Schema corporala

Psihopatologia corpului trait

 Schema corporala
• Definitie: schema corporala reprezinta
constiinta si cunoasterea pe care o avem
despre corpul nostru, (in repaus sau in
miscare) si despre noi insine.
 Schema corporala
• Factorii ce favorizeaza elaborarea
schemei corporale:
• 1. perceptiile senzoriale interne si externe
• 2. mediatizarea verbalizata.
 Schema corporala
• Procesul de elaborare a schemei corporale
necesita interventia mai multor procese care
intra simultan in actiune:
• a).exercitii pentru explorarea corpului( numim
si atingem fiecare parte a corpului);
• b).diferentierea( diferentierea de celalalt,
recunoasterea de sine, ca individ);
• c).imitarea( exercitii de imitare cu model,
exercitii de imitare in absenta modelului);
 Schema corporala
• d).experienta oglinzii;
• e).cunoasterea corpului( arata, numeste,
localizeaza partile corpului; reconstituirea
unui omulet dintr-un puzzle);
• f).reprezentarea grafica: (desenul
omuletului, reprezentarea corpului in
dimensiune reala, utilizarea fotografiilor).
 Schema corporala
• trepte de dezvoltare:
• 1.aria dezvoltarii fizice:
-motricitate generala
-imaginea corporala( formarea imaginii
corporale, schema corporala,
constientizarea partilor corpului);
-fiziologia- fizioterapia.
 Schema corporala
• 2.Dezvoltarea perceptiva:
-perceptia motorie
- Concretizare senzoriala( vizuala, auditiva,
gustativa, olfactiva).
 Schema corporala
• 3.dezvoltarea intelectuala: formarea
abilitatilor cognitive, formarea conceptelor,
formarea proceselor cognitive si ale
comunicarii.
• 4.dezvoltarea personala, sociala:
independenta copilului, autonomie
personala si autonomie sociala.
 Psihopatologia corpului trait
M. LAZARESCU
Fenomenologia si psihopatologia fenomenologica
au introdus o importanta diferenta intre
conceptul “corp” si “trup”
-corp, in germana korper, =realitate biologica, de
care are parte si omul, creierul face parte din
corp;
-trup, in germana leib, in franceza corp vecu =corp
trait; trupul consta din reprezentarea constienta
si neconstienta a corpului in psihismul uman,
asa cum functioneaza el in lumea culturii.
 trup
• O importanta zona a trupului, a corpului
trait este constienta,
• Poate fi plasata in “ perspectiva persoanei
intai”( limbaj cognitivist) =“ eu”
• Corpul biologic este abordat in mod
obiectivant, in “ perspectiva persoanei a
treia”;
• Dezbaterea relatiei minte-corp/ mind- body
problem.
 trup
• Problematica trupului a fost de la inceput
dezvoltata in fenomenologie, atat in cea
filozofica cat si psihopatologica, in
perspectiva relatiei dintre subiect si
“celalalt”.
• Husserl, Merleau Ponty
 Eu- celalalt
• Perspectiva psiho- fenomenologica “eu-
celalalt” este esentiala pentru
psihopatologie
• Inceputul formarii personalitatii
 Trup portant / trup expresiv,
fiziognomonic
• Zutt in anii ’70
• Trup portant: resimtit de subiect ca interior,
suport al subiectivitatii sale si al constantei
sale in timp, al identitatii sale cu sine, al
eului.
• Este delimitat de “schema corporala” si
este baza a ceea ce s-a numit “imagine
corporala”( Lhermitte) sau “persoana
corporala”( Binder).
 Trup portant
• In acest domeniu spatial- existential subiectul
plaseaza durerea si placerea resimtite, estezia
in general, oboseala, disconfortul, greata,
vertijul, cenestopatiile.
• Tot aici este plasata simptomatologia subiectiva
a medicinei generale;
• Tot aici subiectul constient plaseaza si “sufletul”,
“mintea” sa, iubirea, afectivitatea in general,
gandurile sale, intentiile, dorintele, initiativele.
 Trup portant
• Toata existenta proiectiva a subiectului se
inradacineaza si are punctul de pornire in
propriul trup portant.
• Felul in care subiectul isi traieste propriul trup
este caracterizant pentru starile depresive,
anxioase, maniacale, de iritare.
• Sufletul si spiritul subiectului izvorasc din acest
trup portant propriu, delimitat de schema
corporala si protejat de simbolul corporal al
tegumentelor.
 trup expresiv, fiziognomonic
• Este cel care “apare”, se prezinta pentru altii, exprimand
starile sufletesti, preocuparile, intentiile, dorintele,
asteptarile subiectului( pe scurt intreaga sa
intentionalitate).
• Trupul expresiv asigura identitatea subiectului pentru
altii, pentru societate; pentru identitatea de rasa,
varsta,sex, morfologie specifica, armonie si ingrijire
corporala, frumusete sau uratenie, expresivitate
fiziognomonica morala…
• Cand se adauga imbracamintea, podoabele, stilul,
gestica, vorbirea, atunci trupul ajunge sa fie expresiv si
pentru statutul social, profesiune, bogatie,..
 trup expresiv, fiziognomonic
• Expresivitatea trupului este partial
structurata, partial spontana, partial
standardizata dupa coduri sociale, partial
elaborata ca intentionalitate comunicativa.
• Poate functiona ca o masca sociala, la fel
ca masca teatrala( latina- “persona”)
 trup expresiv, fiziognomonic
• In psihopatologie, exemplu:
