UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

PERSONALULUI DIDACTIC

PERSONAJELE FEMININE ÎN PROZA LUI CAMIL PETRESCU

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: CANDIDAT:

LECTOR DR.: Profesor :
GABRIELAGLĂVAN IOVĂNEL VERONICA

Şcoala : GRUP ŞCOLAR DE CHIMIE ŞI

PROTECŢIA MEDIULUI “AZUR”

Timişoara
2010
 A vorbi despre femeie implică întotdeauna un risc pentru că orice demers teoretic
în acest sens nu poate fi decât simplificator ,mai ales atunci când este vorba de
femeie ca personaj literar .
 Cel mai adesea ne vin în minte clişee lingvistice cu un conţinut vag:eternul
feminin insondabil,misterul feminin imposibil de definit.
 Femeia a devenit un concept,o proiecţie sau o imagine,născută cel mai adesea de
mintea bărbatului şi modificată în timp de datele fiecărei culturi,fiecărei epoci.
 În romanul românesc interbelic se acordă o atenţie deosebită femeii,misterului în
care ea se învăluie cu o nesfârşită voluptate.
 Dacă de-a lungul timpului concepţia despre femeie şi despre locul ei în societate a
evoluat,cea despre feminitate s-a păstrat aproape intactă. Eternul feminin şi misterul,
ca nuclee ale acestor concepte,au devenit deja mituri.
 Simone de Beauvoir constata”...există, desigur,între femela umană şi mascul
diferenţe genetice endocrine-anatomice;ele nu sunt suficiente pentru a defini
feminitatea;aceasta este o construcţie culturală şi un dat natural”.
 Dintotdeauna literatura,conştient sau nu ,a încercat cristalizarea în personaje a
eternului feminin. Inefabilul feminităţii se remarcă în toată complexitatea sa abia în
romanul modern. Până în secolul al XIX-lea figura femeii în literatură se
construieşte unidimensional pe latura ei angelică sau demonică.
 Odată cu apariţia romanului realist personajul feminin îşi construieşte
individualitatea treptat,în cadrul conflictului ce destramă cuplul sau familia. De
asemenea,creşte preocuparea pentru personajul pledoarie pentru emanciparea femeii
într-o societate în care se află într-o poziţie de inferioritate”Noi femeile suntem mai
chinuite de civilizaţie decât am fi de natură.Natura ne-a impus unele chinuri
fizice,pe care nu le-aţi îndulcit,dar civilizaţia a dezvoltat sentimente pe care le
amăgiţi neîncetat. Căsătoria,instituţia pe care se sprijină societatea de astăzi,numai
pe noi ne face să simţim toate poverile.Pentru bărbat - libertatea,pentru femeie -
datoriile”,spune eroina lui Balzac din Femeia la treizeci de ani ,când se adresează
sexului opus .
 La autoarele femei ,personajul păstrează reminiscenţe romantice,iar pledoaria
pentru emanciparea femeii e mai puternică.
 Dezvoltarea romanului după primul război mondial aduce cu sine prezenţa nuaţată
psihologic a personajului feminin,odată cu apariţia romanului de dragoste şi de
familie.
 Camil Petrescu a fost un scriitor cu mari valenţe spirituale, manifestate în mai
multe domenii ale creaţiei literare: poezie, proză, dramaturgie, eseistică.
 Înscris în modernismul lovinescian al epocii, Camil Petrescu s-a orientat,atât
în romane, cât şi în teatru, spre o tematică înaltă şi gravă: iubirea, războiul,
moartea, absolutul, destinul.
 Camil Petrescu este scriitorul care, alături de multi alţi truditori ai condeiului
aparţinând epocii dintre cele două războaie, a adus o notă distinctă atât prin
modul de a observa viaţa, cât şi prin concepţia artistică demonstrată.
 Ca precursor al noului roman, primul lucru făcut de Camil Petrescu a fost să
înrădăcineze ideea de autenticitate.
 O parte importantă a operei camilpetresciene o constituie creaţia sa epică, prin
cele două romane, Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război şi Patul lui
Procust apărute în 1930 şi respectiv 1933, la răspântia unor mari influenţe care
veneau din vestul unei Europe efervescente literar.
 Critica literară îl consideră primul romancier care a reprezentat cu mare
autenticitate în literatura română conflagraţia din 1916 – 1918.
Subordonând totul autenticităţii, Camil Petrescu exclude meşteşugul, conştient
fiind de pericolul de a cădea în convenţional dintr-o prea mare dorinţă de a fi
autentic. Prefaţa la Teze si antiteze ne oferă semnificaţia pe care o
atribuie Camil Petrescu autenticităţii, termen în jurul căruia gravitează întreaga sa
operă
 "Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile
mele, ceea ce gândesc eu....asta e singura realitate pe care o pot povesti...Dar asta e
realitatea conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic...Eu nu pot vorbi onest decât la
persoana întâi”.
 Bărbaţii din literatura lui Camil Petrescu se supun unei definiţii care
pretinde că „În natură omul ,îşi admiră propria inteligenţă” Camil
Petrescu,Documente literare)
 Autocontemplarea trăirilor proprii,lucide şi febrile,face din
personajele masculine camilpetresciene existenţe active,neliniştite,
problematizante.
 Toate elementele lumii înconjurătoare se transformă în obiecte ale
cunoaşterii, mai ales femeia, chiar excepţională fiind, precum
Doamna T.Aşa se explică mult comentata dramă a absolutului la
Camil Petrescu. Absolutul e nevoia de certitudine. Ştefan
Gheorghidiu, Ladima, Fred Vasilescu sunt neînţeleşi din maladiva
dorinţă de certitudine. Ei se imaginează şi supravieţuiesc doar în
ipostaza de creatori de certitudini, toate venind din interiorul lor şi
niciuna susţinută de realitate.
 Personajele realizate de Camil Petrescu, atât în proză, cât şi în
dramaturgie, sunt intelectuali complicaţi sufleteşte, caracterizaţi de
nostalgia absolutului, reflexivitate exagerată,
inadaptabilitate,orgoliu, spirit contemplativ, capacitate de analiză şi
sinteză, vocaţia introspecţiei.
 Toate personajele masculine ale lui Camil Petrescu trăiesc,în
esenţă, la nivelul acestei superioare geometrii sufleteşti.
 Inadaptatul superior a constituit, aşadar, tipul de personaj pentru
care a optat scriitorul în proza şi dramaturgia sa, este reprezentarea
artistică a unui om mistuit lăuntric care a văzut idei şi poartă povara
absolutului şi a lucidităţii sub zodia imperturbabilă a contemplaţiei şi
a cerebralităţii.
• LUCIDITATE ŞI AUTENTICITATE ÎN ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,
ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI
• B. EROS SI DRAMA IN PATUL LUI PROCUST
.

