4.1.1.

Măsuri tehnice suplimentare de protecţie

4.1.1.1. Generalităţi

4.1.5.1.1. O măsură suplimentară de protecţie însoţeşte întotdeauna :

- o măsură tehnică de protecţie pentru protecţia de bază (conform 4.1.2.1.) sau
- o măsură tehnică principală pentru protecţia în caz de defect (conform 4.1.3.2.)

4.1.5.1.2. O măsură suplimentară de protecţie nu trebuie să împiedice nici una din măsurile de protecţie
menţionate la 4.1.2. şi 4.1.3.

4.1.1.2. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia unui curent de defect
periculos prin utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR)

4.1.5.2.1. În sistemele de tensiune alternativă trebuie prevăzută o protecţie suplimentară printr-un

dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) care nu depăşeşte 30 mA pentru (conform
cu recomandările din SR HD 60364-4-41) :
- prize de utilizare generală cu un curent nominal care nu depăşeşte 20A, folosite de obicei de
persoane obişuite ;
- excepţii pot fi făcute pentru prize utilizate sub supravegherea unor persoane calificate (de
exemplu în unele amplasamente comerciale sau industriale) şi a prizelor dedicate pentru
conectarea unui anumit tip de echipament ;
- echipamente mobile cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A pentru utilizări în exterior.

4.1.5.2.2. Utilizarea DDR având un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA, este
recunoscută ca protecţie suplimentară în cazul protecţiei de bază şi/sau a protecţiei la defect sau din
neatenţia utilizatorilor .

4.1.5.2.3. Utilizarea unor astfel de dispozitive nu este recunoscută ca un mijloc unic de protecţie şi nu
trebuie să împiedice aplicarea uneia dintre măsurile de protecţie specificate de la art. 4.1.1.1.

4.1.5.2.4. Curenţii electrici nominali ai dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual S pentru
utilizări casnice şi similare conform recomandărilor din SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1 sunt
: 6-10-30-100-300-500 mA şi 1 A.

4.1.5.2.5. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare, conform recomandărilor
SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1, este :
- de tip „AC” pentru care declanşarea este dată de curentul rezidual sinusoidal alternativ
aplicat brusc sau care creşte lent ;
- de tip „A” pentru care declanşarea este dată atât de curentul rezidual sinusoidal alternativ
cât şi de curentul rezidual continuu (pulsatoriu) aplicaţi brusc sau care cresc lent .

4.1.5.2.6. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări industriale, conform recomandărilor din SR
EN 60947-2, este :
- de tip „AC” şi „A” şi suplimentar
- de tip „B” pentru care declanşarea este dată de :
- curenţi reziduali sinusoidali;
- curenţi reziduali pulsatorii ;
- curenţi reziduali pulsatorii cu o componentă continuă de 6 mA;
- pentru curenţi reziduali care pot proveni de la circuite redresoare cum ar fi :
 redresor simplă alternanţă cu sarcina capacitivă care produce un curent
continuu neted ;
 punte redresoare trifazată în stea sau punte hexafazată ;
  punte redresoare dublă alternanţă .
Dispozitivele DDR sunt cu sau fără controlul unghiului de fază, independenţă de polaritate,
pentru curenţi electrici care se aplică brusc sau cu ceştere lentă.

4.1.5.2.7. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare şi industriale conform
recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1 şi SR EN 60947-2 în funcţie de existenţa
temporizării este :
- fără temporizare, de uz general, cu timpi de declanşare între 40...300 ms în funcţie de valoarea
curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal
al dispozitivului ;
- cu temporizare tip „S” pentru asigurarea selectivităţii, cu timpi de declanşare între 150...500
ms, în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul
diferenţial rezidual nominal al dispozitivului .

4.1.5.2.8. Dacă dispozitivele diferenţiale reziduale se montează, selectivitatea, conform recomandărilor

din SR CEI 61200-53, se realizează ca în fig. 4.1 sau fig. 4.2.
- în fig. 4.1. se prezintă o schemă unde sunt realizate 2 niveluri de selectivitate utilizând
dispozitive diferenţiale reziduale de tip general, conform recomandărilor din SR EN 61008-
1, cu curent nominal ≤100 mA şi de tip „S” având un curent diferenţial rezidual nominal
≥300 mA;
- în fig. 4.2. se prezintă o schemă unde sunt realizate 3 niveluri de selectivitate utilizând un
dispozitiv diferenţial rezidual de tip general cu un curent nominal de 30 mA. În amonte este
instalat un dispozitiv diferenţial rezidual de tip „S’ cu un curent nominal de 300 mA, iar în
amonte de aceasta un dispozitiv diferenţial rezidual cu temporizare definită conform
recomandărilor din SR EN 60947-2, cu un curent nominal de 1A;
- selectivitatea între un dispozitiv de tip „S’ şi un altul de tip general în serie poate fi
considerată ca realizată dacă raportul între curenţii diferenţiali reziduali nominali respectivi
este de cel puţin 3;
- în reţeaua TT, rezistenţa prizei de pământ trebuie să fie conform cu prevederea art.
4.1.4.1.14.

