Sunteți pe pagina 1din 31

Selectivitatea protecţiei

Capitolul 3. Selectivitatea protecţiei

3.1. Generalităţi

Reţelele electrice de joasă tensiune conţin un număr mare de dispozitive de protecţie, de


acelaşi tip sau tipuri diferite, unele dintre ele fiind plasate în serie, în sensul distribuţiei de
energie. Aceste dispozitive de protecţie, trebuie să funcţioneze selectiv, adică în cazul unei
avarii, este necesar să acţioneze protecţia cea mai apropiată de locul avariei şi care este destinată
naturii avariei produse, izolându-se astfel numai porţiunea respectivă de reţea, restul
receptoarelor continuând să fie alimentate.
Selectivitatea protecţiei, între dispozitive de acelaşi tip sau de tipuri diferite, trebuie
asigurată în condiţiile când acestea realizează:
- protecţii similare, fie contra curenţilor de scurtcircuit (selectivitatea între două
siguranţe fuzibile, între două întreruptoare automate cu relee sau declanşatoare electromagnetice
sau între o siguranţă şi un întreruptor automat), fie contra curenţilor de suprasarcină
(selectivitatea între două relee sau două declanşatoare termice sau între un releu şi un declanşator
termic);
- protecţii diferite, un dispozitiv realizând protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit
şi celălalt împotriva curenţilor de suprasarcină (selectivitatea dintre siguranţă fuzibilă şi releu sau
declanşator termic, dintre relee sau declanşatoare electromagnetice şi termice).
În cazul în care protecţia este realizată prin dispozitive de acelaşi tip şi fabricaţie, curenţii
nominali ai fuzibililor siguranţelor, respectiv timpii de declanşare ai întreruptoarelor automate
vor fi în creştere, în sensul de parcurgere a instalaţiei electrice de la receptor spre sursă.
Pentru dispozitive de protecţie de tip sau de fabricaţie diferită, selectivitatea se asigură
prin examinarea caracteristicilor de protecţie corespunzătoare.

3.2. Criterii de apreciere a selectivităţii

Funcţionarea selectivă a protecţiei se studiază în mod riguros prin trasarea


caracteristicilor de protecţie pentru dispozitivele care lucrează în serie şi determinarea
diferenţelor de timp Dt între timpii de acţionare la anumite valori ale curenţilor. Selectivitatea
este asigurată atunci când aceste diferenţe de timp au valori egale sau mai mari decât cele care se
indică în cele ce urmează, pentru fiecare situaţie în parte.

1
Selectivitatea protecţiei
a) Selectivitatea între o siguranţă fuzibilă şi un releu termic, trebuie realizată în
special la nivelul circuitelor electrice de receptor, aici găsindu-se înseriate cele două dispozitive
de protecţie. Acestea sunt prevăzute pentru protecţii diferite, la scurtcircuit, respectiv
suprasarcină, astfel încât selectivitatea între ele este asigurată dacă fiecare dispozitiv acţionează
în domeniul corespunzător de supracurenţi.
În Figura 3-1 se prezintă un circuit prevăzut cu siguranţele F1 şi releul termic F2, acesta
din urmă acţionând asupra contactorului K1 (Figura 3-1 a) şi caracteristicile de protecţie
corespunzătoare (Figura 3-1 b).

a b

Figura 3-1. Exemplificare pentru selectivitatea dintre o siguranţă fuzibilă şi un releu termic:
a - schema de alimentare a circuitului; b - caracteristicile de protecţie.

Caracteristicile de protecţie se intersectează într-un punct A, care are la stânga domeniul


supracurenţilor de suprasarcină, pentru care protecţia este asigurată de releul termic F2, conform
caracteristicii 2, iar la dreapta - domeniul supracurenţilor de scurtcircuit, pentru care protecţia
este asigurată de siguranţele fuzibile F1, conform caracteristicii 1 din Figura 3-1 b.
La valoarea curentului de scurtcircuit Isc, care s-ar stabili pe tronsonul considerat,
diferenţa Dt între ordonatele corespunzătoare celor două caracteristici, dintre care cea a releului
termic este deasupra, trebuie să fie Dt ³ 0,04 s. Folosirea unei siguranţe fuzibile cu un curent
nominal prea mic, ar determina neselectivitatea protecţiei în domeniul curenţilor de suprasarcină,
iar una cu un curent nominal mai mare - neselectivitatea în domeniul curenţilor de scurtcircuit.
Ultima situaţie este deosebit de periculoasă, deoarece ruperea curenţilor de scurtcircuit de către
contactor atrage după sine deteriorarea acestuia.

2
Selectivitatea protecţiei
Când se utilizează pentru protecţia la suprasarcină relee termice tip TSA, pentru a avea
selectivitate, curentul nominal al fuzibilului trebuie să aibă cel puţin valorile corespunzătoare din
tabelul 3.1. Din analiza acestor date se constată că selectivitatea între o siguranţă fuzibilă cu
putere de rupere medie şi un releu termic este asigurată dacă curenţii respectă condiţia:

Inf ³ 3Irt , (3.1).

Tabelul 3.1.Corelaţia dintre curentul nominal minim al fuzibilului şi curentul de reglaj al


releului termic tip TSA, pentru a asigura selectivitatea

Irt[A] 0,4; 0,75; 1,3; 2,4 3,3 4,5; 6 8 11 15 20


0,55 1 1,8
Inf[A] 2 4 6 10 16 20 25 35 50 63
Irt[A] 25 32 40 63 100 200; 250 315 400
Inf[A] 80 100 125 160 315 630 800 1000

Dacă siguranţa fuzibilă este de tip MPR (mare putere de rupere), atunci condiția care
trebuie îndeplinită pentru asigurarea selectivității este:

(Inf)MPR ³ 2,5 Irt (3.2).

Se va alege întotdeauna curentul nominal minim al siguranţei fuzibile, care respectă


relaţiile (3.1), respectiv (3.2).

b) Selectivitatea între două siguranţe fuzibile F1 şi F2, înseriate conform schemei din
Figura 3-2 şi având curenţii nominali Inf1 > Inf2, se obţine atunci când:
- caracteristicile lor de protecţie nu se intersectează sau punctul de intersecţie se situează
la o valoare a curentului mai mare decât curentul de scurtcircuit Isc, de la locul instalării
siguranţei având curentul nominal cel mai mic;
- diferenţele de timp măsurate pe diagramă au valorile indicate în Figura 3-2 b.

3
Selectivitatea protecţiei

a b

Figura 3-2. Exemplificarea selectivității dintre două siguranţe fuzibile:


a - schema de alimentare; b - caracteristicile de protecţie.