Doamna T. este unul dintre cele mai interesante personaje feminine din
întreaga literatură română. Ea posedă aproape toate calităţile: inteligenţă, gust,
naturaleţe, frumuseţe, onestitate, independenţă.
E un portret ideal, venit dinlăuntrul bărbatului care priveşte şi scrie, iar perspectiva
multiplă din care e privită îi conferă viaţă reală, posibilă, şi orice exagerare dispare.
Proiecţie în absolut, ea devine Femeia.
Doamna T. îşi relatează cu o uşoară ironie povestea ‘’eram cea mai frumoasă fată
din orăşelul nostru. E foarte important acest cea mai in orăşelele mici.”
O femeie excepţională scapă de umilinţa oricărei posesiuni, ”e femeia iubită de toţi
bărbaţii“, care-şi are în sine singurul stăpân. Se defineşte cu o elegantă cochetărie
”Îmi place lumina....apoi pământul, cartea...rochia...fructele...zăpada...tot ce e
neprefăcut,...net”.
Doamna T. are conştiinţa existenţei sale ideale, se ştie inaccesibilă, aşa cum
Emilia se recunoaşte “un ospăţ de carne”. Are o sensibilitate excesivă de fiinţă
ideală pe care niciun gest nu o poate vulgariza:”Cu o asemenea femeie pe care tot ce
e frumos ca gest şi cinste o stupefiază, o tulbură, eşti totdeauna neliniştit. Totdeauna
acuza primirea, înregistra ca un seismograf fiorul oricărui gest frumos”. Este însoţită
mereu de epitete şi comparaţii care subliniază neastâmpărul interior. E nervoasă, vie,
frământată, fermecătoare. Frumuseţea ei e perfect motivată în interior.
 Revine din nou ideea că Doamna T. este femeia ideală şi tocmai prin asta atât
de femeie, atât de autentică. E deasupra, dorită, privită, de o complexitate calmă,
liniştitoare. Ceea ce arată tuturor este “indiferenţa de prinţesă îndepărtată”,
”posedând mai multe simţuri decât celelalte femei”(Ladima)