Tip S - 500mA Id Tip cu temporizare – 1A

Id (timp maximal de întrerupere)
sau tip general – 300mA

Tip general Id
Id Tip general Id Tip „S” - 300mA
100mA 30mA

Id Tip general
30mA

Fig. 4.1. Exemplu de circuite cu două niveluri Fig. 4.2. Exemplu de circuite cu trei niveluri
de selectivitate de selectivitate
4.1.1.3. Protecţia suplimentară folosind legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară
4.1.5.3.1.Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară este considerată ca protecţie
suplimentară pentru protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte).

4.1.5.3.2. Utilizarea legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară nu trebuie să excludă

necesitatea întreruperii alimentării din alte motive (de exemplu, protecţia împotriva focului, solicitării
termice a echipamentului etc.).

4.1.5.3.3. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară poate implica întreaga instalaţie, o

parte a acesteia sau un amplasament.

4.1.5.3.4. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să includă toate părţile

conducătoare simultan accesibile ale echipamentului fix şi părţile conductoare străine inclusiv dacă se
utilizează armătura metalică a betonului armat. Sistemul trebuie conectat la conductoarele de protecţie
ale întregului echipament inclusiv cele ale prizelor.

4.1.5.3.5. Dacă există incertitudini referitoare la eficienta legăturii de echipotenţializare de protecţie

suplimentară, trebuie să se confirme ca rezistenţa R între părţile conductoare simultan accesibile şi părţile
conductoare străine îndeplineşte condiţia:
R  50V / I a în sisteme de tensiune alterativă
R  120V / I a în sisteme de tensiune continuă
unde:

I a – este curentul electric de funcţionare în A, a dispozitivului de protecţie :

- pentru dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR), I n

- pentru dispozitive de supracurent, curentul electric de funcţionare la 5 s.

4.1.5.3.6. Conductorul pentru legături principale de egalizare a potenţialelor trebuie să aibă secţiuni cel
puţin egale cu jumătate din secţiunea cea mai mare a conductorului de protecţie din instalaţie, dar minim
10 mm2 Cu; secţiunea lui se poate limita la maximum 25 mm2 Cu sau o secţiune echivalentă pentru alt
material.
Conductorul pentru legături suplimentare de egalizare a potenţialelor între două mase trebuie să
aibă secţiunea cel puţin egală cu cea mai mică secţiune a conductoarelor de protecţie legate la acele
mase.
Legăturile suplimentare se vor realiza prin elemente conductoare nedemontabile (de ex.
şarpante metalice), prin conductoare suplimentare sau prin combinarea acestor două soluţii.

4.1.5.3.7. Elementele conductoare ale construcţiei sau din construcţii (cum sunt de exemplu şarpantele
metalice, căile de rulare ale utilajelor de ridicat şi transport) pot fi utilizate drept conductoare de protecţie
dacă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a) continuitatea lor electrică este asigurată fie prin construcţie fie prin mijloace adecvate
realizându-se astfel încât să fie protejată împotriva deteriorărilor mecanice, chimice, electrochimice,
termice sau de altă natură;
b) secţiunea lor este cel puţin aceea determinată conform subcapitolului 5.5.;
c) demontarea lor nu se poate face decât dacă au fost prevăzute măsuri de compensare.

4.1.5.3.8. Dacă instalaţiile electrice sunt în distribuţie prefabricată în învelişuri metalice (cutii, carcase),
aceste învelişuri pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă satisfac următoarele trei condiţii:
a) continuitatea lor electrică este asigurată şi menţinută în timp prin măsuri de protecţie
corespunzătoare împotriva solicitărilor mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură.;
b) secţiunea lor este cel puţin egală cu aceea rezultată din subcapitolul 5.5.;
c) permit racordarea pe traseul lor a altor conductoare de protecţie.
4.1.5.3.9. Structura metalică de susţinere a cablurilor poate fi utilizată drept conductor de protecţie dacă
se iau măsuri în vederea satisfacerii condiţiilor de la art. 4.1.5.3.8.

4.1.1.4. Protecţia suplimentară folosind legătura locală de echipotenţializare nelegată la

pământ.
4.1.5.4.1. Legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ este prevăzută pentru a preveni
apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.

4.1.5.4.2. Toate echipamentele electrice trebuie să corespundă prevederilor de protecţie de baza

(împotriva atingerilor directe) descrise la subcapitolul 4.1.2.