În cadrul reţelelor electrice de joasă tensiune, cazul siguranţelor fuzibile consecutive este
cel mai frecvent întâlnit. Pentru rezolvarea mai rapidă a problemei selectivităţii, fără a mai fi
necesar studiul caracteristicilor de protecţie timp – curent, sau dacă nu există posibilitatea
cunoaşterii lor exacte, se recomandă ca, între curenţii nominali a două siguranţe consecutive,
eşalonarea să fie cel puţin din două în două trepte pe scara normalizată, dacă siguranţele sunt cu
topire rapidă şi din treaptă în treaptă, dacă sunt cu topire lentă. Corelaţia dintre curenţii nominali
ai siguranţelor înseriate, de fabricaţie internă, este prezentată în Tabelul 3.2.
Se evită montarea siguranţelor cu topire rapidă în aval față de cele cu topire lentă.

Tabelul 3.2. Corelaţia între curenţii nominali ai siguranțelor de acelaşi fel cu asigurarea
selectivităţii
Tipul Poziţia în raport Intensitatea nominală a fuzibilului,
siguranţel cu sensul A
or distribuţiei
Cu amonte 16 20 25 35 50 63 80 100
filet aval 6 10 16 20 25 35 50 63
MPR amonte 160 200 250 315 400 500 630 800 1000
aval 100 125 160 200 250 315 400 500 630

c) Selectivitatea între un întreruptor automat şi o siguranţă fuzibilă, caz ilustrat în


Figura 3-3, este realizată atunci când caracteristicile nu se intersectează şi diferenţa de timp

4
Selectivitatea protecţiei
măsurată între punctele cele mai apropiate ale caracteristicilor este Dt ³ 0,04 s; dacă siguranţa
fuzibilă F2 este prea mare (cu linie întreruptă în Figura 3-3 b), apare un triunghi de
neselectivitate (haşurat).

a b
Figura 3-3. Exemplificarea selectivității dintre un întreruptor automat şi o siguranţă fuzibilă:
a - schema de alimentare; b - caracteristicile de protecţie.

Întreruptorul automat Q1 se consideră prevăzut cu declanşatoare (sau relee) termice şi


electromagnetice, astfel încât caracteristica sa se compune din două porţiuni: pe porţiunea AB
acţionează declanşatorul (sau releul) termic, iar pe porţiunea CD - declanşatorul (sau releul)
electromagnetic. Acest caz de selectivitate apare, în general, la nivelul tablourilor generale.

d) Selectivitatea între o siguranţă fuzibilă F1 şi un întreruptor automat Q1, care se


succed pe o direcţie de distribuţie conform schemei din Figura 3-4, este asigurată dacă intersecţia
inevitabilă a celor două caracteristici, vezi Figura 3-4 b se situează la un curent IA mai mare decât
curentul de scurtcircuit Isc din aval de întreruptorul automat, iar între cele două caracteristici
există, la curentul de scurtcircuit considerat, un interval Dt ³ 0,05 s.

5
Selectivitatea protecţiei

a b

Figura 3-4. Exemplificarea selectivității dintre o siguranţă fuzibilă şi un întreruptor automat:


a - schema de alimentare; b – caracteristicile de protecţie

Această variantă de înseriere a celor două dispozitive de protecţie este mai rar întâlnită în
instalaţiile electrice industriale, fiind mai frecventă la instalaţiile electrice din clădiri de locuit şi
similare, unde se utilizează microîntreruptoare automate pentru protecţia circuitelor.
Corelaţia dintre curenţii nominali ai siguranţelor fuzibile şi ai întreruptoarelor automate
mici, conectate în aval de acestea, pentru realizarea selectivităţii, este prezentată în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Corelaţia între curenţii nominali ai siguranţelor fuzibile şi ai întreruptoarelor


automate mici conectate în serie, pentru realizarea selectivităţii

Curentul nominal al întreruptorului 6 10 16 20 25


automat mic, [A]
Curentul nominal minim al Rapidă 20 25 35 50 60
siguranţei fuzibile din Lentă 16 20 25 35 50
amonte

e) Selectivitatea între două întreruptoare automate Q1 şi Q2, înseriate conform


schemei din Figura 3-5, având curenţii nominali In1 > In2, este asigurată, în general, în domeniul
curenţilor de suprasarcină. La curenţii de scurtcircuit, declanşatoarele (sau releele)
electromagnetice ale ambelor întreruptoare declanşează practic simultan, deci neselectiv.

6
Selectivitatea protecţiei

a b

Figura 3-5. Exemplificarea selectivității dintre două întreruptoare automate:


a - schema de alimentare; b - caracteristicile de protecţie

Pentru obţinerea selectivităţii, este necesar ca acţiunea dispozitivului de protecţie


electromagnetic al întreruptorului Q1 să fie temporizată cu treapta de timp Dt ³ 0,15 s.
Situaţia înserierii a două întreruptoare automate se întâlneşte la nivelul unui TG, la care
sunt racordate TD asimetric încărcate. Evitarea măsurii de temporizare a acţiunii releului
electromagnetic, care comandă întreruptorul Q1, se poate obţine prin repartizarea cât mai
uniform posibilă a sarcinilor pe TD, ceea ce adeseori permite înlocuirea întreruptorului Q2 prin
siguranţe fuzibile.

3.3. Alegerea aparatelor de protecţie şi comutaţie

În proiectarea reţelelor electrice de JT, este indicat ca, după stabilirea schemei generale
de alimentare, să se treacă la alegerea aparatelor de protecţie şi comutaţie. Această cerinţă este
logică pe baza următoarelor argumente:
- protecţia la suprasarcină, ca protecţie a receptoarelor, poate fi dimensionată direct, în
funcţie de caracteristicile tehnice ale acestora;
- protecţia la scurtcircuit, deşi reprezintă o protecţie a reţelelor, este posibil şi
recomandabil să fie dimensionată înainte de alegerea secţiunii conductoarelor, pentru a nu se
ajunge în situaţia în care ansamblul relaţiilor de calcul pentru curenţii nominali ai fuzibilelor sau
pentru curenţii de reglaj ai dispozitivelor electromagnetice, de protecţie să definească o mulţime
vidă, ceea ce ar impune reveniri în mersul de proiectare, asupra alegerii secţiunii conductoarelor.