-teatralismul hiperexpresiv al histrionicului
- Toate modalitatile de intercomunicare
expresiva umana, de la furie al rugaminte,
de la atitudinea autoritara la cea
submisiva, de la cea oficiala la
deschiderea prietenoasa se bazeaza pe
expresivitatea trupului fiziognomonic
 trup expresiv, fiziognomonic
• Functii si sensuri antropologice( Sartre)
• Pentru om trupul sau este nu numai
-toposul sau de inradacinare in sine
-ci si instrumentul sau fundamental de actiune( cu
trupul umblam, vorbim , comunicam, citim,
conducem masini,..).
Psihpoatologia actiunii umane este “ incorporata”
in dublu sens: a) dependenta de creier/ b)
dependenta de trupul-instrument de actiune,
manipulat de subiectul constient, dimensionat
prin libertate.
 trup expresiv, fiziognomonic
• Trupul este mijloc de comunicare nu
numai prin gestica ci si prin vorbire,
scriere
• Utilizarea oricarui sistem semiotic
comunicativ implica in final trupul.
• Comunicarea afectiva subtila- se
realizeaza prin privire si zambet.
 Implicarea corpului in
psihopatologie
• In paranoidie: eu- ceilalti
• Subiectul este constient de faptul ca altii il
percep si il interpreteaza prin intermediul trupului
sau
• Altii il privesc cu mai mult sau mai putin interes,
curiozitate.
• Aceasta constienta a raportarii e permanenta si
determina grija subiectului pentru felul in care
apare in fata altuia, a altor persoane mai mult
sau mai putin apropiate sufleteste de el,
oarecum importante si semnificative.
 In paranoidie: eu- ceilalti
• Daca subiectul are impresia ca este privit prea
insistent si curios de prea multa lume, inclusiv
de necunoscuti- traieste o ideatie de referinta.
• Aceasta poate evolua pana la nivel delirant:
considera ca aceste priviri insistente ascund o
semnificatie grava, eventual o intentie
nefavorabila= delir de referinta sau delir senzitiv
relational, centrat de abordarea de altii a
propriului trup.
 In paranoidie: eu- ceilalti
• Alteori subiectul este convins ca trupul sau
nu este armonios si frumos, iar atentia pe
care acesta o starneste altora, privirile
altora consfintesc dismorfofobia sa.
• Alteori simte si este convins ca emana un
miros neplacut, subiectul are impresia ca
prin aceasta atrage atentia asupra
propriului trup= delir halucinator osmotic.
 In fobia sociala
• De asemenea aparitia prin intermediul trupului
este problematizata.
• Subiectul este hiperemotiv, se teme de esec, de
faptul de a se face de rusine prin
comportamentul sau si de a fi apreciat negativ.
• Afirmarea sa situationala prin trup este inhibata.
• Se poate insoti de roseata faciala si atunci apare
si ereutofobia= fica de a nu rosi in spatii publice
 In paranoidie: eu- ceilalti
• Evolutia in directia patologiei paranoide are o
etapa majora= sentimentul subiectului ca este
pus sub supraveghere.
• In prima instanta este supravegheata fiinta sa
vizibila, cea care se manifesta prin trup.
• Alte persoane il urmaresc pe strada, oameni
obisnuiti sau masini, uneori retea de urmaritori;
de la distanta cu ocheane sau telescoape,
binoclu; poate fii fotografiat, filmat, inregistrat cu
camere video postate pe stalpi, in case,
intelevizor, in calculator.
 In paranoidie: eu- ceilalti
• Uneori se produc substituiri de persoane,
cei apropiati sunt substituiti de dusmani,
(Iluzia sosiilor Capgras), care, aflandu-se
tot timpul in apropiere ii supravegheaza
manifestarile trupesti.
• Vorbirea este tot o manifestare trupeasca
ce poate fi inregistrata; se patrunde astfel
in intimitatea subiectului.
 In paranoidie: eu- ceilalti
• Intensitate mai mare, psihopatologia depaseste
limitele propriului trup vizibil, cei din exterior
patrunzand in interiorul corpului, actionand direct
asupra intentionalitatii sale= fenomenele de
transparenta, influenta=> automatismul mental.
• Si halucinatiile auditive comentative se plaseaza
in contextul acestei bulversari a limitelor trupului,
a raporturilor exterior- interior
• -perspectiva teoriei mintii.
 Problematica limitelor trupului
• Trasate de schema corporala
• Delimiteaza interiorul persoanei, zona
trupului portant, de lumea exterioara.
• In prima instanta limitele sunt
tegumentele, mucoasele, fanerele.
• Imbracamintea, apropiata de tegumente-
importanta in relationarea interpersonal
sociala/ traditional se coreleaza cu
fenomenul rusinii.
 Problematica limitelor trupului
• In psihopatologie= depersonalizarea
• Subiectul poate resimti limitele propriului
trup ca devenind difuze/ sau trupus sau
parti ale sale sunt mai mari sau mai mici
decat in realitate
• Rol in manifestarile histrionice,
dismorfofobie, fobia sociala, ideatia
senzitiv relationala si paranoida.
 Problematica limitelor trupului
• Delir halucinator dermatozic= convins ca
animale mici umbla pe sub piele.
• Manifestari impulsive simple: gratajul
patologic, onicofagia, tricotilomania,
incluse in prezent in spectrul patologiei
obsesiv compulsive.
 patologia obsesiv compulsiva