Prin contrast se construieşte Emilia.

Emilia, actriţă întâmplătoare şi patetică, este conştientă că reprezintă o marfă ce se
comercializează meschin, calculând josnic tot ceea ce poate oferi. Este amorfă,
vulgară şi nimic nu reuşeşte s-o tulbure.
Figura Emiliei se construieşte atât prin privirea atentă, detaşat-dispreţuitoare a
lui Fred, cât şi prin închipuirile de lunatic îndrăgostit ale lui Ladima. Emilia nu are
ascunzişuri şi nu are nimic de comunicat, cuvintele ei sunt goale, sparte, străine, pe
măsura sufletului său. Chipul, pe care îl arată ea, e reproducerea vulgară a unui trup
devenit ospăţ.
Orice comunicare este anulată de opacitatea totală a femeii “nu ghiceşte nimic,
trupul îi e fără antene capabile să capteze realitatea clipei.” Nu vorbeşte, ci
“pălăvrăgeşte’”din interes, nu are “vocabular analitic” carenţă catastrofală în seria
personajelor lui C. Petrescu; sentimentele ei sunt false, nu le însufleţeşte “fluiditatea
interioară”. ”Cu ochii mari şi fără strălucire, ca nişte ape verzi stătute“ se dă fără
nicio “justificare sufletească”. În cazul Emiliei însăşi feminitatea ei e anulată ”căci
într-adevăr gravă ,impozantă în atitudine ...are un fel de aer sărac cu duhul şi sigur
de el.”
Rămâne trupul “grăsime robustă ca Venus a lui Rubens” urmărit în detalii
carnale excesive, cu stereotipii şi reveniri permanente.
 Ela
 Între cele două nopţi camilpetresciene, femeia e un mic animal, o jucărie
“miniatură de fildeş mărită”, construită pe etica superioară a bărbatului. Perspectiva
e unică, cea a bărbatului de excepţie, care nu abdică de la un ideal superior în iubire.
Ştefan Gheorghidiu e zguduit că soţia sa, pe care o socotea o Galatee perfectă, cât
trăise alături de el admirativ şi mimetic, se dovedeşte alta, odată cu îmbogăţirea şi
intrarea lor în alt mediu social.
 În Ultima noapte de dragoste, intâia noapte de război este evident că femeia
(Ela) constituie pentru erou medierea spre absolut. Gheorghidiu e conştient de rolul
pe care femeia trebuie să-l joace în viaţa sa, iubirea fiind singurul domeniu de
existenţă în care crede că poate atinge certitudinile ultime. Iubirea i se pare implinită
atâta vreme cât femeia se comportă mimetic faţă de el. Participarea Elei la cursurile
de matematică, din care nu pricepe nimic,este o puternică dovadă de iubire.
Suferinţa eroului nu începe în clipa când în viaţa Elei intră un alt bărbat, ci din clipa
când ea îşi exprimă o opinie diferită de a lui, în legătură cu moştenirea.
 Drama se consumă din momentul când femeia, creaţia sa, pe care o făurise în
mintea lui, timp de doi ani de căsnicie, nu mai răspunde impulsurilor din afară.
 Gelozia, sau mai bine zis ,enorma suferinţă a lui Gheorghidiu, îşi are izvorul în
faptul că se simte diminuat în ochii nevestei, că nu mai este adulat.
 Ca personaj, Ela suferă modificările sentimentului în toate fazele lui. E de
remarcat faptul că, odată cu rarefierea sentimentului de iubire, în ochii bărbatului
creator, femeia apare mai ales ca trup, formă, modificată brutal de absenţa spiritului.
• A.PROIECTE DIDACTICE
• B. STRATEGII ACTIV - PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA –ÎNVĂŢAREA
LITERATURII ROMÂNE

