Grigore Alexandrescu

Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu
sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848, superior si
lui Heliade si tuturor celorlalti poeti, el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui
Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu.

Viata

Grigorie Alexandrescu (1810-1885) se naste la Targoviste, in mahalaua Lemnului, fiind al

patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Ramane orfan si sarac, dar de mic e destept, cu o
memorie extraordinara. Invata greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul
Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunostinta cu Heliade. Uimeste pe toti prin talentul
sau poetic. Va sta si acasa la Heliade, care-i va publica prima poezie (Miezul noptii) in Curierul
romanesc, urmata de elegia Adio la Targoviste.

O vreme, a fost ofiter, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 si Lebada si
puii corbului) a gustat si racoarea temnitei. A ocupat functii marunte. La 1848 e redactor al
ziarului Poporul suveran. In ultimii 25 de ani de viata a fost marcat de alienare mintala. A murit
sarac la Bucuresti.

Poetul liric scrie, mai intai, meditatii romantice, sub influenta lui Lamartine. Tonul este sumbru.
Cea mai reusita este Umbra lui Mircea la Cozia (facuse o calatorie in Oltenia, cu prietenul I.
Ghica).

E primul fabulist autentic din literatura romana, lasandu-ne vreo 40 de fabule, in care adevarul e
mascat, din cauza cenzurii autoritatilor (Cainele si catelul, Boul si vitelul, Dreptatea leului,
Vulpea liberala s.a.).

Date biografice: Poet, prozator, traducator. S-a nascut in Targoviste, la 22 februarie

1810. Este fiul lui Mihai Alexandrescu (sames si vistier) si al Mariei Fusea. Invata greaca
moderna cu dascali greci. In 1831, se inscrie la cursurile de limba si literatura franceza ale
profesorului Vaillant. Este coleg cu C. A. Rosseti si Ion Ghica. Continua studiul la Colegiul
"Sf. Sava". Primele poeziiau fost publicate in 1830, in revista "Curierul Romanesc". Este
redactor la "Poporul Suveran" in timpul revolutiei de la 1848. Detine functia de director al
Cultelor, in 1859. Opera cuprinde poezii lirice, meditatii, elegii, satire, epistole. Specia
preferata este fabula. In opera sa sunt elemente romantice si clasice. Meditatiile, lirica
patrioca si cea eroica sunt elemente romantice; fabulele, epistolele si satirele sunt clasice. S-a
stins din viata la Bucuresti, pe 25 noiembrie 1885.

Opera (selectiv: Poezie: Poezii,1832; Meditatii, elegii, epistole, satire si fabule, 1863.
Proza: Memorial de calatorie (postum), 1952. Traduceri: Eliezer si Neftali de Florian, Meropa
, Alizira de Voltaire.
 Referiri asupra operei: George Calinescu:"Intr-o parte a ei, poezia lui
Alexandrandrescu este cea mai puternica expresie a lamartinismului la noi. <Meditatia>,
<reveria>, <armonia>, in natura, religiozitatea, <rugaciunea>, oceanele, imensitatile sunt ale
poetului francez. Cateodata viziunea capata un aer cetos ossianesc si recitatia o hohotire
byroniana. (...) Totusi, asezandu-ne inj timpul romantic descoperim lapoet tehnica marilor
solemne muzicale, inaltul hieratism al melancoliei."

Barbu Stefanescu Delavrancea: "Alexandrescu s-a proptit curentului latinist si a

invins, caci sosise mare si puternic, ganditor adanc, minte limpede si simt drept. Opera sa este
originala si romaneasca. (...) Ca si Alecsandri a socotit ca nu poti fipoet adevarat decat in
limba vie, inteleasa si graita peste intinderea pamantului romanesc.

Fabula
Fabula este o scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele,
plantele şi lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le
îndrepta. Ea are urmatoarea structură: povestirea propriu-zisă si morală. Figura de stil este
personificarea
Fabula este o creatie epica in versuri sau in proza.
- se relateaza o istorioara in care actiunea este pusa pe seama necuvantatoarelor
- intamplarea relatata se refera la caracterul oamenilor
- procedeul artistic folosit in fabule este alegoria (personificari, metafore, epitete)
- modul de expunere folosit in fabula este dialogul si naratiunea
- fabula se poate interpreta scenic (dialog abundent)
- in structura fabulei se identifiaca doua parti : - intamplarea propriuzisa
- morala
- uneori morala este explicata implicit, alteori explicit
- fabula satilizeaza defecte ale oamenilor cu intentia de a le corecta.

Definiţia fabulei – reactualizare, pornind de la un fragment din Prefaţă la Fabule de Krîlov, de Tudor
Arghezi:

Fabulă se cheamă vechea corcitură

Dintre pilda bună şi caricatură

O minciună blândă-n care se prefac

Hazurile snoavei scurte-n bobârnac.

Încă de pe vremea robului Esop,

N-a fost încercată fără tâlc şi scop,

Şi întotdeauna, de la el încoace,

Ea în loc de oameni pune dobitoace.

Le dă grai şi slavă, şi dregătorii,

Ca-ntr-un basm anume scris pentru copii,

Arătând că vite, fiare, târâtoare

Se-nrudesc cu omul, mai cu fiecare;

Că-i făţărnicie şi-ntre animale:

„Sunt al Dumeavoastră”, „Sluga Dumitale”.