4.1.5.4.3. Conductoarele legăturii de echipotenţializare trebuie să interconecteze toate părţile

conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine.

4.1.5.4.4. Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în contact electric cu

pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan accesibile ori prin părţi conductoare străine.
Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită se aplică protecţia prin întreruperea automată a alimentării
.

4.1.5.4.5. Trebuie luate măsuri de prevedere astfel încât orice persoană care intră în zona de
echipotenţializare să nu poată fi expusă la o diferenţă de potenţial periculoasă, în special dacă planşeul
conductor, izolat faţă de pământ, este conectat la sistemul de echipotenţializare nelegat la pământ.

4.1.1.5. Protecţia suplimentară prin izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea

amplasamentului)
4.1.5.5.1. Această măsură de protecţie este destinată prevenirii atingerii simultane cu părţile
conductoare care pot fi la potenţiale diferite prin defectarea părţilor active.

4.1.5.5.2. Orice echipament electric trebuie să corespundă unei prevederi privind protecţia de bază
(împotriva atingerii directe) descrisa la cap.4.1.2.

4.1.5.5.3. Părţile conductoare accesibile trebuie dispuse astfel încât în împrejurări obişnuite o persoană
să nu vină simultan în atingere cu:
- două părţi conductoare accesibile ;
- o parte conductoare accesibilă şi orice parte conductoare străină, dacă aceste părţi pot avea
potenţiale diferite prin defectarea izolaţiei de bază a părţilor active.

4.1.5.5.4. În amplasamente neconductoare nu trebuie să existe nici un conductor de protecţie.

4.1.5.5.5. Conformitatea cu art. 4.1.5.5.3. este realizată dacă amplasamentul are un planşeu şi pereţi
izolanţi şi în plus se aplică una sau mai multe din următoarele măsuri:
a) distanţarea relativă a părţilor conductoare accesibile şi a părţilor conductoare străine. Condiţia
este îndeplinită dacă distanţa între două părţi este mai mare de 2.5 m. Această distantă poate fi redusa la
1,25 m în afara zonei de accesibilitate la atingere;
b) interpunerea de obstacole efective între părţile conductoare accesibile şi părţile conductoare
străine. Obstacolele nu trebuie legate la pământ sau la părţi conductoare accesibile şi pe cât posibil să fie
din materiale electroizolante;
c) izolarea şi măsurile de izolare a părţilor conductoare străine. Izolaţia trebuie să aibă suficientă
rezistenţă mecanică şi să reziste la o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V. Curentul electric de fugă
nu trebuie să depăşească 1 mA, în condiţii normale de utilizare.

4.1.5.5.6. Rezistenţa de izolaţie a pardoselii şi pereţilor în fiecare punct de măsurare în condiţiile

specificate în SR EN 61140 şi verificate printr-o metoda recomandată în Anexa 8.1 nu trebuie să fie mai
mică de:
 - 50 kΩ, dacă tensiunea nominală a instalaţiei nu depăşeşte 500 V în tensiune
continuă sau alternativă;
- 100 kΩ, dacă tensiunea nominală a instalaţiei depăşeşte 500 V în tensiune
continuă sau alternativă şi mai mica de 1000V în tensiune alternativă şi 1500 V în
tensiune continuă.
Dacă în orice punct rezistenţa este mai mică decât valoarea specificată, pardoseala şi
pereţii se consideră părţi conductoare străine din punct de vedere al protecţiei împotriva şocurilor
electrice.

4.1.5.5.7. Măsurile trebuie să fie permanente şi să nu poată fi făcute inactive. Acestea

trebuie să fie sigure şi în cazul utilizării unui echipament mobil sau portabil.

4.1.5.5.8. Se vor respecta condiţiile de la art. 4.1.5.4.4. şi art. 4.1.5.4.5.

4.1.1.6. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia tensiunii

de atingere
4.1.5.6.1. Se vor utiliza numai echipamente agrementate pentru ca deconectarea alimentării
să se producă în timpi mai mici decât timpii maximi indicaţi în tabelul 4.1 pentru tensiuni de
atingere de 50V. Aceste echipamente vor fi prevăzute cu sisteme de simulare a defectului,
obligatorii de a fi puse în funcţiune la începutul fiecărui serviciu.

4.1.5.6.2. Echipamentele pentru deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere se

vor conecta între părţile conductoare ce accidental ar putea fi puse sub tensiune şi priza de
pământ – prin conductoarele (bara) de echipotenţializare legate la pământ.

4.1.1.7. Protecţia suplimentară prin folosirea mijloacelor individuale de

protecţie
4.1.5.7.1. Se vor utiliza numai mijloace individuale de protecţia certificate .