7
Selectivitatea protecţiei
Alegerea aparatelor de protecţie şi comutaţie trebuie să fie precedată de prevederea
acestora pe schema generală de distribuţie, conform condiţiilor expuse în paragraful precedent.
Pentru a rezolva, cu prilejul alegerii aparatelor, şi problema selectivităţii protecţiei, se începe cu
circuitele de receptor, se continuă cu circuitele de utilaj, apoi cu reţeaua de alimentare, pentru a
încheia cu coloana generală din postul de transformare, deci cu partea de JT a celulei
transformator.
În general, la alegerea aparatelor, ca şi a materialelor, nu pot fi luate în considerare toate
condiţiile şi solicitările, pe care acestea trebuie să le satisfacă, deoarece unele dintre solicitări nu
pot fi determinate decât după încheierea unei prime etape de alegere, pentru regimurile de
funcţionare normal şi în suprasarcină. De aceea, unele condiţii, ca de exemplu pentru aparate, ale
stabilităţii termice şi dinamice la curenţi de scurtcircuit, se grupează pentru a doua etapă, de
verificare, după calculul curenţilor de scurtcircuit.
Alegerea aparatelor pentru regimul de funcţionare normal se face pe baza următoarelor
considerente:
- rolul funcţional la locul de montare şi modul de acţionare (dacă este cazul);
- categoriile în care se încadrează încăperea, spaţiul, locul sau zona respectivă, din punct
de vedere al caracteristicilor mediului, al pericolului de electrocutare şi al pericolului de
incendiu;
- aparatele să fie omologate;
- caracteristicile electrice nominale să aibă valori identice sau acoperitoare în raport cu
mărimile electrice, corespunzătoare, pe care trebuie să le satisfacă în regim normal de
funcţionare. Această ultimă condiţie se poate scrie sub forma relaţiei generale:

X n ≥ X , X ∈ {U , I , f , f c , .. . }
(3.3),

în care Xn reprezintă oricare dintre caracteristicile electrice nominale ale aparatului, iar X –
solicitarea electrică corespunzătoare de la locul de montare, aceasta putând fi o tensiune U, un
curent I, frecvenţa reţelei f, frecvenţa de conectare fc ş.a.m.d.

Variantele de echipare a circuitelor cu dispozitive de protecţie şi comutaţie, conform cu


condiţiile de prevedere a protecţiei, sunt prezentate în Figura 3-6. Se constată că există un număr
de patru situaţii posibile:
- pentru un receptor M1A cu regim posibil de funcţionare la suprasarcină (Figura 3-6 a)
circuitul cuprinde separatorul de bare Q1A, siguranţele fuzibile F1A pentru protecţia la

8
Selectivitatea protecţiei
scurtcircuit, releul termic F2A pentru protecţia la suprasarcină şi contactorul K1A care asigură
comutaţia, precum şi întreruperea regimului de suprasarcină, când primeşte comanda de la F2A.
În cazul receptoarelor importante, poate exista şi o parte de măsură;
- pentru un receptor M1B, dar de putere mai mică şi cu regim de suprasarcină posibil, se
poate renunţa la separatorul de bare, din considerente economice (Figura 3-6 b). Întreruperea
sigură şi vizibilă a circuitului, în cazuri de revizii sau reparaţii, poate fi făcută prin extragerea
patroanelor fuzibile, după deschiderea prealabilă a contactorului K1B. Când comutaţia circuitului
se realizează mai rar şi receptorul M1B funcţionează corelat cu alte receptoare (de exemplu în
cadrul aceluiaşi utilaj), contactorul K1B poate fi înlocuit printr-un întreruptor manual, urmând ca
releul termic F2B să aibă legat contactul de protecţie în circuitul de comandă al contactorului
comun;
- pentru un receptor E1C, la care regimul de suprasarcină nu este posibil (Figura 3-6 c),
circuitul cuprinde numai siguranţele F1C şi întreruptorul manual Q1C, cu rol de comutaţie. La
receptoare de iluminat sau prize, siguranţele F1C pot fi înlocuite prin întreruptoare automate
mici;
- pentru un receptor protejat printr-un întreruptor automat Q2D (Figura 3-6 d), circuitul
mai cuprinde în afara blocului de declanşatoare sau relee electromagnetice şi termice, care intră
în compunerea întreruptorului automat şi întreruptorul manual Q1D, cu rol de separator de bare.

a b c d

Figura 3-6. Variantele de echipare a circuitelor cu dispozitive de protecţie şi comutaţie:


a,b - cu siguranţe fuzibile şi contactor cu relee termice; c - cu siguranţe fuzibile;

9
Selectivitatea protecţiei
d - cu întreruptor automat.

În timp ce siguranţele fuzibile, întreruptoarele automate şi separatoarele se dispun în


cadrul TD, de la care se ramifică circuitul respectiv, contactoarele şi întreruptoarele manuale cu
rol de comutaţie se pot dispune după caz, fie la tablou, fie în vecinătatea receptorului.
Pe anumite circuite se pot monta şi aparate speciale de pornire (de exemplu comutatoare
stea-triunghi), a căror alegere se va face similar cu a dispozitivelor de comutaţie considerate.
În continuare, alegerea aparatelor se organizează după felurile protecţiilor asigurate şi nu
după configuraţia circuitului. Principalele mărimi caracteristice ale aparatelor, care intervin în
alegerea lor, sunt indicate alăturat simbolurilor acestora, în Figura 3-6.

A. Dimensionarea protecţiei la suprasarcină

Releul termic pentru protecţia receptorului împotriva curenţilor de suprasarcină se alege


în funcţie de curentul de serviciu Ist, care trebuie să îndeplinească o primă condiţie, de a fi
superior solicitării termice de durată:

I st ≥I c , (3.4),

Ic fiind curentul cerut al receptorului protejat.


Reglajul releului termic ales, caracterizat prin curentul de reglaj Irt, trebuie să ţină cont
pe de o parte de domeniul curenţilor de suprasarcină admişi de receptor, iar pe de altă parte de
domeniul reglajului posibil al releului termic, din punct de vedere constructiv.
Conform primei condiţii, curentul de reglaj trebuie să aparţină intervalului:

I rt1 =[1...1,2)⋅I c , (3.5),

fiind de preferat reglajul releului termic, pe curentul nominal al receptorului sau cât mai apropiat
de acesta.
Cea de-a doua condiţie, a posibilităţii concrete de reglaj, este determinată de tipul
constructiv al aparatului. Domeniul reglajului posibil este, în general,

I rt 2=k rt⋅I st , (3.6),

10
Selectivitatea protecţiei
unde krt este coeficientul efectiv de reglare, dat de relaţia:

k rt =k sr⋅k t ∘ , (3.7),

în care ksr se numeşte coeficient al domeniului de reglare, având pentru releele termice tip TSA
ca valori posibile:

k sr ∈ [ 0,6 (0,67 ); 1 ] , (3.8).

iar kt este coeficientul de corecţie în funcţie de temperatura ambiantă, având valoarea kto = 1,
dacă temperatura mediului ambiant este în intervalul tao = (10 ... 35)oC şi valori conform stasului
corespunzător pentru temperaturi în afara intervalului respectiv. Dacă temperatura mediului este
variabilă în cursul aceleiaşi zile, este indicat să se ia kto = 1, iar releul termic şi receptorul să fie
în aceeaşi încăpere, pentru a asigura sensibilitatea necesară a protecţiei.
Ţinând cont de relaţiile (3.4)(3.9), relaţia completă şi corectă de alegere a Ist , care
implică atât condiţia de solicitare de durată, cât şi pe aceea a posibilităţii de reglare este

[ 1 . .. 1,2 ]⋅I c 1 1,2 I c


I st =
k rt⋅k t ∘ [
=
k srM
.. .
] ¿
k sr min k t∘ .
(3.9).

