Sunteți pe pagina 1din 54

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ


PROGRAMUL DE STUDII: ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI
SERVICIILOR

Lucrare de licenţă

Conducător ştiinţific
Profesor univ. dr. Valentin Cristian Hapenciuc Absolvent
Simion Anca

0
Suceava 2012

Turismul rural – realizǎri şi tendinţe


Studiu de caz: Mǎlini – produs turistic în plinǎ
ascensiune pe piaţa bucovineanǎ

1
Cuprins

INTRODUCERE………………………………………………………………….3

CAP. I TURISMUL - TURISMUL RURAL. ASPECTE GENERALE............5


1.1. Turismul rural şi complexitatea sa………………………………………………………....5
1.2. Impactul turismului rural asupra economiei.....................................................................14
1.3. Dezvoltarea turismului în mediul rural din Europa pe exemplul ţǎrilor Germania,
Franţa, Austria, Italia, Irlanda, Finlanda………………………………………………..15

CAP. II TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA…………………………………17


2.1. Scurt istoric al evoluţiei turismului rural românesc şi principalele prioritǎţi................17
2.1.1. Turismul rural - de la începuturi pânǎ în prezent..............................................................17
2.1.2. Prioritǎţile turismului rural românesc................................................................................18
2.2. Influenţa crizei economice asupra turismului românesc în general şi a turismului rural
în particular..................................................................................................................................19
2.3. Potenţialul turistic al României...........................................................................................21
2.3.1. Potenţialul turistic
natural...................................................................................................21
2.3.2. Potenţialul turistic antropic.................................................................................................24
2.4. Satul românesc – produs turistic.........................................................................................27

CAP III STUDIU DE CAZ : Mǎlini – produs turistic în plinǎ ascensiune pe


piaţa turisticǎ bucovineanǎ...................................................................................3o

3.1 Prezentare generalǎ...............................................................................................................30


3.1.1. Caracterizarea economico-geograficǎ a comunei Mǎlini...................................................30
3.1.2. Cadrul natural şi patrimoniul turistic antropic...................................................................32
3.1.3. Infrastructura turisticǎ........................................................................................................35
3.1.4. Baza tehnico - materialǎ turisticǎ (unitǎţi de
primire)........................................................36
3.1.5. Forme de turism practicate.................................................................................................43
3.2 Analiza SWOT. Strategii şi politici de promovare şi dezvoltare a turismului rural din
comuna Mǎlini..............................................................................................................................44
3.2.1. Analiza SWOT a comunei
Mǎlini.........................................................................................44
3.2.2 Strategii şi politici de promovare şi dezvoltare a turismului rural din comuna Mǎlini.......46

CAP. IV CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................49


4.1. Concluzii................................................................................................................................50
4.2. Propuneri...............................................................................................................................50

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................51

2
3
Introducere

Ca urmare a locului ocupat în economiile naţionale şi rolului îndeplinit în dezvoltarea


acestora, turismul este considerat unul dintre cele mai dinamice sectoare, cu o evoluţie mereu
ascendentă. Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, în prezent turismul reprezintă
“una dintre primele industrii mondiale (cu o cifră de afaceri de 3.500 miliarde de dolari SUA),
numărul 1 în lume în ceea ce priveşte forţa de muncă angajată (peste 6,5% din populaţia ocupată a
globului) şi deţine locul 2-3 în ierarhia exporturilor mondiale ( după industria petrolului şi industria
construcţiilor de maşini)”.
Toate aceste poziţii ale turismului în economia societăţii urmează să se accentueze, încât
specialiştii apreciază că în sec. XXI turismul va reprezenta cea mai mare afacere economică.
Ţara noastră are o remarcabilă vocaţie turistică. Dispunem de importante resurse turistice,
concretizate în existenţa unui spaţiu geografic variat, combinat cu valoroase creaţii istorice şi de
artă şi cu un potenţial balneoclimateric deosebit al pământului.
Valorificarea eficientă a acestor resurse turistice şi în interersul economiei naţionale poate
constitui o şansă de dezvoltare a României. Potenţialul turistic este imens, dar din păcate, puţin
valorificat. Deşi este poate ramura economică cu avantajul competitiv internaţional cel mai mare,
performanţele sale economice în prezent sunt modeste. Considerând turismul între ramurile de bază
ale economiei noastre, profesorul N.N. Constantinescu remarca: “Structura pe ramură a economiei
naţionale de care avem nevoie este industrie-agricultură-turism competitive”.
România reprezintă o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu
precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din
nordul Moldovei şi Bucovina.
Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în
raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.
Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive,
serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică, iar raportul
calitate-preţ este neconcludent.
De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externe
pentru România. Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea,
relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi
competitive pe piaţa turistică.
Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi
crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o
activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice
spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare
atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în
ţările cu tradiţie turistică din lume.
Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt
necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare
în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi
stabil, corespunzătoare.
În prezent se acordă o importanţă deosebită turismului rural atât în literatura de specialitate,
cât şi în practică. Turismul rural românesc dispune de un mare viitor, el aflându-se într-o strânsă
conexiune cu celelalte forme de turism: turismul de circuit, de tratament balnear, de odihnă, de
weekend.
Având în vedere faptul că circulaţia turistică internă scăzută este datorată în principal
existenţei unei ponderi din ce în ce mai mari a populaţiei cu venituri mici şi deci indisponibile
pentru parcticarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic în următorii ani va acorda
o atenţie sporită dezvoltării acestei forme de turism cu adresabilitate acestei categorii de populaţie.

