Voina Cristian

XII D

,,Femeia în roșu”

-particularități de construcție a unui

roman de după 1980-

Opera literară ,,Femeia în roșu” este primul roman experiment din literatura română, scris
de trei autori: Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieș și Adriana Babeți. A fost realizat în 17 zile, în
plin regim comunist, publicat în anul 1990, fiind, în viziunea lui Cărtărescu, cea mai importantă
creație postmodernistă din literatura română.

Axându-se pe depășirea lucrărilor interbelice, romanul are la bază o viziune

postmodernistă care poate fi observată prin faptul că există o defragmentare a textului. Utilizând
descrierile de topos, care au rolul de a da detalii despre decor, romanul dă impresia existenței
indicațiilor scenice. Atitudinile personajelor reies din crearea unei pauze narative, ceea ce duce la
o deconstrucție a materialului epic. În fond, specifice postmoderniștilor sunt neobișnuitul,
senzaționalul, intertextualitatea, adoptarea subiectelor banale și transformarea lor în subiecte
literare. Fiind o operă în proză, de mari dimensiuni, acțiunea este complexă, desfășurată pe mai
multe registre narative, iar personajele participante sunt realiste, având o personalitate puternică.
În fond, relația dintre personaje se bazează pe estomparea graniței dintre ficțiune și realitate, iar
modul în care sunt construite personajele este influenţat de formaţia postmodernistă a scriitorilor,
aceștia din urmă recreând o lume ca oglindire a realităţii. Este un roman puzzle, îmbinând
diferite tipuri de registre stilistice, tehnici narative, autorii sunt prezenți în roman, o altă strategie
des întâlnită în postmodernism, opera apare ca o scriere pe dos, stilurile tradiționale sunt
parodiate.

Semnificația titlului Titlul romanului explică viziunea autorului și evidențiază numele

enigmatic al „Femeii în roșu”, făcând referire la numele unui film în care chiar eroii romanului
sunt în rolurile centrale. După ce Dillinger cade în cursa pregătită de polițiști și este împușcat,
apar tot felul de întrebări, printre care și dacă Ana Persida Cumpănaș purta rochie roșie în acea zi
sau nu. 

Impresionând cititorii prin intersectarea celor două destine, cel al Anei Persida Cumpănaș
și al gangsterului John Dillinger, romanul ne arată o altă față a literaturii, cu personaje tulburător
de verosimile, în care planurile narative se imbrichează, dând naștere unor spații românești sau
americane. Tema romanului se concentrează în jurul cuvântului „senzațional” și
promovează goana după autenticitate și contrazicerea ideilor promovate de canonul oficial.
Convențiile literare nu sunt respectate în acest roman optzecist, ci mai degrabă sunt ironizate.
 Voina Cristian
XII D

O secvență importantă în conturarea temei romanului este cea din capitolul al doilea,care are un
rol decisiv înceea ce privește interpretarea creației. Cea de-a doua secvență reprezentativă pentru
tema romanului este regăsită în capitolul al 12-lea inserat în 1987 „iter spectrorum”,în care sunt
explicate în amănunt sentimentele celor trei autori față de scrierea lor dar și de actul artistic
propriu-zis,locurile prin care s-au perindat,fiecare clipă a căutării lor permanente ș iretrăirea
emoțiilor odată cu procesul de scriere și rescriere continua.

Granița dintre ficțiune și realitate este estompată, goana după inedit, intenția de a șoca,
apropierea de verosimil și îndepărtarea de modelele anterioare fiind promovate.  În ceea ce
privește viziunea despre lume a autorilor, aceasta este strâns legată de modul în care au ales să
construiască subiectul romanului, având în vedere faptul că principiile teoretice ale autorilor
impun lipsa oricărui artificiu, spiritul parodic și ludic, impresia de autenticitate și veridicitate.
Romanul „Femeia în roșu” impresionează prin arhitectonica lui postmodernă și deschide drumul
unei noi epoci literare prin renunțarea la clișee. Astfel, putem spune că tema ṣi viziunea despre
lume ṣi creaţie sunt influenţate de formaţia postmodernistă a scriitorilor, aceștia din urmă
recreând o lume ca oglindire a realităţii. Viziunea autorilor despre lume şi creaţie asigură operei
autenticitate şi personajelor ei credibilitate, trecând astfel proba timpului. 

Structura romanului este circulară, prin faptul că începutul si finalul se constituie din
modulul intitulat "Autopsie", iar celelalte 12 module au titlurile in limba latină. Compozițional,
subiectul este relatat de mai multi naratori in diverse ipostaze, fie sub forma epistolara, fie
martori sau persoane care ii cunoscusera pe cei doi protagonisti, fie documente, scrieri
biografice, filme sau consideratii auctoriale, precum si multe insertii, toate acestea fiind
numerotate cu titulatura "Sursa".