În final, curentul de reglaj al RT se stabileşte ca valoare minimă a intersecţiei dintre


domeniile de valori ale curentului de suprasarcină şi a celui posibil a fi reglat, vezi relațiile 3.5 şi
3.6:

I rt =min ( I rt 1 ∩I rt 2 )
. (3.10).

Pentru declanşatoarele termice ale întreruptoarelor USOL şi cele tip Ksi ale
întreruptoarelor OROMAX, domeniul de reglaj este

Irt = (0,8 ... 1,25) kt  Is, (3.11),

iar pentru declanşatoarele termice tip H (pentru OROMAX):

11
Selectivitatea protecţiei

Irt = (0,5 ... 1) kt  Is, (3.12),

valorile coeficienţilor de corecţie pentru aceste declanşatoare nu se indică în mod explicit,


considerându-se suficientă precizarea domeniului de reglaj la diferite temperaturi.
Un reglaj mai precis se obţine când se folosesc diviziunile marcate pe aparat, ca de
exemplu la jumătatea intervalului sau diviziunile de câte o zecime din curentul de serviciu, cum
ar fi, de exemplu, pentru releele tip TSA:

k sr ∈ { 0,6 (0 ,67 ); 0,7; 0,8 0,9; 1 } (3.13).

B. Dimensionarea protecţiei la scurtcircuit

Aceasta constă în stabilirea curentului nominal al fuzibilului sau a curenţilor de serviciu


şi reglaj pentru declanşatoarele sau releele electromagnetice.
a) Circuit echipat cu siguranţe fuzibile
Curentul nominal al fuzibilului Inf se determină în baza următoarelor condiţii:
- siguranţele fuzibile (lente sau rapide) trebuie să suporte curentul de durată al
receptorului:

I nf ≥I c (3.14);

- siguranţele fuzibile trebuie să reziste la acţiunea curentului de pornire pe toată durata


sa, care se exprimă în cazul siguranţelor cu topire rapidă prin relaţia

Ip
I nf ≥ ,
c (3.15),

în care c este un coeficient de siguranţă la pornire, egal cu 2,5 pentru porniri rare şi uşoare
(durata pornirii este mai mică de 5 s); c [1,6 ... 2] pentru motoare cu pornire grea şi de durată
(timpul de pornire 5...10 s) sau pentru motoarele cu porniri uşoare, dar dese; c = 1,5 pentru
porniri foarte grele (durata pornirii > 10 s). Îndeplinirea acestei condiţii presupune şi satisfacerea
condiţiei de a rezista sub acţiunea suprasarcinilor accidentale de scurtă durată;

12
Selectivitatea protecţiei
- protecţia la scurtcircuit prin siguranţe fuzibile trebuie să fie selectivă cu protecţia la
suprasarcină prin relee termice, ceea ce înseamnă ca la stabilirea curentului nominal al
fuzibilului să se aibă în vedere condiţia de selectivitate sau valorile minime recomandate în stas.
Condiţia de selectivitate este:

I nf ≥k tf⋅I rt , (3.16),

unde ktf este coeficientul de selectivitate între RT şi SF, cu valorile:


3 pentru siguranţe cu medie putere de rupere;
2,5 – siguranţe MPR.
În stas se prezintă o nomogramă care permite dimensionarea siguranţelor fuzibile pentru
protecţia circuitelor, în conformitate cu condiţiile (3.14) şi (3.15). Nomograma mai permite
obţinerea curentului cerut Ic, pentru un singur receptor sau un grup de receptoare identice.

Figurile 3-7 şi 3-8 prezintă valorile curenţilor de reglaj ai releelor termice Irt şi curenţii
nominali ai fuzibilelor Inf, pentru o gamă largă de valori a puterii nominale Pn, pentru receptoare
de tip motoare electrice asincrone, având turaţiile de sincronism de 750 rot/min şi duratele de
acţionare nominale de 15 % (Figura 3-7), respectiv de 3000 rot/min şi 100 % (Figura 3-8).

1000

100

I rt [A]
I nf [A]

10

1
0,75 1,1 1,5 2,2 3 4 5,5 7,5 11 15 18,5 22 30

Pn [kW]

13
Selectivitatea protecţiei

Figura 3-7. Variaţiile curenţilor Irt şi Inf în funcţie de Pn pentru ns = 750 rot/min şi DC = 0,15

Gama puterilor nominale este Pn0,75; 30 kW la reprezentarea din Figura 3-7, fiind
mai extinsă pe graficul din Figura 3-8, unde Pn0,37; 55 kW. Se poate constata că, la aceeaşi
putere nominală, dar la viteze de sincronism şi durate de acţionare diferite, parametrii aparatelor
de protecţie sunt sensibil diferiţi, mai mari în cel de-al doilea caz, vezi Figura 3-8, comparativ cu
primul caz. Aceasta se explică prin caracteristicile energetice randament şi factor de putere
diferite, precum şi prin valorile diferite ale curenţilor relativi de pornire λ.

b) Circuit echipat cu întrerupător automat


Curentul de serviciu Is al releului sau declanşatorului electromagnetic este identic cu cel
al dispozitivului de protecţie termic, deoarece acestea se fabrică de obicei asociate, sub forma
blocurilor de relee sau a declanşatoarelor.
Curentul de reglaj Ire al dispozitivelor electromagnetice de protecţie trebuie să verifice
condiţia de nedeclanşare la curentul de pornire, conform relaţiei:

Ire ³ kpe . Ip, (3.17),

în care Ip este curentul de pornire al receptorului alimentat prin circuitul protejat;


kpe - coeficient de siguranţă la pornire, cu valori în intervalul (1,2 ... 1,4) pentru relee şi
respectiv (1,4 ... 1,6) pentru declanşatoare.
Posibilităţile de reglare sunt redate prin relaţia:

Ire = kre Is, (3.18),

unde Is este curentul de serviciu al blocului de dispozitive de protecţie;

14
Selectivitatea protecţiei

1000

100

I rt [A] 10
I nf [A]

0,1
0,37 0,55 0,75 1,1 1,5 2,2 3 4 5,5 7,5 11 15 18,5 22 30 37 45 55

P n [kW]