• Metode de predare-învăţare specifice literaturii române–

• Discuţie de tip piramidă:
• Se propune o listă de şase cugetări, care să aibă legătură cu textul studiat.
• elevii lucrează individual; fiecare elev alege, din cele şase cugetări,
• Proiectul: metodă interactivă care constă într-o activitate mai amplă decât
investigaţia. Poate fi individual sau de grup..
• Lectura anticipativă: metodă folosită în orele narative ample, când, cu ajutorul
elevilor, se poare rezuma prin povestirea orală o acţiune pentru a se trece la lectura
unui fragment. Paşii metodei cer ca lectura să fie oprită când evenimentele pot să se
desfăşoare diferit. Se lecturează primul fragment apoi se pun întrebări referitoare la
cursul evenimentelor. Se formulează ipoteze care sunt notate şi apoi se citeşte
fragmentul următor sau se rezumă de către un elev confruntându-se cu ipotezele
emise mai înainte. Se formulează noi întrebări despre evenimente şi se emit
ipoteze, până când textul este parcurs în totalitate.

• Cvintetul – o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut

de idei. Se poate adăuga un desen. Primul vers este un cuvânt – cheie referitor la
discuţie, fiind, de obicei, substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte
care descriu substantivul în discuţie, fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din
trei cuvinte care exprimă o acţiune, fiind, de regulă, verbe la modul gerunziu. Al
patrulea vers conţine patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect. Al
cincilea vers este un cuvânt prin care se sintetizează cele prezentate.
• Scaunul autorului: după ce elevii fac un exerciţiu de redactare liberă sunt invitaţi
să ia loc pe un scaun, care devine scaunul autorului. Ceilalţi elevi îi vor pune
întrebări în privinţa scrierii.
• Interviul în trei trepte: profesorul pune o întrebare sau ridică o problemă; elevii
notează individual răspunsul în şapte minute. Se formează grupul prin numărare
până la trei. Primul grup pune întrebări, al doilea răspunde şi al treilea notează. Apoi
rolurile se schimbă.
• Portofoliul: o colecţie exhaustivă de informaţii despre procesul şcolar al unui elev,
obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare (selecţii de însemnări care
exemplifică reflecţii, originalitate, înţelegere, produse care arată procesul de
dezvoltare – început, planificare, revizuiri, produse elaborate – tip variate, produse
care indică interesele, stilul elevului şi folosirea unei varietăţi de inteligenţă.
• Tehnica: Gândiţi / Lucraţi în perechi / Comunicaţi: elevii formează perechi,
apoi fiecare membru din echipă răspunde individual la anumite întrebări ce
suscită mai multe răspunsuri posibile; perechea ajunge la un răspuns comun care
să includă ideile amândorura. Se vor rezuma conţinuturile discuţiilor purtate şi
concluziile la care au ajuns partenerii, de comun acord.