Romanul spune povestea Anei Persida Cumpănaș, personajul principal, feminin al

romanului, ale cărei trăsături sunt conturate de mărturiile personajelor care declară că ar fi
cunoscut-o. Întrucât romanul nu se situează întru totul nici în realitate, nici în ficțiune, dar este
puternic ancorat în real, avem de-a face cu un personaj realist. Aceasta ia parte la acțiunea
prezentată în manieră veridică. Deși se creează impresia de autenticitate și verosimilitate, în
realitate pluriperspectivismul nu face decât să instaleze confuzia.  Întruchipând „țăranca din
Banat”, Ana Persida Cumpănaș îndrăznește să plece pe alte meleaguri pentru un trai mai bun. În
fond, romanul face referire la latura biografică a personajului și la inexistența comunicării între
oameni, la anii ’80 și la greutățile românilor, semnificația Americii fiind „libertatea interzisă”,
existând peste tot o graniță.   Fiind asociată în afaceri cu Tony, un grec, Ana îl concepe cu acesta
pe fiul ei, Steve, deși era căsătorită cu Ciolac. Soțul ei moare în mod misterios, iar Ana se va
implica mai mult în conducerea „pensiunii”, un bordel în care se practica prostituția, dar în care
erau implicați atât interlopi, cât și polițiști.
 Voina Cristian
XII D

Întrucât Ana se prefăcea analfabetă (alfabetizarea Anei a avut loc în urmă cu trei ani),
Tony recurge la falsificarea câștigurilor financiare, fiind apoi speriat de controlul Anei, care ia
registrul de casă la verificat. După finalizarea Primului Război Mondial, Tony continuă să fie
asociatul Anei până când este răpit și ucis, cadavrul său fiind identificat de Ana, care leșină
atunci când îl vede cu orbitele goale.  Personaj înzestrat cu calități, Ana dovedește că este
descurcăreață. Atunci când se teme de faliment se căsătorește cu avocatul Alexandru Suciu,
crezând că acesta îi va asigura traiul. Întrucât soțul ei nu va câștiga mai nimic, Ana va fi cea care
îl va întreține, fiind activă și venind cu soluții. Colaborarea cu polițiștii pentru capturarea lui
Dillinger scoate la iveală spiritul justițiar al femeii, romanul purtând amprentele unui roman
detectiv. Astfel, în seara de 22 iulie 1934 polițiștii complotând cu Ana îi întind o capcană
„inamicului public numărul unu” al Americii. Atunci când își dă seama că a fost prins în cursă,
Dillinger încearcă să scape alergând, însă este împușcat: „Un glonte îl străpunge prin partea
stângă a capului. Al doilea îi intră prin ceafă și îi iese prin ochiul drept. Bărbatul cade. Purvis se
apleacă peste el. Îl scutură. Nicio mișcare. Niciun răspuns.”. Reușind să capteze atenția ziarelor
și curiozitatea tuturor pentru numele Femeii în Roșu, Ana încasează banii pentru serviciul făcut
poliției, însă nu scapă de expulzare. Ea recunoaște că este una dintre femeile de la
cinematograful „Biograph”, acolo unde a fost ucis Dillinger, fără să menționeze despre
complotul cu polițiștii sau recompensa primită. Întorcându-se apoi în România, Ana îl vizitează
pe Liviu, confidentul ei care studiase Medicina și ajunsese doctor. Acesta o recunoaște imediat,
în ciuda trecerii timpului și o consideră tot frumoasă.  În ultimul capitol aflăm că Ana Persida
Cumpănaș moare la vârsta de 55 de ani, din cauza unei boli care i-a afectat inima și
ficatul. Finalul este adresat tuturor și surpinde prin faptul că autorii iau în calcul și eșecul: „Nu
cerem cititorului să se lase încântat de o astfel de experiență ce pare să ducă la eșec (după cum
ne-au asigurat câțiva din cei care, într-un fel sau altul, au fost martorii scrierii acestei cărți), ci s-o
privească fără prejudecăți. Adică așa cum a fost scrisă.”.

Concluzionând, opera literară ,,Femeia în roșu” este considerată , după Mircea

Cărtărescu, ca fiind cea mai importantă și autentică creație postmodernistă din literatură română,
fiind un roman care are în centru etapele de creație ale scriiturii, care se dorește a fi senzațională.
Voina Cristian
XII D