Figura 3-8. Variaţiile curenţilor Irt şi Inf în funcţie de Pn pentru ns =3000 rot/min şi DC = 1

kre - coeficientul domeniului de reglaj, având una sau mai multe valori distincte sau un
domeniu de valori, în funcţie de tipul releului sau declanşatorului.
Pentru principalele tipuri de întrerupătoare cu relee sau declanşatoare electromagnetice,
coeficientul domeniului de reglaj are următoarele valori:
[3...6] – releele electromagnetice ale AMT şi CAR;
[3...10] – DITA;
{10}; {4, 10} pentru USOL 100, respectiv 250;
[2...4]; [5...10] pentru USOL 500, 800;
{6, 7, 8} pentru OROMAX cu declanşator H;
[3...6]; [4...10]; [4...12] pentru OROMAX cu declanşator Ksi;
[1,5...3] pentru releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate de c.c.
Pentru a corespunde ambelor condiţii de mai sus, curentul de serviciu trebuie să se
încadreze în domeniul definit de relaţia:
k pe
I s≥ I
k re p , (3.19),

15
Selectivitatea protecţiei

Totodată, acesta mai trebuie să satisfacă relaţia dedusă pentru protecţia la suprasarcină

1 1,2 Ic
Is∈
[ k srM
. ..
k sr min ]

k t∘
. (3.20).

Alegerea efectivă se concretizează prin găsirea unui întrerupător automat al cărui curent
de serviciu Is să satisfacă simultan relaţiile (3.19) şi (3.20).
Reglajul protecţiei la suprasarcină se face ca la releele termice, utilizând relaţiile (3.7),
(3.8) şi (3.11). În ceea ce priveşte coeficientul domeniului de reglare, acesta este după cum
urmează:
ksr = [0,8...1] pentru USOL (în standardul [1] se dă direct k rt, corecţia de temperatură fiind
astfel implicită);
ksr = [0,5...1] pentru OROMAX.
Curentul de reglaj al protecţiei la scurtcircuit se determină în baza relaţiei
I re=k re⋅I s ≥k pe⋅I p , (3.21),
alegându-se valoarea minimă pentru kre, care satisface relaţia. În cazul în care există o singură
valoare a coeficientului domeniului de reglaj kre, relaţia (3.21) este doar de verificare.

C. Alegerea aparatelor de comutaţie

Contactoarele şi întrerupătoarele automate propriu-zise (fără relee) se aleg ţinând seama


de valorile nominale ale tensiunii, de curentul InK, respectiv InQ al contactelor principale

InK(Q) ³ 1,1 In , (3.22),

în care In este curentul nominal al receptorului, de capacitatea şi frecvenţa de conectare şi de


deconectare în regim normal şi accidental, de tensiunea de serviciu a bobinei de acţionare; toate
aceste caracteristici trebuie să satisfacă mărimile nominale şi de serviciu ale circuitelor deservite.
Separatoarele se aleg pe baza tensiunii şi curentului lor nominal, care trebuie să aibă
valori cel puţin egale cu ale circuitelor deservite. Pentru separatoarele având curenţi nominali
mai mari de 1000 A (la care furnizorul indică valorile maxime admise ale curenţilor de stabilitate
termică şi dinamică) este necesar să se facă verificarea lor la scurtcircuit.

16
Selectivitatea protecţiei
Întreruptoarele neautomate (cu pârghie, cu manetă sau pachet) se aleg, de asemenea, pe
baza tensiunii şi curentului lor nominal, dar ţinând seama şi de curenţii de conectare şi
deconectare în regim normal de funcţionare (manevra acestor aparate nu este admisă în timpul
unui scurtcircuit). În mod obişnuit, valoarea curenţilor de închidere şi deschidere a acestor
aparate este mai mică decât valoarea curenţilor nominali.
Se recomandă ca aparatele de comutaţie să fie astfel montate încât contactele lor mobile
să nu fie sub tensiune atunci când aparatele sunt deschise şi să nu se poată închide sau deschide
sub efectul vibraţiilor, la lovirea aparatelor sau datorită greutăţii proprii a părţilor mobile. Aceste
contacte trebuie să întrerupă simultan toate conductele de fază ale circuitului (trifazat, bifazat sau
monofazat) pe care îl deservesc.
Pentru curenţii mici, sub 63 A, se pot alege fie întreruptoare cu pârghie, fie de tip pachet,
în funcţie de caracteristicile lor, corelate cu considerentele de gabarit şi de protecţie a omului.
Astfel întreruptoarele pachet au gabarit redus (recomandate la tablouri mici, de ex. cele
capsulate) şi curent de rupere mare. Întreruptoarele cu pârghie au poziţii clare de conectare-
deconectare, fiind indicate în special din punct de vedere al protecţiei împotriva atingerilor
accidentale directe.
Aparatele de conectare folosite pentru circuitele electrice ale lămpilor fluorescente se
recomandă să aibă un curent nominal de minimum 10 A.

D. Alegerea protecţiei coloanelor

Principalele variante de echipare a coloanelor cu dispozitive de protecţie şi comutaţie,


prezentate în Figura 3-9, sunt următoarele:
- coloană protejată la plecare prin siguranţele fuzibile F1A, având şi separatorul de bare
Q1A, prevăzută la intrarea în TD alimentat cu un separator Q2A (Figura 3-9 a);
- coloană protejată la plecare prin siguranţele fuzibile F1B şi prevăzută la intrarea în TD
cu separatorul Q1B (Figura 3-9 b);
- coloană protejată prin întreruptorul automat Q2C, care realizează o dublă protecţie, la
scurtcircuit şi la suprasarcină, fiind prevăzută cu separatoarele de bare Q1C şi Q3C, la plecare,
respectiv la intrarea în TD alimentat (Figura 3-9 c).

17
Selectivitatea protecţiei

a b c

Figura 3-9. Variantele principale de echipare ale coloanelor:


a,b - cu siguranţe fuzibile; c - cu întreruptor automat

Ca dispozitive cu rol de separator pot servi şi întreruptoarele neautomate (cu pârghie, cu


manetă) sau comutatoarele (pachet). Prevederea lor este necesară, în general, pentru a se asigura
controlul vizual direct al separaţiei şi în special, la intrarea în TD.
Coloanele având configuraţiile prezentate mai sus fac legătura între TG şi tablourile
principale, între tabloul principal şi cele secundare sau între coloane magistrale şi tablouri
secundare. Echipări asemănătoare cu primele două variante (Figura 3-9 a şi b) se recomandă
pentru circuitele de utilaj, cu deosebirea că, întrerupătoarele de la intrările tablourilor de utilaj
(Q2A, respectiv Q1B) pot lipsi, datorită faptului că tablourile de utilaj sunt prevăzute, în general,
cu întreruptoare generale la intrare.
Alte variante mai particulare pentru schemele de distribuţie ale coloanelor sunt prezentate
în [1], la care, în conformitate cu condiţiile de prevedere a protecţiei, s-au prevăzut aparate de
protecţie împotriva curenţilor de scurtcircuit la intrarea în tablourile alimentate (la capătul
coloanei, considerând sensul de distribuţie a energiei electrice).
Alegerea aparatelor de comutaţie care intră în compunerea echipamentului electric al
coloanelor se face în baza precizărilor generale şi a indicaţiilor date în subcapitolul precedent.
Particularităţi apar numai la dimensionarea protecţiilor.

a) Protecţia la scurtcircuit constituie protecţia principală a coloanelor.


