Sunteți pe pagina 1din 4

Femeia in rosu -roman de Mircea Nedelciu

- comentariu Romanul este scris, cum s-a mai spus, de un "Ilf si Petrov in trei",
relatand istoria Anei Persida Cumpanas, din satul banatean Lunga, devenita
Sage prin emigrarea in Statele Unite. in atmosfera tulbure a anilor 20- 30, in
orasul Chicago (al celebrului Al Capone) personajul reuseste performanta de a-l
preda F.B.I.-ului pe gangsterul John Dillinger, intr-o intriga de roman politist
cu suspansuri si elemente de senzational. Roman simptomatic pentru proza
romaneasca a anilor '80, pentru orizontul de asteptare caruia i se adresa ca si
pentru discursul dominant caruia incerca sa i se sustraga, Femeia in rosu este
locul
geometric
de
realizare
al
unei
inena-rabile'
diversitati.
Asa cum remarcau, imediat dupa aparitia lui, cronicile de intampinare,
romanul reuseste sa adune laolalta voci narative diferite si locuri atat de
departate unul de altul precum Comlosul banatean si Chicago. O adunare"
simbolica pentru toate celelalte, din care rezulta un text taiat, intretaiat cu
subtilitate asa cum ii sta bine oricarei naratiuni postmoderne de calitate.
Dar cate nu incap in aceasta carte fermecatoare! Istoria cetatii Timisoara,
amanunte legate de primul razboi mondial, de Viena si de Chicago-ul
prohibitiei, de satele Lunga si Comlos; sunt prinse aici scene din puscariile
americane sau din mizeria anilor '45-'47 in Timisoara, din cabinetul lui Frcud,
de
la
inmormantari
ciudate
sau
cununii
ridicole.
Apar ofiteri compromisi, femei frumoase, medici, avocati, gangsteri,
tarani, puscariasi inraiti, comisari, excroci si tarfe, dar si o ducesa de San
Marco sau celebrii Al Capone si Dillinger. Pana si din aceasta insiruire de
evenimente, locuri, lume se vede deschiderea romanului. Recuperarea
trecutului obliga la dezvoltarea nestingherita a episoadelor colaterale, la
includerea in corpul textului de fragmente dense, la schimbarile dese de natura
stilistica.
De fapt, la expresivitatea trecutului nu se parvine decat prin dislocari
si devieri, prin discontinuitate si emisie continua de fragmente, prin
aglomerare si ironie" (M. Dragolea). Cei trei autori reconstituie biografia
senzationala a femeii care l-a tradai pe gangsterul Dillinger, cunoscuta in presa
de senzatie (si pe ecranele hollywoodiene) ca femeia in rosu", dar
redimensionata" aici ca Ana Cumpanasu din Comlos si/sau ca Anna Sage din
Chicago. Ca personaj. Ana Cumpanasu se inscrie - nu fara complicitati
intertextuale - in descendenta Marei lui Slavici (Ovid S. Crohmalniceanu) si a

