Prevederea descarcatoarelor de 20 kV

Descărcătoarele de tensiune cu oxid de zinc utilizate în reţele de medie tensiune asigura

protecţia reţelelor împotriva supratensiunilor datorate descărcărilor atmosferice şi de
comutaţie. Se utilizează şi la protecţia transformatoarelor şi a cablurilor de medie tensiune.
Acest tip de aparat nu permite propagarea supratensiunii de origine atmosferica in
interiorul instalatiei electrice, evitand suprasolicitarea conductoarelor electrice si
distrugerea echipamentelor electrice.
Descarcatoarele asigura o protectie eficienta a instalatiei impotriva supratensiunilor
atmosferice, dar nu asigura protectie contra supratensiunilor datorate oscilatiilor tensiunii
de alimentare in retea sau a conectarilor gresite.
La trecere din linii aeriene, cablul se protejează întotdeauna cu descarcatoarele de
supratensiune cu curent de descărcare nominal de minim 10 kA. Excepţie sunt doar
sectoare de cabluri scurte inserate în linii aeriene, unde se va proteja ambele capete ale
cablului.
Descarcatoarele vor fi amplasate pe punctul de susţinere direct la capatul terminal al
cablului, unde se vor termina de asemenea conductoarele liniilor aeriene.

Conform NTE001 /2000 liniile electrice aeriene cu tensiuni intre 3  35 kV nu trebuie să

se protejeze în mod special împotriva loviturilor directe de trăsnet.

Tot conform NTE001 instalaţiile exterioare având tensiuni nominale mai mici sau egale cu
20 kV (staţii de conexiune, cabine de secţionare sau posturi de transformare cu suprafaţă
redusă) nu se protejează special împotriva loviturilor de trăsnet

Supratensiunile de trăsnet: sunt, de obicei, de o singură polaritate şi de durată foarte scurtă.

În cazul liniilor electrice aeriene de 20 kV va fi admisa valoarea de 25 kA a curenţului de

protecţie în cazul loviturii de trăsnet în stâlp

Protecţia posturilor de transformare de 335 kV cu intrare aeriană se realizează cu

descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici. Suplimentar, suporturile
izolatoarelor liniilor electrice aeriene se leagă de pământ pe o distanţă de minimum 200 m
de post, prizele de pământ ale stâlpilor având o rezistenţă de maximum 10 .

Prevederea se aplică şi pentru protecţia separatoarelor telecomandate şi reancaşatoarelor

montate pe liniile aeriene de medie tensiune.

Protecţia instalaţiilor electrice din staţiile electrice cu tensiuni nominale până la 35 kV,
inclusiv, trebuie să se realizeze după cum urmează
a) se montează câte un set de descărcătoarele cu rezistenţă variabilă pe bază de
oxizi metalici pe barele colectoare de medie tensiune ale staţiilor de transformare şi la
bornele de medie tensiune ale transformatoarelor de IT/MT;
 b) suporturile izolatoarelor liniilor electrice aeriene se leagă de pământ, pe o
distanţă de minimum 150 m de de primul stâlp, prizele de pământ ale stâlpilor având o
rezistenţă de maximum 10 ;
c) se montează câte un set de descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe liniile electrice
aeriene care funcţionează timp îndelungat deconectate, pentru protecţia echipamentului din
celula de linie cuprins între polul întreruptorului de linie şi linie în ipoteza întreruptorului
de linie deschis.

Reţelele electrice formate numai din cablu nu sunt supuse la loviturile directe de trăsnet şi
nu este necesară protecţia lor cu descărcătoare împotriva supratensiunilor de trăsnet.

Conform NTE001/2000 nivelurile de protecţie asigurate de descărcătoare se

determină prin programe de calcul specializate si nu sunt prezentate in acest
normativ.