Dacă protecţia este realizată prin siguranţe fuzibile (Figura 3-9 a şi b), curentul nominal
al acestora se determină cu relaţiile
18
Selectivitatea protecţiei

Inf > Ic (3.23);


I vt
I nf ³ + I vp ,
c (3.24),

similare relaţiilor (3.14), respectiv (3.15), din cazul protecţiei circuitelor, la care se adaugă relaţia
care exprimă condiţia de selectivitate cu siguranţa fuzibilă maximă din aval:

I nf ≥ I nf ( k +2 ) , I nfplM = I nf ( k )
(3.25),

în care InfplM reprezintă curentul nominal, cu valoarea cea mai mare, al siguranţelor fuzibile din
aval, situat în poziţia cu numărul de ordine k pe scara curenţilor nominali ai fuzibilelor. Luând în
considerație această convenţie, relaţia (3.25) exprimă analitic condiţia de selectivitate între două
SF înseriate şi anume ca între curenţii nominali ai fuzibilelor, dinspre amonte spre aval, să fie o
diferenţă de cel puţin două trepte pe scara curenţilor nominali ai fuzibilelor.
După cum se observă din relaţia (3.24), numai componenta tranzitorie Ivt a curentului de
vârf se reduce prin împărţire la coeficientul de siguranţă c.
Având în vedere expresiile concrete ale curentului de vârf, relaţia (3.24) se
particularizează sub forma:
k

I pj
n

I
j1
I nf   cj ,
c j k 1
(3.26),

când k receptoare pornesc simultan, respectiv

n 1
I pM
I nf 
c
 I
j1
cj ,
(3.27),

dacă porneşte motorul pentru care (Ip – In) are valoarea maximă.
Curentul de serviciu Is al declanşatoarelor sau releelor de protecţie se alege similar, ca în
cazul circuitelor, cu deosebirea că în locul curentului de pornire se utilizează curentul de vârf:

19
Selectivitatea protecţiei
k pe
I s≥ I ;
k re v (3.28),

1 1,2 Ic
Is∈
[ k srM
. ..
]⋅
k sr min k t∘
, (3.29),

coeficienţii kpe şi kre având aceleaşi semnificaţii şi valori, ca la subcapitolul anterior.


Reglajul releelor electromagnetice se stabileşte în mod identic la valoarea:

Ire = kre Is, (3.30),

în care kre poate avea o singură valoare sau un domeniu de valori şi se verifică la condiţia de
nedeclanşare pentru curentul de vârf:

Ire ³ kpe Iv (3.31),

şi la cea de selectivitate cu aparatul de protecţie de curent nominal maxim, din aval, scrisă sub
forma:

(t dQ − t dav ) |I sc≥Δt sc min , (3.32),

exprimând necesitatea ca diferenţele dintre timpii de deconectare ai aparatelor de protecţie,


înseriate, conform caracteristicilor de protecţie ale acestora, să aibă valorile minime. Astfel, dacă
aparatul de protecţie aval este o siguranţă fuzibilă, atunci ∆tscmin= 0,04 s, iar dacă acesta este un
întreruptor automat, atunci ∆tscmin= 0,15 s (realizabil prin temporizare).
Se recomandă ca alegerea sau reglarea dispozitivelor de protecţie la scurtcircuit, după
relaţiile (3.28) şi (3.29), respectiv (3.31), să se efectueze cât mai aproape de limita inferioară
admisă.
b) Reglarea protecţiei la suprasarcină se face numai pentru coloanele protejate la
scurtcircuit prin întreruptoare automate (Figura 3-9 c).
În cazul coloanelor, curentul de reglaj al releului termic este necesar să se încadreze în
intervalul:

Irt = [1,0 ... 1,2) Ic (3.33),

20
Selectivitatea protecţiei

care defineşte domeniul curenţilor de suprasarcină ai coloanelor.


Curentul de reglaj se obţine şi în cazul coloanelor prin intersecţia domeniului de valori
dat de relaţia (3.7) cu domeniul definit prin relaţia (3.8), corespunzător reglajului posibil, în baza
aceloraşi indicaţii de la protecţia receptoarelor. Se menţine valabilitatea recomandării de mai sus,
ca reglajul să se facă apropiat de limita inferioară, admisă de relaţia (3.7).
Definitivarea protecţiei coloanelor se poate face numai după analiza selectivităţii acesteia
în raport cu dispozitivele de protecţie cele mai mari, de pe plecările tablourilor de distribuţie
alimentate. De aceea, este indicat ca în alegerea protecţiei coloanelor, să se urmeze succesiunea:
circuite de utilaj, coloane secundare, coloane principale şi magistrale (care sunt prevăzute pe
schema de distribuţie), pentru ca în final să se treacă la protecţia celulelor de tip transformator.

21
Selectivitatea protecţiei
Capitolul 4. Date experimentale

4.1. Dimensionarea elementelor de protecție pentru un motor de 0.75KW, Tip MA-AL71-


14-2B, cu Uf=230 [V], In=3.15[A], n=2790rpm, cosϕ=0.9, f=50Hz:

4.1.1. Dimensionarea protecţiei la suprasarcină

Releul termic pentru protecţia receptorului împotriva curenţilor de suprasarcină se alege în


funcţie de curentul de serviciu Ist, care trebuie să îndeplinească o primă condiţie, de a fi superior
solicitării termice de durată:

I st ≥I c , (4.1),
I st ≥3.15[ A ]

Ic fiind curentul cerut al receptorului protejat.


Reglajul releului termic ales, caracterizat prin curentul de reglaj Irt, trebuie să ţină cont pe
de o parte de domeniul curenţilor de suprasarcină admişi de receptor, iar pe de altă parte de
domeniul reglajului posibil al releului termic, din punct de vedere constructiv.
Conform primei condiţii, curentul de reglaj trebuie să aparţină intervalului:

I rt1 =[1...1,2)⋅I c , (4.2),


I rt1 =[1 .. .1,2 )⋅I c=1.2⋅3. 15=3. 78[ A ]

fiind de preferat reglajul releului termic, pe curentul nominal al receptorului sau cât mai apropiat de
acesta.
Cea de-a doua condiţie, a posibilităţii concrete de reglaj, este determinată de tipul
constructiv al aparatului. Domeniul reglajului posibil este, în general,

I rt 2=k rt⋅I st , (4.3),


I rt 2=k rt⋅I st =0 .67⋅6 . 3=4. 22[ A ]
unde krt este coeficientul efectiv de reglare, dat de relaţia:

22
Selectivitatea protecţiei
k rt =k sr⋅k t ∘ , (4.4),
în care ksr se numeşte coeficient al domeniului de reglare, având pentru releele termice tip TSA ca
valori posibile:

k sr ∈ [ 0,6 (0,67 ); 1 ] , (4.5).