4
În acest sens se impune turismul rural care, pe lângă a fi la modă, prezintă şi o latură socială
importantă datorită preţurilor mai mici şi specificului acestuia, în cea mai mare parte turism
familial, turism de camping şi turism de tineret.
Cauzele cele mai diverse care au contribuit la dezvolatrea turismului rural sunt determinate de
situaţii ca: importanţa turismului pe plan politic, economic şi social, politica guvernamentală şi
locală sensibil influenţată de politica comunitară, explozia comunicării şi a tehnologiilor,
dezvoltarea transporturilor care facilitează deplasările cu scop turistic.
România are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului rural. Veniturile băneşti realizate vor
conduce la ridicarea nivelului de civilizaţie a satului românesc, iar locuitorii săi, prin ospitalitatea
deosebită, vor putea schimba imaginea României în lume. Pentru aceasta este necesară elaborarea
unei politici clare şi de perspectivă cu privire la dezvoltarea turismului rural românesc, în sensul
stabilirii unor obiective precise şi judicios eşalonate în timp, spre care să fie dirijate resursele
financiare interne şi internaţionale.

5
CAP. I TURISMUL
TURISMUL RURAL. ASPECTE GENERALE

În legǎturǎ cu apariţia turismului ca activitate economicǎ şi socialǎ nu existǎ informaţii certe,


dar cercetǎrile au arǎtat cǎ putem vorbi despre cǎlǎtorii turistice încǎ din Antichitate. Având în
vedere conţinutul noţiunii de turism aşa cum se contureazǎ astǎzi, putem considera cǎlǎtoriile pe
care le fǎceau grecii cu ocazia Jocurilor Olimpice, ca şi deplasǎrile lor la locurile de cult ca fiind
cǎlǎtorii turistice1.
Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to
make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a
desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest
termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de
majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini şi
mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" şi, respectiv, din cel latin „turnus" şi înseamnă tot
călătorie în circuit2. Din termenul „turism" a derivat şi cel de „turist", adică persoana care
efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.
Turismul include activitǎţile unei persoane care cǎlǎtoreşte în afara mediului sǎu obişnuit
pentru mai puţin de o perioadǎ specificatǎ de timp şi al cǎrei scop principal de cǎlǎtorie este altul
decât exercitarea unei activitǎţi remunerate la locul vizitat3.

1.1. Turismul rural şi complexitatea sa

Turismul rural este un fenomen nou şi vechi în acelaşi timp. Interesul pentru deplasarea în
mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca o reacţie la stresul datorat
urbanismului şi industrializării tot mai mari. Ceea ce este cu desăvârşire nou se referă la
dimensiunea fenomenului în spaţiul rural. Această expansiune este determinată de existenţa a două
motivaţii pentru turismul rural: pe de o parte este vorba despre relansarea şi dezvoltarea domeniului
rural, iar pe de altă parte, de o formă de turism alternativă la turismul de masă tradiţional (clasic).
Chiar dacă o definiţie a turismului rural ar putea părea ca fiind foarte simplă – acea formă de
turism practicată în spaţiile rurale – problema delimitării, definirii turismului rural este, totuşi, ceva
mai complexă, cel puţin din câteva considerente:
- turismul urban nu se limitează strict la ariile urbane, pătrunzând adesea şi în cele rurale;
- spaţiile rurale ca atare sunt greu de definit, criteriile folosite în diferite ţări fiind extrem de variate;
- gradul de ruralitate este atât o problemă de ordin tehnic, cât şi una de ordin emoţional: nu orice
activitate turistică desfăşurată într-o arie rurală reprezintă turism rural, fiindcă unele activităţi pot fi
urbane ca formă şi rurale doar ca localizare (de exemplu, satele de vacanţă situate la ţară, unde se
practică turism organizat);
- există mai multe tipuri sau varietăţi de turism rural, fiind o activitate cu mai multe faţete, diferite
regiuni ale lumii dezvoltând în special anumite componente ale produsului turistic rural;
Regiunile rurale înseşi cunosc un proces de schimbare sub impactul dezvoltării pieţelor
globale, comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor, precum şi al fluxurilor populaţiei cu sens de populare
pentru anumite zone, aflux de populaţie în altele (pentru pensionare sau dezvoltarea unor afaceri
netradiţionale etc.) etc.