• Predarea reciprocă: dacă elevii sunt puşi să joace rolul de profesori, ei au

posibilitatea de a reînvăţa ceea ce credeau că ştiu. Când elevii predau colegilor,
ei îşi exersează şi îşi dezvoltă modul propriu de aranjare a strategiilor de
predare. Predarea reciprocă se poate realiza în grupuri de patru până la şapte
membri şi constă în următoarele:
• toţi participanţii au câte un exemplar cu acelaşi text. Ei îşi distribuie sarcinile şi
textul;
• toţi citesc textul, iar unul dintre ei îl rezumă oral;
• adresează celorlalţi o întrebare pe baza textului la care vor încerca să răspundă;
• elevul care ”predă” clarifică unele lucruri neclare colegilor, la solicitarea acestora
sau din proprie iniţiativă;
• elevii vor prezice împreună care este conţinutul fragmentului următor, iar rolul
profesorului va fi luat de alt elev din grup;
• Paşii pe care trebuie să-i urmeze elevul:
• rezumă ce au citit;
• pune o întrebare celorlalţi referitoare la paragraful lecturat cu scop de lămurire şi
înţelegere mai profundă a acestuia;
• clarifică unele aspecte ce par mai greu de înţeles;
• prezice / anticipează ce se va întâmpla în fragmentul următor;
• Punerea elevilor în postura de profesor, care predă altora diminuează
• distanţa profesor – elev creând un climat educaţional mult mai favorabil
• învăţării.
• Scrierea liberă: tehnică ce presupune activitatea de a scrie cu scopul de a gândi.
Când este vorba despre redactarea unui eseu pe o temă anume, utilizând argumente
pro sau contra se poate apela la modelul de scriere tip ”cascadă” al structurării
argumentelor. Aceasta presupune parcurgerea mai multor paşi până la elaborarea
variantei finale a eseului: Notarea argumentelor pro, respectiv contra, eliminarea
argumentelor irelevante; reţinerea argumentelor pro valide; alcătuirea eseului pe
baza acestui schelet premise- concluzie.
• Metoda cubului: strategie de predare utilizată pentru studierea unei teme din
perspective diferite. Se realizează un cub ale cărui feţe sunt acoperite cu hârtie de
culori diferite. Pe fiecare faţă a cubului se va scrie una dintre următoarele
instrucţiuni: descrie, compară, asociază, aplică, argumentează pro sau contra. Elevii
redactează răspunsurile cerute de faţa de sus a cubului. Se poate continua cu
celelalte feţe.
• Dezbaterea: discuţie pe larg a unei probleme, uneori controversate şi deschise
(tipuri: discuţia în grup, discuţia seminar, masa rotundă, brainstormingul, discuţia
liberă).
• Metoda Graffiti: se poate folosi analiza unui subiect învăţat la recapitularea unui
capitol, la compuneri; se pun în locuri diferite fişe titrate cu o problemă. Pentru
simplificare se poate împărţi tabla în două - trei spaţii, titrate şi acestea cu o
problemă. Elevii scriu pe fişe şi se mişcă liber prin clasă , observând ce au scris
colegii şi adăugând ceva.
 Faţă de romanul rural interbelic, cu precădere social, romanul citadin,
prioritar familial şi erotic, făureşte o tipologie feminină mult mai complexă,
care-l pune pe acelaşi plan cu romanul universal al perioadei dintre cele
două războaie.
Romanul citadin al deceniului patru, care pune problema comuniunilor fizice
şi intelectuale ale cuplului, se distinge deja prin interesul pentru misterul
feminin, ca fenomen complex.Apare in proza nudul feminin,dar totodată
reiese că fără inteligenţă şi sensibilitate, trupul femeii îşi pierde
atractivitatea.
În general, femeile romanului interbelic sunt intelectuale (cu studii sau
autodidacte), au sau tind să aibă o profesie, pentru că altfel nu pot pretinde
nici independenţa materială sau socială, nici liberatatea sentimentală.
În acest peisaj romanesc eterogen, locul prozei camilpetresciene este unul
sigur.
Partizan al inteligenţei, al experienţelor minţii scriitorul îndepărtează
schemele epicului de până la el. Acest lucru se răsfrânge şi asupra
personajelor. Ele nu evoluează, ci se actualizează mereu într-o nouă
împrejurare, urmărindu-şi cu o voluptuoasă uimire reacţiile. Aici se află
marea frumuseţe a cărţilor lui Camil Petrescu.
Autenticitatea, luciditatea secondată de sensibilitate, subtilitatea disecţiilor
psihologice, senzualitatea privirii creatorului, ideea apropiată omului prin
cunoaşterea plastică, sunt imperative ale artei sale care se impun în proza
românească fără a pretinde epigoni.
 Va multumesc pentru atentia acordata!