Am ales ksr=0.67
iar kteste coeficientul de corecţie în funcţie de temperatura ambiantă, având valoarea kto = 1, dacă
temperatura mediului ambiant este în intervalul tao = (10 ... 35)oC şi valori conform stasului
corespunzător pentru temperaturi în afara intervalului respectiv. Dacă temperatura mediului este
variabilă în cursul aceleiaşi zile, este indicat să se ia kto = 1, iar releul termic şi receptorul să fie în
aceeaşi încăpere, pentru a asigura sensibilitatea necesară a protecţiei.
Ţinând cont de relaţiile (4.1)(4.5), relaţia completă şi corectă de alegere a Ist , care implică
atât condiţia de solicitare de durată, cât şi pe aceea a posibilităţii de reglare este

[ 1 . .. 1,2 ]⋅I c 1 1,2 I c


I st =
k rt⋅k t ∘ [
=
k srM
.. .
] ¿
k sr min k t∘ .
(4.6).
1 1,2 3 .15
[ ]
I st = ⋅ ⋅
1 0.6 1
=6 . 3[ A ]

În final, curentul de reglaj al RT se stabileşte ca valoare minimă a intersecţiei dintre


domeniile de valori ale curentului de suprasarcină şi a celui posibil a fi reglat, vezi relațiile (4.3) şi
(4.4):

I rt =min ( I rt 1 ∩I rt 2 )
(4.7).
I rt =3.78 [ A ]

Pentru declanşatoarele termice ale întreruptoarelor USOL şi cele tip Ksi ale întreruptoarelor
OROMAX, domeniul de reglaj este

Irt = (0,8 ... 1,25) kt  Ist, (4.8),

23
Selectivitatea protecţiei

iar pentru declanşatoarele termice tip H (pentru OROMAX):

Irt = (0,5 ... 1) kt  Ist, (4.9),

valorile coeficienţilor de corecţie pentru aceste declanşatoare nu se indică în mod explicit,


considerându-se suficientă precizarea domeniului de reglaj la diferite temperaturi.
Un reglaj mai precis se obţine când se folosesc diviziunile marcate pe aparat, ca de exemplu
la jumătatea intervalului sau diviziunile de câte o zecime din curentul de serviciu, cum ar fi, de
exemplu, pentru releele tip TSA:

k sr ∈ { 0,6 (0 ,67 ); 0,7; 0,8 0,9; 1 } (4.10).

4.1.2. Dimensionarea protecţiei la scurtcircuit

Aceasta constă în stabilirea curentului nominal al fuzibilului sau a curenţilor de serviciu şi


reglaj pentru declanşatoarele sau releele electromagnetice.

a) Circuit echipat cu siguranţe fuzibile


Curentul nominal al fuzibilului Inf se determină în baza următoarelor condiţii:
- siguranţele fuzibile (lente sau rapide) trebuie să suporte curentul de durată al receptorului:

I nf ≥I c (4.11);
I nf ≥3.15[ A]
- siguranţele fuzibile trebuie să reziste la acţiunea curentului de pornire pe toată durata sa,
care se exprimă în cazul siguranţelor cu topire rapidă prin relaţia

Ip
I nf ≥ ,
c (4.12),
I nf ≥10.08[ A ]
în care c este un coeficient de siguranţă la pornire, egal cu 2,5 pentru porniri rare şi uşoare (durata
pornirii este mai mică de 5 s); c [1,6 ... 2] pentru motoare cu pornire grea şi de durată (timpul de
pornire 5...10 s) sau pentru motoarele cu porniri uşoare, dar dese; c = 1,5 pentru porniri foarte grele

24
Selectivitatea protecţiei
(durata pornirii > 10 s). Îndeplinirea acestei condiţii presupune şi satisfacerea condiţiei de a rezista
sub acţiunea suprasarcinilor accidentale de scurtă durată;
- protecţia la scurtcircuit prin siguranţe fuzibile trebuie să fie selectivă cu protecţia la
suprasarcină prin relee termice, ceea ce înseamnă ca la stabilirea curentului nominal al fuzibilului
să se aibă în vedere condiţia de selectivitate sau valorile minime recomandate în stas. Condiţia de
selectivitate este:

I nf ≥k tf⋅I rt , (4.13),

unde ktf este coeficientul de selectivitate între RT şi SF, cu valorile:


3 pentru siguranţe cu medie putere de rupere;
2,5 – siguranţe MPR.
Am ales ktf=3
I nf ≥3⋅3 .78=11.34[ A ] .
Am ales siguranta fuzibila tip SIEMENS 5SY63 C16 din catalogul Siemens.

b) Circuit echipat cu întreruptor automat


Curentul de serviciu Is al releului sau declanşatorului electromagnetic este identic cu cel al
dispozitivului de protecţie termic, deoarece acestea se fabrică de obicei asociate, sub forma
blocurilor de relee sau a declanşatoarelor.
Curentul de reglaj Ire al dispozitivelor electromagnetice de protecţie trebuie să verifice
condiţia de nedeclanşare la curentul de pornire, conform relaţiei:

Ire ³ kpe . Ip, (4.14),


Am ales Ip=8·In
Ip=25.2[A]
Am ales kpe=1.2
Ire ³ 30.24[A]
în care Ip este curentul de pornire al receptorului alimentat prin circuitul protejat;
kpe - coeficient de siguranţă la pornire, cu valori în intervalul (1,2 ... 1,4) pentru relee şi
respectiv (1,4 ... 1,6) pentru declanşatoare.

