Viscolul de Vasile Alecsandri

Crivatul din meazanoapte vjie prin vijelie, Spulbernd zapada-n ceruri de pe deal, de pe cmpie. Valuri albe trec n zare, se asaza-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul framnta lumea!... Lupii suri ies dupa prada, Alergnd, urlnd n urma-i prin potopul de zapada. Turmele tremura; corbii zbor vrtej, rapiti de vnt, Si rachitile se-ndoaie lovindu-se de pamnt. Zberat, raget, tipet, vaiet, mii de glasuri spaimntate Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. Si-n departe se aude un nechez rasunator... Noaptea cade, lupii urla... Vai de cal si calator! Fericit acel ce noaptea ratacit n viscolire Sta, aude-n cmp latrare si zareste cu uimire O casuta dragalasa cu ferestrele lucind Unde dulcea ospetie l ntmpina zmbind!