FEMEIA IN ROSU

Romanul este scris, cum s-a mai spus, de un "Ilf si Petrov in trei", relatand istoria Anei Persida
Cumpanas, din satul banatean Lunga, devenita Sage prin emigrarea in Statele Unite. in atmosfera
tulbure a anilor 20- 30, in orasul Chicago (al celebrului Al Capone) personajul reuseste
performanta de a-l preda F.B.I.-ului pe gangsterul John Dillinger, intr-o intriga de roman politist
cu suspansuri si elemente de senzational.
Cei trei autori incearca o experienta unica, incercand sa multiplice nu numai vocile narative, care
pot oferi viziuni diferite asupra aceleiasi istorii, ci si perspectivele auctoriale, aceleasi
evenimente fiind mereu reluate si rescrise, pana la disolutia totala a reperelor traditionale ale
romanului, spatiul, timpul, identitatea personajelor, granita dintre fictiune si realitate, unitatea
registrelor stilistice.
Se interfereaza astfel reprezentari spatiale banale cu unele insolite din Europa si America, de pe
taramuri indepartate, intr-o confuzie voita a planurilor temporale, chiar a personajelor, autorii
insisi devenind personaje,Emunu, A. si Emdoi, participand la ancheta detectivista, adunand
marturii si documente, intr-o aglomerare sufocanta a textului cu citate, cu obiecte de prost gust
ale unei civilizatii de consum, cu toata butaforia superficiala a unei lumi bulversate de criza
mondiala a anilor 30, de prohibitie si actiuni mafiote. intr-un astfel de conglomerat spatio-
temporal in miscare caleidoscopica, accelerata de continua schimbare de viziune auctoriala, de
repetate analize ale faptelor, surselor, documentelor, de rezumate si concluzii in cazuistica
politista complicata, romanul persista intr-o pendulare perpetua intre fantastic si real, dublata
de o permanenta schimbare a registrelor stilistice, integrand, printr-o
savanta intertextualitate, experiente parodice, ironice, ludice. Scrierea romanului devine astfel
o imensa farsa auctoriala, cu efecte dintre cele mai neasteptate si mai stranii.
Textul se invarteste in jurul unui iter spectrorum ("drumul fantomelor"), intrarea in spatiul
narativ producandu-se printr-un articol de presa din anul 1985 al lui Willy Totok, numit "Un
personaj enigmatic", cu subtitlul:

"Acum 50 de ani, o tanara din Comlosul Mare l-a denuntat pe faimosul gangster american
Dillinger", enuntarea acestei intrigi producand un continuum temporal de o jumatate de secol, pe
care gliseaza actiunea in mod aleator si neasteptat. Din investigarea mai multor surse (mai
importante fiind Sursa 1, articolul de magazin al lui Willy Totok, siSursa 2, o ruda indepartata a
personajului) despre Cumpanas Ana Persida se afla, pe baza de documente dintre cele mai banale
(foaia de deces, un document de la pompele funebre), ca a fost casnica si a decedat la 55 de ani,
fiind de confesiune ortodoxa si avand locul nasterii in Lunga, judetul Timis-Torontal, cu ultimul
domiciliu in Timisoara III, in P-ta Marzescu. Se precizeaza de asemenea data decesului, 20
aprilie 1947, ora 18. Dupa cum o arata cateva fotografii, Ana C, ingropata sau nu (parerile sunt
impartite) intr-un "cimitir al saracilor", era o femeie frumoasa. Se pare ca ducea o existenta plina
de neprevazut in involburatul Chicago, faimosul oras al prohibitiei din anii 1920-1934, al lui Al
Capone si al primarului Thompson. Ziua de glorie a femeii a fost cea in care l-a predat, in fata
cinematografului "Biograph", pe faimosul bandit Dillinger, "inamicul public nr. 1" al Statelor
Unite, care a sfarsit prin a fi impuscat. in demersul scrierii acestui roman, autorii teoretizeaza
notiunea de senzational, zeul publicisticii moderne, bazata pe "martorii oculari", care exagereaza
faptele, considerandu-se extrem de importanti, de mandri, pentru simplul fapt ca au fost prezenti
la fata locului si au supravietuit crancenelor conflicte in mijlocul carora au nimerit.
Autorii fac rezumatul vietii Anei C. intr-o "Succesiune temporala", prin intermediul sursei a
doua:

"femeie foarte frumoasa, si la fata, si la corp", Ana se casatoreste in tara "cu unu Ciolac" si
pleaca inainte de 1914 in America, apoi ramane vaduva, fiind "foarte solicitata"; face avere,
devenind cea mai bogata romanca din Statele Unite. in Chicago, ea deschide un "hotel cu
cafebar", restaurant si bordel, unele surse lasand sa se inteleaga ca ar fi ajutat-o banditul
Dillinger. Din depozitiile Sursei 2 reiese ca Dillinger era un personaj ciudat, un "tircusant",
"cand infirm, cand general, cand bandit".