25
Selectivitatea protecţiei
Posibilităţile de reglare sunt redate prin relaţia:

Ire = kre Is, (4.15),


Ire=5·6.3=31.5[A]
unde Is este curentul de serviciu al blocului de dispozitive de protecţie;

kre - coeficientul domeniului de reglaj, având una sau mai multe valori distincte sau un
domeniu de valori, în funcţie de tipul releului sau declanşatorului.
Pentru principalele tipuri de întreruptoare cu relee sau declanşatoare electromagnetice,
coeficientul domeniului de reglaj are următoarele valori:
[3...6] – releele electromagnetice ale AMT şi CAR;
[3...10] – DITA;
{10}; {4, 10} pentru USOL 100, respectiv 250;
[2...4]; [5...10] pentru USOL 500, 800;
{6, 7, 8} pentru OROMAX cu declanşator H;
[3...6]; [4...10]; [4...12] pentru OROMAX cu declanşator Ksi;
[1,5...3] pentru releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate de c.c.
Pentru a corespunde ambelor condiţii de mai sus, curentul de serviciu trebuie să se
încadreze în domeniul definit de relaţia:
k pe
I s≥ I
k re p , (4.16),
1 .2
I s≥ ⋅25 . 2=6 . 048[ A ]
5
Totodată, acesta mai trebuie să satisfacă relaţia dedusă pentru protecţia la suprasarcină

1 1,2 Ic
Is∈
[ k srM
. ..
]⋅
k sr min k t∘
. (4.17).
I s ∈ [ 3.15...6.3 ] [ A ]

Alegerea efectivă se concretizează prin găsirea unui întreruptor automat al cărui curent de
serviciu Is să satisfacă simultan relaţiile (4.16) şi (4.17).

Am ales din catalogul Siemens un intrerupator automat de tip SIEMENS 3RV1011-1GA10.

26
Selectivitatea protecţiei
Reglajul protecţiei la suprasarcină se face ca la releele termice, utilizând relaţiile (4.4),
(4.5) şi (4.8). În ceea ce priveşte coeficientul domeniului de reglare, acesta este după cum urmează:
ksr = [0,8...1] pentru USOL (în standardul [1] se dă direct k rt, corecţia de temperatură fiind
astfel implicită);
ksr = [0,5...1] pentru OROMAX.
Curentul de reglaj al protecţiei la scurtcircuit se determină în baza relaţiei

I re=k re⋅I s ≥k pe⋅I p , (4.18),


I re =5⋅6 . 048≥1 . 2⋅25 .2
I re =30.24≥30. 24[ A ]
alegându-se valoarea minimă pentru kre, care satisface relaţia. În cazul în care există o singură
valoare a coeficientului domeniului de reglaj kre, relaţia (4.18) este doar de verificare.

4.2. Verificarea experimentală pentru selectivitatea aparatelor electrice de protecție cu


trasarea caracteristicilor t (I)

a) Selectivitatea între două întreruptoare automate Q1 şi Q2, înseriate, având curenţii


nominali In1 > In2.

Am folosit în cadrul acestui experiment întrerupatoare automate tip (Q1) = NZM7 – 200S
(In=200 [A], Ir=150 [A], Iscc=800 [A]), respectiv (Q2) = NZM7 – 80S (In=80 [A], Ir=63 [A], Iscc=350
[A]).

Tabelul 4-1. Valori experimentale pentru selectivitatea între două întreruptoare automate Q1 şi Q2,
înseriate

I1 [A] 234 397 479 580 612 671 798 901


(Q1)
t1 [s] 200 41 25 23 20 10 0.5 0.5
I2 [A] 90 120 161 210 258 300 350 400
(Q2)
t2 [s] 200 80 62 40 18 4 0.5 0.5

27
Selectivitatea protecţiei
250

200

150

t [s]
Q1
100
Q2

50

0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
I [A]

Figura 4-1. Caracteristicile t(I) pentru intrerupatoarele automate Q1 si Q2 înseriate

b) Selectivitatea între un întreruptor automat şi o siguranţă fuzibilă, înseriate, Q1 si SF

Am folosit în cadrul acestui experiment un întrerupator automat tip (Q1) = NZM7 – 80S
(In=80 [A], Ir=63 [A], Iscc=350 [A]), respectiv o siguranță fuzibila tip (SF) = BRL C63 (I n=63 [A],
Ir= 63 [A], Iscc= 350[A]).

Tabelul 4-2. Valori experimentale pentru selectivitatea între un întreruptor automat şi o


siguranţă fuzibilă înseriate, Q1 si SF
I1 [A] 90 120 150 210 290 320 350 500
(Q1)
t1 [s] 120 80 62 40 15 0.5 0.5 0.5
I2 [A] 80 90 120 140 190 300 350 500
(SF)
t2 [s] 120 108 70 43 26 12 0.5 0.5

28
Selectivitatea protecţiei
140

120

100

80

t [s]
SF+Q1
60
In
40 Q1

20

0
50 100 150 200 250 300
I [A]

Figura 4-2. Caracteristicile t(I) pentru întrerupator automat Q1 și siguranță fuzibilă SF,
înseriate

4.3. Testarea protecțiilor diferențiale

a) Testarea selectivității protecțiilor

Pe standul de laborator Lucas-Nulle au fost încercate inițial individual 4 relee, dintre care 3
de tip A și unul de tip B. Două dintre ele aveau valoarea curentului diferențial de 30 mA, iar
celelalte 2 de 300 mA. S-au măsurat timpii de declanșare și valorile efective ale curenților de
declanșare, după care s-a verificat selectivitatea pe perechi de relee având aceeași valoare a
curentului nominal.

Tabelul 4-3. Valori experimentale ale curenților de declanșare a protecțiilor

TIP RELEU CFA 425 D CPA 440 D CDA 425 D DFS 4B SK R


CURENT 25 40 25 40
NOMINAL [A]
CURENT 0.3 0.3 0.03 0.03
DIFERENȚIAL
[A]
CURENT 0.2 0.231 0.0225 0.021
DIFERENȚIAL
DECLANȘARE
[A]

29
Selectivitatea protecţiei

CFA 425 D 0.2 [A] *


CPA 440 D 0.231 [A]
CDA 425 D 0.0225 [A]
DFS 4B SK 0.021 [A] *
R

Figura 4-3. Schema sistemului experimental a standului de laborator Lucas-Nulle pentru testarea
curentului de declansare

În cazul asigurării selectivității dispozitivelor diferențiale de protecție trebuie ca primul


releu (cel din amonte) să fie 1 sau 2, iar cel din aval să fie 3 sau 4, pentru asigurarea condiției:
I ∆ n1
≥2
I ∆ n2

În cazul nostru:
I ∆ n1
≅ 10
I ∆ n2

30
Selectivitatea protecţiei
b) Testarea timpului de acționare al releului diferențial cu aparat PROFITEST MTECH
GOSSEN METRAWATT

Tip test: IΔN

Figura 4-4. Schema sistemului experimental pentru testarea timpului de declanșare a protecțiilor

Tabelul 4-4. Timpul de declanșare a protecțiilor


Tip releu CFA 425 D CPA 440 D CDA 425 D DFS 4B SK R
Timp răspuns 18 88 23 32
[ms]
UIΔN [V] 0.2 0.1 0.1 0.1
RE [Ω] 0.3 0.4 0.03 0.03

31