ISTORIA ŞI TRADIŢIILE

SATULUI MĂRĂŞEŞTI
Mărășești este un sat în partea de nord-vest a
județului Mehedinți, în Podișul Mehedinți, traversat de
râul Brebina și aşezat pe terasa înaltă a Podişului
Mehedinţi, într-un ţinut cu denumirea Plaiul
Cloşani.Aparține de orașul Baia de Aramă.
 Prima atestare documentară este din anul 1486 din
timpul domniei lui Vlad Călugărul. Transmis prin viu grai din
generație în generație, știu de la tatăl meu că satul la
începutul lui a avut șapte case.
Casele erau la distanțe mari una de cealălaltă deoarece
principala activitate a lor era creșterea animalelor în principal
oile, ceea ce necesita un spațiu mare. Unele famili mai avute
dețineau și o moară pe apă unde lumea venea mai mult
pentru a spune povești și a discuta despre viața cotidiană
decât pentru un simplu măcinat al porumbului, grâului,
orzului sau semințelor de dovleac.
 Vechiul hotar al satului începea de la Mormodol și ținea
până la granița cu imperiul austro-ungar,dincolo de Cerna.
Noul hotar a fost stabilit de boierimea nervoasă după ce
mărășeștii dăduseră cei mai mulți panduri în oastea Domnului
Tudor Vladimirescu.
 Marea majoritatea a caselor aveau o construcție simplă
prezentând camera de dormit, bucătăria, tinda sau holul și
odaia sau camera bună care mereu era poziționată spre
drum, unde țăranul își ținea obiectele de valoare, mobila
nouă,păturile și macaturile țesute de femeile din casă în
timpul ierni sau primite zestre de nevastă la căsătorie. Casele
mai prezintă și un beci în care sunt depozitate toate
merindele adunate in timpul anului pentru iarnă și în cele din
urmă scara care reprezenta un mod de exprimare al bogăției,
dacă scara era mare însemna că tăranul respectiv avea o
situație financiră bună.
 Satul este împărțit în două grupări, văleni și deleni delimitarea
lor făcându-se de centrul satului unde este poziționată Școala
cu clasele I-VIII Mărășești și Biserica cu hramul Sfântului
Proroc Ilie ce este sărbătorit de localnici în fiecare an pintr-o
nedeie renumită în tot Plaiul Cloșanilor. Sătenii dădeanu
numele copiilor după hramul Biserici din sat pentru a fi
ocrotiți și binecuvântați de Sfântul Ilie, dacă ieșiai în centrul
satului și strigai Ilie jumătate din sat ieșea afară.
 Terenurile sunt in general puţin roditoare si, in aceste
condiţii, exista o continua preocupare pentru menţinerea
fertilitaţii. O practica intalnită pretutindeni, dar mai frecvent
in satele din această zonă, constă în lăsarea terenurilor un
anumit timp în pîrloagă , dupa care începe un nou ciclu de
semănat. În acest răstimp, terenurile nu sunt părasite, ci
dinpotrivă exploatate in favoarea păstoritului. Fertilizarea
solului se realizează prin gunoirea „tîrlirea” cu animalele,
precum si prin împrăstierea gunoiului de grajd. Pe
terenurile în pantă greu accesibile autovehiculelor, gunoiul
se transportă de catre om in spate, cu traista, aspect
intalnit si la localitatiile invecinate, si care dovedeste cu
prisosinţă lupta omului cu natura si staruinţa cu care, în
virtutea tradiţiei, este practicata agricultura şi în zonele mai
puţin accesibile.
 In ceea ce priveste traditiile si obiceiurile o minunată
sărbătoare moștenită din străbuni si continuată până în
zilele de astăzi este Pițarai ( tineri mascati in moși si
babe cu o zi înainte de Craciun care colinda alaturi de
copii prin sat).
Populația satului mereu a fost una echilibrată ne depăsind
pragul de 1000 de persoane, grupa de vârstă predominantă
este între 27-60 ani deoarece majoritatea tinerilor sunt plecați
în orașele mari care au funcția și de principale centre
universitare.

Lumea satului rămâne acel loc unde omul învață ce este

dragostea pentru ceea ce îl înconjoară, dragostea și prețuirea
față de om, respect fată de țară și dragoste de Dumnezeu.
Este acel loc unde casa se construiește în funcție de
posibilitatea financiară,interes, moștenire și găsirea de liniște.