1
Elisabeta Roşca, Economia turismului, note de curs, p.1
2
Carmen Boghean, 2011, Economia turismului, note de curs, p.1
3
Elisabeta Roşca, Economia turismului,note de curs, p.1

6
Caracteristicile turismului rural
Turismul rural poate fi privit ca acel tip de turism care întruneşte următoarele caracteristici:
 Este desfăşurat în localităţi rurale;
 Este rural din punct de vedere funcţional, adică este constituit din trăsăturile caracteristice lumii
rurale: mici întreprinderi, spaţii deschise, contactul cu natura şi lumea naturală, moşteniri culturale,
societăţi şi practici tradiţionale;
 Este rural ca scară, adică posedă dimensiuni reduse, în termeni, clădiri, aşezări, precum şi
fluxuri;
 Are caracter tradiţional, crescând încet şi organic, în strânsă legătură cu familiile locale;
 Este, de regulă, controlat local şi dezvoltat pentru îmbunătăţirea comunităţilor locale pe termen
lung;
 Este variat, corespunzător complexităţii mediului rural.

Definiţii ale turismului rural

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare, de activităţi,
evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. Cu toate
acestea, o definiţie a termenului de turism rural unanim recunoscută se confruntă cu numeroase
probleme.
O definiţie acceptatǎ de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural se referǎ la faptul
cǎ: „Turismul rural este un concept ce include toate activitǎţile turistice care se desfǎşoarǎ în mediul
rural”( J.W. Kloeze).
În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţii europene de turism
rural, turismul rural este „o formǎ a turismului care include orice activitate turisticǎ organizatǎ şi
condusǎ în spaţiul rural de cǎtre populaţia localǎ, valorificând resursele turistice locale (naturale,
cultural-istorice, umane), precum şi dotǎrile, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele
agroturistice”.
O alternativă la definiţiile de mai sus ne furnizează P. Nistureanu: “Turismul rural este un
concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la
bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”.
După D. Matei turismul rural include o serie de activităţi, servicii, amenajări oferite de
fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti în zona lor, fapt ce generează
venituri suplimentare pentru afacerile lor.
Această ultimă definiţie pune în evidenţă turismul rural faţă de activitatea turistică ce se
desfăşoară în zonele de litoral, în cele urbane sau în cele destinate sporturilor de iarnă, locuri în care
în mod constant turiştii înşişi, precum şi natura activităţii lor exclud orice fel de relaţii semnificative
cu populaţia locală care constituie mediul ambiant uman.
Aşadar, considerăm că turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural
şi care presupune valorificarea resursele turistice locale, participarea turiştilor la diferite activităţi
tradiţionale locale şi cazarea şi alimentarea acestora în structuri de primire turistică specifice
(pensiuni turistice, pensiuni agroturistice, gospodării ţărăneşti etc.). Turismul rural constituie o
alternativă a turismului tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice, precum şi a
ofertei turistice “standard” – de tip industrial.

Semnificaţia conceptului de turism rural în diferite ţări europene

Termenul de turism rural are sensuri diferite în ţări diferite.


● În Finlanda, de exemplu, înseamnă de obicei închirierea unor cabane sau oferirea de servicii în
mediul rural tip hrană sau transport.