Femeia mai avea o cafdhea la Doben, unde vindea, chiar in timpul prohibitiei, bautura adusa cu
camionul. Istoriile despre misteriosul gangster sunt multe: Dillinger ar fi rapit chiar copilul
guvernatorului exact cand regina Maria, venita in America, trasese la hotelul Anei C.
Cerand recompensa 200 000 de dolari, Dillinger, deghizat in general, vine chiar la o sindrofie
organizata la vila guvernatorului, discuta cu el si cu oaspetii lui, face glume pe seama lui
Dillinger, ia apoi cutia cu 200 000 de dolari, fara ca nimeni sa-si dea seama de identitatea sa
reala. Copilul fusese ascuns de Dillinger intr-o vila ultramoderna, cu cinci camere, intr-un munte.
Vila era dotata cu toate comoditatile vietii moderne: aer conditionat, ba chiar avea "un bloc
masiv de granit" drept usa. Refuzand sa se casatoreasca cu chestorul din Chicago, a carei amanta
era, si sa-i cedeze jumatate din avere, Ana este arestata, condamnata pentru 14 luni, confiscandu-
i-se intreaga avere. Pentru a-si salva averea, ea se angajeaza sa-l predea pe Dillinger, cerand
documente de identitate false, banii, bijuteriile si un avion care sa o scoata din America. Scena
mortii lui Dillinger, aranjata in momentul cand Ana, iesind dintr-o sala de cinematograf, se
apleaca sa-si ridice o batista cazuta, este sangeroasa:

"Chestorul a ridicat pistolul catre Dillinger. Dillinger l-a lovit peste mana. Atunci a fost ciuruit
asa de tare ca nici creierul nu i l-au putut scoate pentru analize. Caci toata zona a fost evacuata si
era plin de politisti ascunsi in jur. Dillinger zacea insangerat la pamant. Tusa a fost dusa de
politie, apoi eliberata si imediat a plecat din America."


"Succesiunea temporala" a evenimentelor, discursul narativ al acestei secvente in care Sursa
2, o nepoata, vorbeste despre "tusa Ana", are aspectul unui articol de senzatie din publicatiile de
mare tiraj. Femeia revine in tara prin anii 35- 36, fiind o vreme urmarita de un membru al bandei
lui Dillinger, care incearca sa o omoare. Dupa o sedere scurta la Constanta, Ana C. paraseste
orasul, mutandu-se la Timisoara, pe strada Baader, apoi pe aleea C.F.R., mai pe urma in Piata
Marzescu. Duce in continuare o viata plina de fast:

"Era foarte bogata. A purtat pistol tot timpul razboiului. A avut permis de port-arma tot timpul.
Deci autoritatile au tolerat-o bine si dupa 23 August."

in cele din urma, tusa Ana moare:

"Ea era moarta, in camera, pe recameu [...] Ceva anormal. Gheara mortii se asternuse pe chipul
sau."

in cele din urma, reiese ca Ana era o femeie analfabeta, pentru ca folosea pe altcineva sa-i tina in
ordine corespondenta:

"Ana Persida C. A fost o femeie plina, robusta chiar, blanda din fire, calma, desi tot timpul ii era
frica de urmaritori, ii era frica sa nu vina dupa ea ca cei din banda lui Dillinger".



Despre Dillinger, un "biograf prezinta alta varianta: el este urmarit de politia tuturor statelor, se
refugiaza la Mooresville, incepe sa fie vazut si in "indepartatul orasel englez Stratford-on-Avon",
apoi scapa din incercuirea de la Little Bohemia. Doi doctori, Loesser si Cassidy, il ajuta sa-si
modifice fizionomia, prin operatie estetica, si sa-si stearga amprentele. Moartea lui Dillinger este
descrisa in alta varianta, intrucatva diferita de prima: banditul iese din cinematograf insotit de
doua femei, apoi vede politistii si o ia la fuga. Hollis si alti doi agenti incep sa traga, pentru ca
Dillinger pare sa nu fi auzit somatiile lui Melvin Purvis: un glont ii strapunge partea stanga a
capului, altul ii intra prin ceafa si iese prin ochiul drept.

Despre acest roman, insisi autorii spun ca este o "uriasa constructie imaginara, atemporala si
atopica, la care participa zeci de minti si sute de suflete", intr-o atmosfera de celebritate a
destinelor si de senzational:

"Ea deriva din stratul de adancime al povestilor, pe cat de senzationale, pe atat de reale, ale
anilor 30: Chicago, prohibitie, jazz, emigratie, criminalitate protejata politic. Adica niste realitati
care au primit astfel de nume: Al Capone, Bonnie si Clyde, John Dillinger. in jurul intamplarilor
adevarate din viata personajului nostru am fabulat fara oprelisti."

Finalul contine un indemn care conexeaza toate instantele narative ale textului, autori, naratori,
personaje, cititor:

"Nu cerem cititorului sa se lase incantat de o astfel de experienta ce pare sa duca la esec (dupa
cum ne-au asigurat cativa din cei care, intr-un fel sau altul, au fost martorii scrierii acestei carti),
ci s-o priveasca fara prejudecati. Adica asa cum a fost scrisa.