unei anumite viziuni asupra tipului feminin voluntar" in literatura


romana. Cei trei autori incearca o experienta unica, incercand sa multiplice nu
numai vocile narative, care pot oferi viziuni diferite asupra aceleiasi istorii, ci si
perspectivele auctoriale, aceleasi evenimente fiind mereu reluate si rescrise,
pana la disolutia totala a reperelor traditionale ale romanului, spatiul, timpul,
identitatea personajelor, granita dintre fictiune si realitate, unitatea registrelor
stilistice.
Se interfereaza astfel reprezentari spatiale banale cu unele insolite din
Europa si America, de pe taramuri indepartate, intr-o confuzie voita a
planurilor temporale, chiar a personajelor, autorii insisi devenind
personaje, Emunu, A. si Emdoi, participand la ancheta detectivista, adunand
marturii si documente, intr-o aglomerare sufocanta a textului cu citate, cu
obiecte de prost gust ale unei civilizatii de consum, cu toata butaforia
superficiala a unei lumi bulversate de criza mondiala a anilor 30, de prohibitie
si actiuni mafiote. intr-un astfel de conglomerat spatio-temporal in miscare
caleidoscopica, accelerata de continua schimbare de viziune auctoriala, de
repetate analize ale faptelor, surselor, documentelor, de rezumate si concluzii
in cazuistica politista complicata, romanul persista intr-o pendulare
perpetua intrefantastic si real, dublata de o permanenta schimbare a
registrelor
stilistice,
integrand,
printr-o
savanta
intertextualitate, experiente parodice, ironice, ludice.Scrierea romanului
devine astfel, o imensa farsa auctoriala, cu efecte dintre cele mai neasteptate
si mai stranii.Textul se concentreaza in jurul unui iter spectrorum ("drumul
fantomelor"), intrarea in spatiul narativ producandu-se printr-un articol de
presa din anul 1985 al lui Willy Totok, numit "Un personaj enigmatic", cu
subtitlul:"Acum 50 de ani, o tanara din Comlosul Mare l-a denuntat pe
faimosul gangster american Dillinger", enuntarea acestei intrigi producand un
continuum temporal de o jumatate de secol, pe care gliseaza actiunea in mod
aleator si neasteptat. Din investigarea mai multor surse (mai importante
fiind Sursa 1, articolul de magazin al lui Willy Totok, siSursa 2, o ruda
indepartata a personajului) despre Cumpanas Ana Persida se afla, pe baza de
documente dintre cele mai banale (foaia de deces, un document de la pompele
funebre), ca a fost casnica si a decedat la 55 de ani, fiind de confesiune
ortodoxa si avand locul nasterii in Lunga, judetul Timis-Torontal, cu ultimul
domiciliu in Timisoara III, in P-ta Marzescu. Se precizeaza de asemenea data
decesului, 20 aprilie 1947, ora 18. Dupa cum o arata cateva fotografii, Ana C,
ingropata sau nu (parerile sunt impartite) intr-un "cimitir al saracilor", era o
femeie frumoasa. Se pare ca ducea o existenta plina de neprevazut in
involburatul Chicago, faimosul oras al prohibitiei din anii 1920-1934, al lui Al

Capone si al primarului Thompson. Ziua de glorie a femeii a fost cea in care l-a
predat, in fata cinematografului "Biograph", pe faimosul bandit Dillinger,
"inamicul public nr. 1" al Statelor Unite, care a sfarsit prin a fi impuscat. in
demersul
scrierii
acestui
roman,
autorii
teoretizeaza
notiunea
de senzational, zeul publicisticii moderne, bazata pe "martorii oculari", care
exagereaza faptele, considerandu-se extrem de importanti, de mandri, pentru
simplul fapt ca au fost prezenti la fata locului si au supravietuit crancenelor
conflicte in mijlocul carora au nimerit.
Autorii fac rezumatul vietii Anei C. intr-o "Succesiune temporala", prin
intermediul sursei a doua: "femeie foarte frumoasa, si la fata, si la corp", Ana
se casatoreste in tara "cu unu Ciolac" si pleaca inainte de 1914 in America,
apoi ramane vaduva, fiind "foarte solicitata"; face avere, devenind cea mai
bogata romanca din Statele Unite. in Chicago, ea deschide un "hotel cu
cafebar", restaurant si bordel, unele surse lasand sa se inteleaga ca ar fi ajutato banditul Dillinger. Din depozitiile Sursei 2 reiese ca Dillinger era un personaj
ciudat, un "tircusant", "cand infirm, cand general, cand bandit".
Femeia mai avea o cafenea la Doben, unde vindea, chiar in timpul prohibitiei,
bautura adusa cu camionul. Istoriile despre misteriosul gangster sunt multe:
Dillinger ar fi rapit chiar copilul guvernatorului exact cand regina Maria, venita
in America, trasese la hotelul Anei C.Cerand recompensa 200 000 de dolari,
Dillinger, deghizat in general, vine chiar la o sindrofie organizata la vila
guvernatorului, discuta cu el si cu oaspetii lui, face glume pe seama lui
Dillinger, ia apoi cutia cu 200 000 de dolari, fara ca nimeni sa-si dea seama de
identitatea sa reala. Copilul fusese ascuns de Dillinger intr-o vila cu cinci
camere, intr-un munte. Vila era dotata cu toate comoditatile vietii moderne: aer
conditionat, ba chiar avea "un bloc masiv de granit" drept usa. Refuzand sa se
casatoreasca cu chestorul din Chicago, a carei amanta era, si sa-i cedeze
jumatate din avere, Ana este arestata, condamnata pentru 14 luni,
confiscandu-i-se intreaga avere. Pentru a-si salva averea, ea se angajeaza sa-l
predea pe Dillinger, cerand documente de identitate false, banii, bijuteriile si un
avion care sa o scoata din America. Scena mortii lui Dillinger, aranjata in
momentul cand Ana, iesind dintr-o sala de cinematograf, se apleaca sa-si ridice
o batista cazuta, este sangeroasa: Chestorul a ridicat pistolul catre Dillinger.
Dillinger l-a lovit peste mana.

