Colindătorii de George Coșbuc

„Cad fulgii mari încet zburând,

Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lânga mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos

În ieslea cea saracă,
Și boul cum sufla milos
Căldura ca să-i facă,
Draguț un miel cum i-au adus
Păstorii de la stâna
Si îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mâna.

Și-auzi! Răsar cântari acum,

Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stam cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Ler ori Domnul mare!

Ei cântă nălțător și rar

Cântări de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași, și c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,

Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.”
Colindă de Octavian Goga

„Moş Crăciun, Moş Crăciun!

La casa de om sărac,
S-a gătat făina-n sac
Şi n-avem să-ţi dăm colac,
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Pe toate răzoarele,
Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele,
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Toate săptămânile
Ne-am ostenit mâinile
Şi-am adunat grânele,
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Slujim slujba satului,
Ţarina bogatului,
Pajura-mpăratului,
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Pe toate cărările,
Îţi cântăm cântările,
Ardem lumânările,
Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Du de veste cerului
Patima zilerului
În puterea gerului,
Moş Crăciun!”

Colind de Zorica Lațcu

„Lerui, Doamne Ler,

Din înaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi i-așterne,
Nimeni să nu-i vadă
Urma prin zăpadă,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.

Lerui, Doamne, Ler,

Din înaltul Cer,
Coboară, coboară,
Preasfânta Fecioară;
Dar pe unde merge
Urma i se șterge,
Taina din vecie
Nimeni să n-o știe.

Lerui, Doamne, Ler,

Din înaltul Cer,
Intră-n staul, iată
Maica Preacurată
În staul de vite,
Pe paie strunjite,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.

Lerui, Doamne, Ler,

Din înaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-așterne,
Lumină cerească
Din iesle să crească,
Razele-n zăpadă
Îngeri să le vadă,
Din înaltul Cer.
Lerui, Doamne, Ler!…”

În Betleem de Alexei Mateevici

„Noapte-adâncă. În ceruri, sus,

Stele ard tremurătoare;
Doarme Pruncul Iisus
Sub privirile Fecioarei…

Pace-n cer şi pe pământ,

Numai glas de cântători…
Îl slăvesc pe Pruncul Sfânt
Îngeri — sus, iar jos — păstori.

Varsă line străluciri

Pruncul sfânt şi luminos,
Şi cereştile luciri
Ard pe faţa lui Hristos.

Steaua de la răsărit
S-a aprins cu foc în cer,
La-nchinare au venit
Craii dintr-acele ţări.”