7
● În Ungaria este utilizat termenul de “turism la sat”, indicând că singurele activităţi şi servicii
oferite în sate sunt incluse în acest tip de turism, respectiv: cazare la preţuri mici, implicarea în
activităţi agricole sau alte tipuri de activităţi locale.
● În Slovenia cea mai importantă formă de turism rural este turismul la ferme al diferitelor familii,
unde oaspeţii locuiesc fie cu familia de fermieri, fie în casele de oaspeţi, dar vizitează ferma pentru
a lua masa sau pentru a explora curtea fermei.
● În Olanda turismul rural înseamnă în special cazarea la ferme unde majoritatea serviciilor oferite
sunt legate de rute cum ar fi: ciclismul, plimbările cu caii.
● În Grecia turismul rural înseamnă cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic dejun
tradiţional – de multe ori preparat din produse realizate în casă.
Studiile efectuate asupra turismului rural în cele 12 ţări ale Uniunii Europene (înaintea aderării
Austriei, Finlandei şi Suediei) arată o foarte mare lipsă de potrivire între conceptele referitoare la
noţiunea de turism rural proprii fiecărei ţări. Unele ţări (Spania şi Portugalia) reduc turismul rural la
agroturism, altele (Anglia) îl extind asupra întregului spaţiu rural din afara oraşelor sau chiar, şi
asupra regiunilor montane (Italia).
După importanţa intervenţiilor statului în dezvoltarea turismului rural există ţări slab
intervenţioniste (Germania şi Anglia), ţări intervenţioniste (Franţa, Italia sau Belgia) şi ţări puternic
intervenţioniste (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania).

Tipologie şi activităţi în turismul rural

Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversă în ţările cu
tradiţie în domeniu (Franţa, Elveţia, Irlanda, Austria, Germania ş.a.) 4. Individualizarea ei se
realizează prin orientarea deliberată a pieţei spre anumite oferte turistice şi segmentarea clientelei în
acord cu aceasta. Astfel, pot fi avute în vedere forme de turism, precum: turismul de agrement,
cultural, şcolar, sportiv, de reuniuni şi conferinţe, ecologic, de promenadă, fluvial, de sănătate,
religios, agroturismul ş.a. În realitate aceste forme apar frecvent în manieră difuză cu tendinţe de
întrepătrundere.

1. Turismul cultural implică cele mai diverse categorii sociale şi de vârstă şi constă în
vizitarea siturilor rurale a căror distincţie se datorează existenţei monumentelor istorice, caselor
memoriale, muzeelor ş.a. sau participarea la desfăşurarea unor sărbători sau datini tradiţionale
(pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viaţa
comunităţii (hramuri, nedei, nunţi etc).
O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarcă la categoriile tinere, în special elevi şi
studenţi, sub forma turismului şcolar de învăţare sau de descoperire. Din păcate, deşi este cea mai
frecventă formă de turism rural, infrastructura turistică precară a habitatului rural şi absenţa unor
oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul
economic asupra deţinătorilor patrimoniului turistic fiind, practic, insignifiant.

2. Turismul de agrement se practică sub formă neorganizată şi constă în petrecerea parţială


sau integrală a concediului individual sau cu familia, într-un spaţiu de cazare (casă, cameră
mobilată) existent în mediul rural, obţinut prin diverse modalităţi: moştenire familială, închiriere pe
durate de timp variabile, cazare la prieteni sau rude etc.
În linii generale, îmbină caracteristicile turismului pentru natură cu cele ale turismului de
sănătate. Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască şi chiar să se integreze în ea prin
diferite activităţi: observarea păsărilor, identificarea speciilor de plante, culesul plantelor
medicinale, a fructelor de pădure, ciupercilor, plimbări etc. El poate beneficia de căldura şi atenţia

4
Maria Stoian, 2001, Managementul pensiunilor. Manual de formare managerială în turism, Editura Psihomedia,
Sibiu, p. 97;

8
acordată de către comunitatea locală cu sprijinul căreia obţine facilităţile necesare adoptării (chiar şi
temporare) unei alimentaţii naturale, neindustrializate (lapte, brânzeturi, băuturi tradiţionale,
produse agricole, preparate tradiţionale etc), aplicării unor terapii sau remedii homeopatice
tradiţionale, înţelegerii tradiţiilor şi mentalităţilor specifice locului respectiv ş.a.

3. Turismul curativ
Dezvoltarea sa este favorizată de existenţa unor condiţii climatice favorabile (absenţa
poluării, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativă), prezenţa izvoarelor de ape
minerale cu proprietăţi terapeutice, a apelor termale, a salinelor ş.a, asociate eventual cu
posibilităţile de aplicare a remediilor consacrate în "medicina" populară (fitoterapie, apiterapie,
hidroterapie ş.a.). Existenţa disponibilităţilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte
turistice care poate rivaliza cu cele din staţiunile balneare şi climaterice consacrate.