Atunci a fost ciuruit asa de tare, ca nici creierul nu i l-au putut scoate pentru
analize. Caci toata zona a fost evacuata si era plin de politisti ascunsi in jur.
Dillinger zacea insangerat la pamant. Tusa a fost dusa de politie, apoi eliberata

si imediat a plecat din America."


"Succesiunea temporala" a evenimentelor, discursul narativ al acestei
secvente in care Sursa 2, o nepoata, vorbeste despre "tusa Ana", are aspectul
unui articol de senzatie din publicatiile de mare tiraj. Femeia revine in tara
prin anii 35- 36, fiind o vreme urmarita de un membru al bandei lui Dillinger,
care incearca sa o omoare. Dupa o sedere scurta la Constanta, Ana C.
paraseste orasul, mutandu-se la Timisoara, pe strada Baader, apoi pe aleea
C.F.R., mai pe urma in Piata Marzescu. Duce in continuare o viata plina de
fast:"Era foarte bogata. A purtat pistol tot timpul razboiului. A avut permis de
port-arma tot timpul. Deci autoritatile au tolerat-o bine si dupa 23 August."
In cele din urma, tusa Ana moare: "Ea era moarta, in camera, pe recameu
[...] Ceva anormal. Gheara mortii se asternuse pe chipul sau."
In final, reiese ca Ana era o femeie analfabeta, pentru ca folosea pe altcineva sa-i tina in ordine corespondenta: "Ana Persida C. A fost o femeie plina,
robusta chiar, blanda din fire, calma, desi tot timpul ii era frica de urmaritori,
ii era frica sa nu vina dupa ea ca cei din banda lui Dillinger".
Despre Dillinger, un "biograf prezinta alta varianta: el este urmarit de politia
tuturor statelor, se refugiaza la Mooresville, incepe sa fie vazut si in
"indepartatul orasel englez Stratford-on-Avon", apoi scapa din incercuirea de la
Little Bohemia. Doi doctori, Loesser si Cassidy, il ajuta sa-si modifice
fizionomia, prin operatie estetica, si sa-si stearga amprentele. Moartea lui
Dillinger este descrisa in alta varianta, intrucatva diferita de prima: banditul
iese din cinematograf insotit de doua femei, apoi vede politistii si o ia la fuga.
Hollis si alti doi agenti incep sa traga, pentru ca Dillinger pare sa nu fi auzit
somatiile lui Melvin Purvis: un glont ii strapunge partea stanga a capului, altul
ii intra prin ceafa si iese prin ochiul drept.
Despre acest roman, insisi autorii spun ca este o "uriasa constructie imaginara, atemporala si atopica, la care participa zeci de minti si sute de suflete",
intr-o atmosfera de celebritate a destinelor si de senzational: "Ea deriva din
stratul de adancime al povestilor, pe cat de senzationale, pe atat de reale, ale
anilor 30: Chicago, prohibitie, jazz, emigratie, criminalitate protejata politic.
Adica niste realitati care au primit astfel de nume: Al Capone, Bonnie si Clyde,
John Dillinger. in jurul intamplarilor adevarate din viata personajului nostru
am fabulat fara oprelisti."
Finalul contine un indemn care conexeaza toate instantele narative ale
textului, autori, naratori, personaje, cititor: "Nu cerem cititorului sa se lase
incantat de o astfel de experienta ce pare sa duca la esec (dupa cum ne-au
asigurat cativa din cei care, intr-un fel sau altul, au fost martorii scrierii acestei
carti), ci s-o priveasca fara prejudecati. Adica asa cum a fost scrisa.