LA VULTURI

Gala Galaction

"La vulturi!" este o nuvelă de evocare istorică, semnată de prozatorul şi

teologul român Gala Galaction, pseudonimul lui Grigore Pişculescu (1879-
1961).

Textul a fost publicat postum, în 1962, la Bucureşti. Evenimentele imaginate

se petrec pe fundalul mişcării de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu, iar tema
lucrării este dobândirea independenţei naţionale.

Printre puţinii locuitori ai unui cătun izolat de la poalele Culmilor Scripetelui, pe

valea Iablanicioarei, se numără bătrânul Dănilă şi ginerele său, Păun Ozun,
care i s-a alăturat lui Tudor Vladimirescu împotriva otomanilor şi fanarioţilor.

Datorită trecutului său, Dănilă, care de trei ori a reuşit, în tinereţe să-şi facă un
rost, pentru ca de tot atâtea ori avuţia să-i fie spulberată de năvălirile străine,
este considerat un simbol al poporului român. Agripina este fiica sa, mamă a
trei copii: Vlad, Măriuca şi Păunaş.

Într-o zi aparent liniştită, bătrânul urcă la stână, iar Agripina se îngrijeşte,

acasă, de copii. La un moment dat, aude pocnete de pistoale şi strigăte ce
anunţau un atac otoman. Speriată, îi ia pe cei trei micuţi şi se îndreaptă spre
stână, alegând drumul cel mai scurt dar şi cel mai solicitant. Duce un copil în
cârcă, pe altul în poală şi pe al treilea îl ţine de mână.

Când, frântă de oboseală, simte că începe să-şi piardă controlul de sine, îl

ascunde pe Păunaş într-o căpiţă de fân şi îşi continuă suişul, cu ceilalţi doi.

Ajunsă la stână, Agripina îi indică lui Dănilă locul în care l-a lăsat pe cel mai
mic dintre nepoţii săi. Aici, însă, Dănilă va găsi doar scutecele însângerate ale
micuţului: fusese răpit şi ucis de vulturi. Vulturii reprezentau cele trei mari
imperii: turc, rus şi austro-ungar. Sfâşiat de durere, ciobanul înalţă cerului o
rugă, nu pentru el, ci pentru întregul popor, căci doar divinitatea mai putea
pune capăt martirajului neîncetat al neamului.
Gala Galaction a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, Universitatea
din Bucureşti (1898-1899), abandonate în favoarea celor de la Facultatea de
Teologie (1899-1903). Şi-a continuat pregătirea la Cernăuţi, unde a obţinut
doctoratul în teologie (1909). Profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău
(din 1926). Ales deputat în Marea Adunare Naţională (1946), a participat la
Congresul interparlamentar de pace de la Cairo (1947). Vicepreşedinte al
Societăţii Scriitorilor Români (1947).

A editat revista "Zig-Zag" (1896); a debutat literar în "Adevărul ilustrat" cu

schiţa "Pe terasă" (1896), semnând cu numele adevărat. De-abia mai târziu
va semna Gala Galaction, odată cu publicarea în revista "Linia dreaptă" a
nuvelei "Îl osândesc juraţii?" (1904).

Debutul editorial s-a produs cu volumul de schiţe şi nuvele "Bisericuţa din

răzoare" (1914, Premiul Academiei Române în 1915), continuând să scrie
nuvele şi povestiri, dintre care unele de inspiraţie biblică: "Clopotele din
Mănăstirea Neamţu", "La ţărmul mării", "De la noi, la Cladova", "Caligraful
Terţiu", "Ziua Domnului". În urma călătoriilor prin ţară sau la Ierusalim (1926),
la Muntele Athos, a scris "Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinţei"
(1930) şi "În grădinile Sf. Antonie" (1942), "Mangalia" (1947). A mai scris şi
romanele "Roxana", "Papucii lui Mahmud", "Doctorul Taifun" şi "La răspântie
de veacuri" - autobiografic.

A fost distins cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1932), Premiul naţional

pentru proză (1935). Membru titular (24 mai 1947) şi membru titular onorific
(12 august 1948) al Academiei Române, potrivit "Dicţionarului general al
literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2005). AGERPRES
(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)