Marin Sorescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Marin Sorescu

Marin Sorescu

Date personale

Născut 29 februarie 1936[2] 
Bulzești, Dolj, Regatul României 

Decedat 8 decembrie 1996 (60 de ani)[2][3][4][5][6]

[7]
 
București, România 

Cauza decesului cauze naturale (infarct miocardic) 

Naționalitate  română

Cetățenie  România 

Ocupație poet, dramaturg, prozator, eseist, om
politic

Partid politic politician independent  

Limbi limba română[1]  

Studii Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

din Iași  

Activitatea literară

Activ ca scriitor 1964-1996

 Specie literară drama, eseu, poezie, proza

Operă de debut Singur printre poeți (1964)

Opere
Iona
semnificative

Note

Premii Premiul Nobel  

 Membru titular al Academiei Române

Cariera politică

Ministru al culturii 
Literatura română
În funcție Pe categorii
25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995
Istoria literaturii române
Precedat de Petre Sălcudeanu Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Succedat de Viorel Mărginean Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Partid politic IND Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Modifică date / text  Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
[2]
 Bulzești, Dolj, Regatul României – d. 8 Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
decembrie 1996,[2][3][4][5][6][7] București, România) a
fost un scriitor român, membru titular (din 1992) Scriitori români
al Academiei Române.[8] Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și Poeți - Eseiști
în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat
funcția de Ministru al Culturii în cadrul Portal România
cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 Portal Literatură
mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Proiectul literatură
Pasternak.
 v • d • m 
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost
redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de
unde a fost forțat să plece în 1991, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori
ai revistei.[9]
 Cuprins

 1Biografie
 2Opera
o 2.1Poezia
o 2.2Dramaturgia
o 2.3Proza
o 2.4Volume publicate
 3Distincții
 4Referințe
 5Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu), țărani din
Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la
Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie
militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan
Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost
membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Opera[modificare | modificare sursă]
Poezia[modificare | modificare sursă]
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur
printre poeți". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o
figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori
pe parcursul carierei sale.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate"
(1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un
univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri
de Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la
cînticele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion Horea, Victor Felea, Ion
Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...
[10]

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote Marin Sorescu susține că actul

poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui
cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din
contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu
cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul
comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și
personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în
poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și
autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit.
pp. 175-176).
Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre
care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.
Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în
cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor
mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au
rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.
Dramaturgia[modificare | modificare sursă]
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-
parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde
piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator
consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile
vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan,
precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii,
precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare,
împrumutată din lirica soresciană.
Proza[modificare | modificare sursă]
Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai
reprezentative.
Volume publicate[modificare | modificare sursă]

 1964 - Singur printre poeți

 1965 - Poeme Sorescu
 1966 - Moartea ceasului
 1966 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
 1967 - Poeme Sorescu
 1968 - Iona
 1968 - Tinerețea lui Don Quijote
 1969 - 80 Poezii - 80 Poesie
 1969 - Lirice Pasternac
 1969 - Teoria sferelor de influență
 1970 - Paraclisierul
 1970 - Tușiți
 1970 - Unghi
 1972 - Rame - Douăzeci și cinci de poezii
 1972 - Singur printre poeți
 1972 - Suflete, bun la toate
 1973 - 1980 - La Lilieci
 1973 - Astfel
 1973 - Ocolul infinitului mic pornind de la nimic
 1974 - Setea muntelui de sare[11]
 1975 - Insomnii - Microeseuri
 1975 - Norii
 1976 - Descîntoteca
 1976 - Matca - Piesă în trei acte
 1976 - Poeme Sorescu
 1976 - Starea de destin
 1977 - Trei dinți din față
 1978 - Sărbători itinerante
 1978 - Trei dinți din față
 1979 - Ceramică
 1979 - Tinerețea lui Don Quijote
 1980 - Teatru Sorescu
 1982 - Fîntîni în mare
 1982 - Viziunea vizuinii
 1983 - La Muerte Del Reloj
 1984 - Drumul Sorescu
 1984 - Ieșirea prin cer
 1985 - Tratat de inspirație
 1985 - Ușor cu pianul pe scări : Cronici Literare
 1986 - La Lilieci
 1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera și încă ceva
 1987 - Apă Vie, Apă Moartă
 1987 - Micii grădinari în minunata lume a plantelor
 1989 - Augustin Buzura și - Drumul Cenușii
 1989 - Ecuatorul și Polii
 1990 - 1993 - Poezii Sorescu
 1991 - Poezii alese de cenzură
 1992 - Vărul Shakespeare și alte piese
 1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare
 1993 - Trei dinți din față
 1994 - Traversarea
 1995 - Iona
 1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri pentru copii, ilustrate de autor
 1995 - Poemele tuturor tainelor
 1996 - Din grădina copilăriei - Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV
 1996 - Moment poetic
 1996 - Poezii Sorescu
 1996 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
 1997 - Puntea (Ultimele)
 1998 - Diligența cu păpuși
 1998 - Douăzeci și cinci de poeme
 1998 - Efectul de piramidă
 1999 - Japița - Inedit
 1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal inedit
 2000 - Încoronare
 2000 - Iona
 2000 - Scrînteala vremii
 2002 - 2006 - Opere Sorescu
 2003 - Iona
 2003 - Parodii - Fabule - Epigrame
 2003 - Unde fugim de-acasă?
 2003 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
2
 2004 - Bile și cercuri
 2004 - Ceramică
 2004 - Iona
 2005 - Între linii
 2005 - Iona și alte două piese
 2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
 2006 - Poezii Sorescu
 2006 - Poezii alese - Antologie pentru uz școlar
 2006 - Teatru Sorescu
 2006 - Trei dinți din față
 2009 - Trei dinți din față
 2010 - La Lilieci

Distincții[modificare | modificare sursă]
 Premiul Academiei Române (1968, 1977)
 Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
 Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
 "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978
 Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
 Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga
activitate
 Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și
critică literară)