Sindromul de neuron motor periferic Neuronul motor periferic (NMP) reprezinta calea finala comuna

a actului motor. Pericarionul (corpul neuronului) NMP este situat în cornul anterior al măduvei
spinării pentru nervii spinali si in nucleii nervilor motori cranieni din trunchiul cerebral. La acest nivel
NMP primeste prin dendrite sau corpul celular aferente motorii voluntare prin fascicolul piramidal
(corticospinal pentru nervii spinali, si corticonuclear sau geniculat pentru nervii cranieni) sau
involuntare prin cai extrapiramidale (reticulospinal, olivospinal, tectospinal, rubrospinal). NMP
primeste si fibre provenind din neuronii ganglionului spinal care alcatuiesc componenta aferenta a
reflexului miotatic. Aceste umeroase sinapse, depasind 1000 pentru fiecare neuron explica
cmplexitatea functionala a NMP. Axonii NMP spinal ies din măduvă, constituind rădăcina anterioară a
nervului spinal care se uneşte cu rădăcina posterioară alcătuind nervul radicular. Acesta se divide
intr-un ram posterior care inerveaza muschii paravertebrali si un ram anterior ce constituie nervul
spinal (intercostal) iar la nivelul membrelor superioare şi inferioare aceste ramuri anteroare se unesc
şi formează plexurile nervoase din care apoi se desprind nervii. Nervii cranieni parasesc cavitatea
craniana prin orificiile ale bazei craniului si inerveaza teritoriul capului. Nervii motori se termină în
muşchi (organul efector) la nivelul plăcii motorii. În sindromul de neuron motor periferic deficitul
motor este limitat, există hipotonie musculară cu reflexe osteotendinoase diminuate sau abolite şi
apar atrofii musculare la nivelul paraliziei. Deficitul motor este limitat la un grup muscular cu aspect
poliomielitic, radicular, plexular sau nevritic. Paralizia interesează toate componentele activităţii
motorii (voluntară, automată şi sincinetică). Hipotonia musculară intereseaza acelasi sector muscular
ca si paralizia. Reflexele osteotendinoase sunt diminuate sau abolite. Reflexele cutanate pot fi
diminuate sau abolite in raport cu sediul leziunii. Atrofiile musculare se instaleaza lent dupa
saptamini de la agresiunea NMP. Aceasta atrofie se numeste secundara deoarece se produce ca
urmare a lezarii nervoase si trebuie diferentiata de atrofia primara care se intilneste in bolile
musculare. Reactia idiomusculara reprezinta contractia musculara determinata de percutia mecanica
a muschiului. Aceasta este conservata o perioada indelungata in atrofiile musculare neurogene si
alterata rapid in cele miogene. În leziunile cu evoluţie lentă asupra corpului neuronului motor
periferic apar fasciculaţii musculare care sunt contractii spontane dezorganizate ale unitatilor motorii
in grupele musculare denervate care se pot observa la inspectia tegumentelor respective, insa care
nu pot deplasa segmentul respectiv (exemple: poliomielita anterioară cronică şi scleroza laterală
amiotrofică). Exista si fibrilatii: contractii cu aceleasi caractre, care se rezuma la fibre musculare
izolate; nu se pot vedea la inspectie ci numai prin examenul elecromiografic (EMG). EMG arată
modificări neurogene. Diagnosticul topografic si etiologic al sindromului de NMP Intr-o leziune in care
este lezat cornul anterior medular (leziune pericarionala) ROT sunt afectate precoce, amiotrofia este
severa, deficitul debuteaza asimetric, nu apar tulburari de sensibilitate. EMG: denervare cu
reinervare variabila – reducerea numarului de potentiale de actiune motorii cu cresterea amplitudinii
si durata acestora, cu viteze de conducere nervoasa motorie normale. Sindromul radicular prezinta
deficit motor si atrofie semnificative; daca este afectata si radacina posterioara durerea localizata
insoteste sindromul de NMP. Etiologia este reprezentata prin compresiuni (tumori, hernii de disc),
radiculite inflamatorii, traumatisme. In poliradiculonevrita sunt afectate teritorii intinse ducind spre
tetrapareza uneori cu prindere respiratorie si bulbara. Leziunea plexului nervos se caracterizeaza prin
sindrom de NMP cu distributie intermediara intre cea radiculara si cea nevritica la care se asociaza
constant tulburari de sensibilitate. Nervii periferici de la mononevrita la polinevrita, au numai deficit
motor, sau numai tulburari de sensibilitate sau ambele, asociind uneori si disfuncii vegetative.
Etiologia poate fi metabolica, toxica, carentiala, inflamatorie paraneoplazica sau traumatica.