Sunteți pe pagina 1din 2

Colindatorii

de George Cobuc

Cad fulgii mari,ncet zburnd


Si-n cas arde focul,
Iar noi pe lng mama stnd,
De mult uitarm jocul.
Demult i patul ne-patepta,
Dar cine s se culce?
Rugat, mama repeta
Cu glasul rar i dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos


In ieslea cea srac,
Si boul cum sufla milos,
Cldur ca s-i fac,
Drgu un miel cum I-au adus
Pstorii de la stn
Si ngerii albi cntau pe sus,
Cu flori de mr n mn.

Si-auzi ! Rsar cntri acum,


Frnturi dintr-o colind,
Si vin mereu,s-opresc n drum,
Se-aud acum n tind-
Noi stm cu ochii pironii
Si fr de suflare:
Sunt ngerii din cer venii,
Cu Leroi, Domnul mare !

Ei cnt-nltor si rar
Cntri de biruin,
Apoi se ntoirc i plng amar
De-a Iudei necredin,
De spini, de-postai, i c-a murit..
Dar s-a deschis mormntul
Si El acum e-n cer suit
Si judec pmntul.
Si pn nu tceau la prag,
Noi nu vorbeam niciunul-
Srac ne-a fost, dar cald i drag
In cas-ne Crciunul.
Si n trziu ne biruia
Pe vatra cald somnul,
Si-n vis vedeam tot flori de mr
Si-n fa, mic, pe Domnul.