunoscut al sărbătorii de Crăciun - parcă nu e Crăciun dacă nu miroase în casă a brad. El a fost împodobit timp de multe secole cu mere, prăjituri, dulciuri. În România, bradul de Crăciun a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, suprapunându-se peste vechiul obicei autohton al butucului de Crăciun - un trunchi de brad tăiat (jertfit) și ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, simbolizând moartea și renașterea zeului autohton Crăciun, obicei de care ne bucurăm și astăzi, fără de care Sărbatoarea Nașterii Domnului nu poate fi completă. STEAUA Este un alt obicei de Crăciun întâlnit la români care are loc in ajunul Crăciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii între 7 si 14 ani. Obiceiul are o semnificație religioasă fiind legată de steaua care s-a arătat celor trei magi de la răsărit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gătită cu hârtie colorată și crenguțe de brad. COLINDELE DE CRĂCIUN
Începând cu noaptea de 23 spre 24
Decembrie, de la miezul nopții și până la revărsatul zorilor, ulițele satelor răsunau de glasul micilor colindători. În orașe întâlnim colindători odată cu lăsarea serii si până în miez de noapte. Cu traista după gât, cu bățul în mână și căciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa. Colindele românești au multiple valențe instructive-educative. Prin colind se înmbogățește orizontul spiritual al copiilor, se dezvoltă gândirea, capacitatea de memorare, se dezvoltă ritmul și auzul muzical, se adâncesc sentimentele de prețuire pentru datinile specifice românești. În colinde, românii găsesc o imensă armonie și bucurie. Reprezintă un izvor de reîntinerire morală, curățenie, sfințenie, speranță. Copiii sunt primiți cu mare drag de gazde și răsplătiți cu daruri. CAPRA Obiceiul de Anul Nou de a merge cu capra arelegătură cu sporul animalelor în turmele păstorilor, fiind un ritual care aduce roade bogate în anul care vine. Acest obicei este un bun prilej de etalare a covoarelor, stergarelor și podoabelor viu colorate din casele gospodinelor prin împodobirea caprei. PLUGUȘORUL Plugușorul este un alt obicei străvechi, în care cete de flacăi pornesc cu plugul, semnificând un ritm de fertilitate, constând într-o urare care să aducă recolte mai bogate în anul care vine. Acest obicei de Anul Nou aduce veselie si culoare sărbătorilor de iarnă, amintindu-ne și de ocupația strămoșilor noștri care era agricultura. SORCOVA Sorcova este un obicei de iarnă care are loc chiar de Anul nou și constă într-o urare pe care o face un băiat gazdelor sale cu ajutorul unei crengi de brad împodobite cu hârtie colorată. Urările care se adresează sunt pentru sănătate, bogăție și prosperitate.