Ademar de Chabannes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Ademar de Chabannes

Ademar de Chabannes

Date personale

Născut 989 d.Hr. 

Saint-Sylvestre, Franța 

Decedat 1034 (44 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8] 

Ierusalim, Early Islamic Period in
Palestine[*] 

Cetățenie  Franța 

Religie catolicism 

Ocupație călugăr
istoric
compozitor 

Modifică date / text 

Adémar de Chabannes (sau Adhémar de Chabannes) (n. cca. 988 – d. 1034) a fost un

călugăr francez din secolul al XI-lea, istoric, compozitor, dar și un falsificator de succes.

Cuprins

 1Viața
 2Scrieri
 3Falsul
 4Opera muzicală
 5Note
 6Surse primare
 7Bibliografie
 8Legături externe

Viața[modificare | modificare sursă]
Adémar s-a născut la Chabannes, un sat actualmente situat în Haute-Vienne. Educat la
mănăstirea Sfântului Marțial din Limoges, el și-a petrectu viața ca monah, atât acolo cât
și la mănăstirea Sfântului Cybard dinAngoulême.

Scrieri[modificare | modificare sursă]
Viața lui Adémar a decurs în principal prin scrierea și transcrierea de cronici, iar opera
sa principală este o istorie intitulată Chronicon Aquitanicum et Francicum sau Historia
Francorum. Elaborată în trei cărți, scrierea tratează istoria Franței de la fabulosul
rege Pharamond, rege al francilor, până la anul 1028. Primele două cărți sunt mai
degrabă copii ale istoriilor anterioare ale regilor franci, precum Liber Historiae
Francorum, continuarea lui Fredegarius și Annales regni Francorum, însă cea de a
treia, care tratează perioafda dintre anii 814 și 1028, este de o considerabilă importanță
istorică.

Falsul[modificare | modificare sursă]
Adémar a "îmbogățit" legenda Sfântului Marțial, episcopul din secolul al III-lea care a
creștinat regiunea Limoges, plasându-l cu câteva secole înainte și transformându-l în
unul dintre cei 12 apostoli. De asemenea, cronicarul a suplimentat slaba documentare
asupra presupusei 'apostolicități' a lui Marțial, mai întîi cu o "Viață" falsificată a lui
Marțial, care ar fi fost compusă de către succesorul acestuia, episcopul Aurelian.
Din păcate pentru Adémar, un călugăr călător, Benedict de Chiusa, originar
din Lombardia, a denunțat presupusa Viață a lui Marțial ca fiind un fals. Cuvântul s-a
răspândit, iar tânărul călugăr, până atunci considerat ca promițător, a căzut în dizgrație.
Reacția lui Adémar a fost aceea de a crea fals după fals, inventând practic un conciliu la
anul 1031 care să confirme statutul "apostolic" al lui Marțial, creând chiar o scrisoare
papală. Realitatea asupra acestor invenții a fost scoasă la iveală abia în anii 1920, de
către istoricul Louis Saltet, deși cei mai mulți dintre istoricii catolici au ignorat
demonstrațiile lui Saltet până în anii 1990.
Pe termen lung, operațiunea lui Adémar s-a dovedit a acea succes. Până la
finele secolului al XI-lea, Marțial a fost într-adevăr venerat ca apostol în Aquitania, deși
în alte arii geografice legenda era pusă sub semnul întrebării.

Opera muzicală[modificare | modificare sursă]

Adémar a compus muzica sa liturgică bazându-se în mare măsură pe muzica
gregoriană, standardul acelei epoci. El a creat astfel opera dedicată Sfântului Marțial,
precum și opere pentru sărbătorile apostolilor, la care a adăugat opere originale.
Adémar a murit în jurul anului 1034, cel mai probabil la Ierusalim, unde s-a deplasat
ca pelerin.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ LIBRIS, 2 octombrie 2012, accesat în  24 august 2018
2. ^ Adémar, Biblioteca Națională a Australiei, accesat în  9 octombrie 2017
3. ^ Ademar von Chabannes,  Brockhaus Enzyklopädie
4. ^ Adémar de Chabannes, Bibliographie annuelle de l'histoire de France
5. ^ Ademarus Cabannensis, opac.vatlib.it
6. ^ Ademarus Cabannensis, Catalogue of the Library of the Pontifical University of Saint Thomas
Aquinas
7. ^ Ademar de Chabannes, Gran Enciclopèdia Catalana
8. ^ Ademarus Engolismensis, Documenta Catholica Omnia

Surse primare[modificare | modificare sursă]

 Chronicon Aquitanicum et Francicum sau Historia Francorum (ed. Jules
Chavanon), Chronicon, Collection des textes pour servir à l'étude et à
l'enseignement de l'histoire 20, Paris, 1897.
 Sermons (ed. and tr. Edmond Pognon), L’an mille. Oeuvres de Liutprand, Raoul
Glaber, Adémar de Chabannes, Adalberon [et] Helgaud, Mémoires du passé pour
servir au temps présent 6, Paris, 1947.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Holland, Tom, Millenium, Londra, Abacus, 2009.
 Landes, Richard, Relics, Apocalypse, and the Deceits of History: Ademar of
Chabannes, 989-1034, Harvard University Press, 1995
 Leyser, Karl, "The Ascent of Latin Europe", în Communications and Power in
Medieval Europe. The Carolingian and Ottonian Centuries, Londra, 1994.
 James Grier, "Hoax, History, and Hagiography in Adémar de Chabanness Texts
for the Divine Office", în Robert A. Maxwell (ed.), Representing History, 900–1300:
Art, Music, History, University Park, PA, Pennsylvania State University press, 2010.
 Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (1911). [[Encyclopædia
Britannica 1911|Encyclopædia Britannica]] (ed. 11). Cambridge University
Press. Conflict URL–wikilink (ajutor), o publicație aparținând domeniului public.