• Sentimentul vulnerabilitatii limitelor pentru

agenti fizici invizibili, precum : murdarie,
microbi, solventi, praf, secretii..
• Sentimentul acestei invazii malefice pentru
agenti corporali invizibili este corelat cu
unul dintre cele mai tipice simptome
obsesiv-compulsive, ABLUTOMANIA=
spalatul patologic.
 patologia obsesiv compulsiva

• Daca in paranoidie actiunea asupra

persoanei –trup a pacientului e realizata
de alte persoane rau intentionate/
• In obsesionalitate actiunea vine din partea
unor agenti malefici impersonali.
 patologia obsesiv compulsiva
• Releva si alte intelesuri antropologice ale limitei
persoana-trup.
• Din limitele trupului poate face parte si imbracamintea
uzuala si atunci aceasta reprezinta deja o simbolie
particulara, deoarece hainele pot fi scoase de pe corp,
schimbate, spalate- la fel ca si corpul-eu.
• Deci hainele pot fi percepite ca un simbol exterior al eu-
lui.
• O extensie psihologic- antropologica a corpului poate fi
propria camera, propria locuinta( in etologie- cuibul,
vizuina, carapacea- o piele largita a animalului; largita in
sensul unei zone protective pentru membrii familiei.
 patologia obsesiv compulsiva
• In cazul obsesivului care se relationeaza dificil
cu altii, inclusiv cu membrii familiei se poate
aduce in discutie si casa= spatiu- corp largit al
intimitatii si al controlului cel mai apropiat si
riguros.
• De aceea obsesivul resimte nevoia ca in
aceasta zona sa faca in permanenta ordine si
curatenie/ asemanator cu ingrijirea continua,
spalarea limitelor trupului, a pielii- ritualuri..
 patologia obsesiv compulsiva
• Alta extindere antropologica inteleasa ca eu si
ca trup se realizeaza prin relationarea
interpersonala afectiva, in care subiectii se
intrepatrund ca in dragoste/ si prin ceea ce
poseda, avere, bani.
• Obsesionalul este neabil in relatiile
interpersonale, il tine pe celalalt la o distanta
oficiala/ in schimb cu posesiunile el se comporta
efectiv ca si cum acestea ar fi un domeniu al
realitatii care il dimensioneaza, il delimiteaza,
contureaza.
 patologia obsesiv compulsiva
• Obsesivul este deseori zgarcit,
colectionar, dimensionandu-se prin acest
verb- a avea.
• El sistematizeaza permanent colectia sa,
ca si cum isi curata locuinta si pielea.