O estimare a acestora se poate face utilizând tensiunile reziduale maxime date de

catalog pentru următoarele valori de curent astfel
a) pentru estimarea nivelurilor de protecţie la supratensiunile cu front rapid se iau
tensiunile reziduale pentru
- 10 kA în reţelele cu Us  420 kV
- 20 kA în reţelele cu Us = 787800 kV
b) pentru estimarea nivelurilor de protecţie la supratensiunile cu front lent, se iau
tensiunile reziduale pentru
- 0,5 kA în reţelele cu Us < 145 kV
- 1 kA în reţelele cu 145  Us  362 kV
- 2 kA în reţelele cu 420  Us  800 kV.
11.2.5.- Verificarea capacităţii descărcătorului de a absorbi energia descărcată,
pentru o utilizare eficientă a acestuia, se face prin programe de calcul specializate.
O estimare a acesteia se poate face orientativ cu relaţia

, (J) ( 11.4 )

unde
W este energia absorbită de descărcător
Us - supratensiunea cu front lent la locul de montare a descărcătorului, în
lipsa acestuia,
în kV
Z - impedanţa caracteristică, în 
Urez - tensiunea reziduală pe descărcător, în kV
T - timpul de propagare a undei = l / v, în s, unde
l - lungimea liniei, în km
v - viteza de propagare, în km/s (circa 0,3 km/s, cu
excepţia cablurilor pentru
care se poate utiliza valoarea 0,150 km/s)
n - numărul de descărcări consecutive.
Principalele caracteristici electrice ale descarcatorilor cu rezistenţă variabilă pe bază
de oxizi metalici

a.- Tensiunea nominală (Un) reprezintă un parametru de referinţă pentru

descărcător şi este definită ca tensiunea pe care trebuie să o suporte timp de minimum 10 s,
după ce a fost preîncălzit la 600C şi a fost supus unei injecţii mari de energie, conform
standardelor.
b.- Tensiunea maximă de funcţionare continuă (Uc) este valoarea efectivă a
tensiunii de frecvenţă industrială ce poate fi aplicată în mod continuu, pe durată nelimitată,
descărcătorului.
c.- Supratensiunea temporară maxim admisă, în kV (valoare efectivă), pentru o
anumită perioadă de timp, în funcţie de valoarea acesteia.
d.- Tensiunea reziduală este valoarea de vârf a tensiunii ce apare între bornele unui
descărcător la trecerea unui impuls de curent. Aceasta depinde de amplitudinea şi forma
impulsului (de comutaţie sau trăsnet).
e.- Capacitatea de absorbţie a energiei la un singur impuls este energia maximă,
exprimată în kJ/kV din tensiunea nominală, pe care un descărcător o poate absorbi la
trecerea unui impuls (de comutaţie sau trăsnet) de o durată specificată. Aceasta constituie o
mărime care defineşte clasa descărcătorului.
f.- Curentul nominal de descărcare, exprimat în kA.
g.- Curentul admis de unde rectangulare, de exemplu de 2000 s, exprimat în A.
h.- Curentul permanent al descărcătorului este curentul care trece prin
descărcător, atunci când acesta este supus la tensiunea de regim permanent, exprimat în
mA.
1.- Selectarea tipului de descărcător: tensiunea de funcţionare continuă a
descărcătorului Uc trebuie să fie mai mare, indiferent de modul de tratare a neutrului reţelei,
ca tensiunea maximă între faze a reţelei
kV
pentru exemplificare, corespunde descărcătorul cu următoarele caracteristici
pentru a fi montat la bornele de 20 kV ale unui transformator.
- Tensiunea continuă de funcţionare: Uc = 24 kV
- Tensiunea nominală: Un = 30 kV
- Supratensiunile temporare maxime admise (în kV) pentru o durată de
 1 s 34,5 kV
 10 s 33 kV.
- Tensiunea reziduală maximă la comutaţie (kV) pentru un curent de 0,5 kA
 64,5 kV.
- Tensiunea reziduală maximă la impuls de curent de trăsnet (8/20 s) de
valoare 10 kA
  83 kV.
Bornele de legare la pământ ale descărcătoarelor şi ale transformatoarelor se vor lega la
mantaua cablului pe drumul cel mai scurt, iar mantaua cablului se va lega la pământ la
ambele capete, în cazul în care cablul permite acest lucru.

De asemenea, se recomandă ca suporturile izolatoarelor liniilor electrice aeriene să se lege

de pământ pe o distanţă de minimum 200 m de la joncţiunea linie electrică aeriană -
cablu, prizele de pământ ale stâlpilor având o rezistenţă de maximum 10 .