Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Enterococii au fost clasificaţi iniţial drept coci Gram pozitivi aparţinând genului
Streptococcus.
Numiţi ulterior “streptococi de provenienţă fecală” sau “enterococi”, au fost consideraţi
pentru mult timp o subdiviziune a genului Streptococcus (streptococci de grup D),
diferenţiindu-se de aceştia prin rezistenţa crescută la agenţi chimici şi fizici. Bacteriile din
genul Enterococcus au fost catalogate ca bacterii cu un grad scăzut de patogenitate, dar in anii
1990 au devenit importanţi agenţi etiologici ai infecțiilor nosocomiale.Implicaţi din ce în ce
mai frecvent în infecțiile nosocomiale, enterococii prezintă rezistenţă naturală sau dobândită
la antibiotice, ceea ce le permite supravieţuirea în faţa unor multiple scheme de tratament cu
antibiotice.Enterococii au dobândit rezistenţă la un număr de agenţi antimicrobieni, inclusiv
tetracicline, eritromicină, cloramfenicol, niveluri ridicate de trimetoprim, clindamicină,
niveluri ridicate de aminoglicozide și peniciline (prin penicilinază și mecanisme non-
penicilinază) și mai recent la vancomicină.
Toate aceste rezistenţe adaugă noi semne de întrebare terapiei cu antibiotice în cazul
infecțiilor enterococice, deoarece apare o scădere a numărului de opţiuni terapeutice
Enterococcus faecalis ( E. faecalis ) este una dintre cele mai comune specii . Aceste bacterii
trăiesc , de asemenea , în gura si vagin. Ele sunt foarte rezistente, astfel încât acestea să poată
supraviețui în medii calde, sărate sau acide.
Bacteriemie
Endocardita
Meningita
Parodontita
Infecții ale tractului urinar
plagi infectate
daptomicinei
gentamicină
linezolid
nitrofurantoin
streptomicină
tigeciclină
vancomicină
infecții mai severe, cum ar fi endocardita sau meningita, sunt tratate cu o combinație de
antibiotice. Medicii combina adesea două clase de antibiotice diferite. Aceasta ar putea
include ampicilina sau vancomicina plus gentamicină sau streptomicină.
Prevenirea infecțiilor