4. Turismul sportiv
Mediul rural poate constitui un spaţiu important pentru susţinerea activităţilor sportive de
proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarnǎ,
orientare turistică ş.a. În anumite situaţii, turismul sportiv capătă accente de turism de aventură
atunci când obiectivul îl constituie practicarea unor activităţi, desemnate în limbajul de specialitate
prin sintagma "sport extrem" (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fără motor ş.a.).
Practicarea unora dintre aceste sporturi necesită o anumită politică managerială a produsului turistic
(sporturile nautice, cicloturismul, echitaţia) altele, în schimb, pot atrage turiştii printr-o amenajare
tehnică minimă, dublată desigur de favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii
(sporturile de iarnă, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistică, speleoturismul ş.a.).

5. Turismul religios poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului


rural prin conturarea unor destinaţii certe. Sunt binecunoscute efectele benefice, în acest sens,
exercitate de pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes - în Franţa, Stonehenge în
Marea Britanie ş.a.
În ţara noastră se remarcă creşterea prestigiului Bisericii, "reîntoarcerea" unei părţi
semnificative a populaţiei ţării la practicile vieţii spirituale tradiţionale şi apariţia unor "focare" de
misionariat, în special aşezămintele monahale, care polarizează interesul unui număr apreciabil de
credincioşi. Este cunoscută, în acest sens, atracţia exercitată de unele mănăstiri precum cele de la
Rohia şi Bârsana (Maramureş), Nicula (Cluj), Sâmbăta de Jos (Braşov), Poşaga (Alba), Izbuc
(Bihor) etc.
Aşezămintele religioase, depozitarele unor valori artistice şi spirituale remarcabile, au intrat
de mult timp în sfera atracţiei turistice: Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor, Agonia,
Neamţ , Tismana ş.a.

6. Agroturismul. Necesită zone rurale modificate de om în care sectorul primar (agricultura,


creşterea animalelor, activităţi forestiere, etc.) este foarte evident. Acest tip de turism include
cazare, administrare de alimente şi băuturi şi ale servicii suplimentare oferite de un agricultor sau un
ţăran.
Aceste activităţi precum şi veniturile ce se obţin presupun o dedicare totală din partea
proprietarilor.
Agroturismul este activitatea de primire şi ospitalitate realizată de întreprinzătorii agricoli
individuali sau asociaţi precum şi de familiile lor utilizând propria întreprindere (gospodărie,
exploataţie) sau una închiriată astfel încât activitatea desfăşurată să fie într-un raport de
complementaritate cu activităţile aferente cultivării terenului, silviculturii şi creşterii animalelor,
acestea trebuind sa constituie şi în continuare activităţi principale.

9
În concluzie, activitatea de agroturism reprezintă o activitate economico-socială complexă
desfăşurată de producătorul agricol din zona rurală, în cadrul gospodăriei sale în scopul obţinerii
unor venituri suplimentare necesare lui şi familiei sale.
Activitatea desfăşurată, care poate să cuprindă cazarea, alimentaţia, agrementul ş.a.
constituie un tot unitar care defineşte produsul agroturistic. În acest sens este obligatoriu să se
asigure o corelaţie corespunzătoare între calitatea dotărilor, a echipamentului şi aspectul general al
spaţiilor de cazare cu cele pentru alimentaţie şi agrement.

1. Activităţi turistice cu caracter general rural:


• excursii în împrejurimi
• alpinism, escalade
• "explorări" în locuri sălbatice
• plimbări sau coborâri cu barca
• schi fond
• schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu
• plimbări cu vehicule cu tracţiune animală
• cicloturism
• echitaţie
• observarea naturii, fotografierea (vegetaţia, fauna)
• contemplarea peisajelor
• cunoaşterea patrimoniului rural
• cunoaşterea colectivităţii
• sărbătorile rurale
• pescuit
• vânătoare
• sporturi care se practică în natură (orientare turistică, gimnastică aerobică, jogging
etc.).

2. Activităţi turistice cu caracter intermediar (urban-rural):


• nataţie
• schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu
• sporturi care necesită o infrastructură artificială de tip semi-natural (tenis, fotbal,
golf etc.)
• activităţi cu specific gastronomic
• activităţi bazate pe cunoaşterea patrimoniului
• activităţi cu caracter ecologic
• activităţi educative
• festivaluri culturale
• activităţi artizanale
• vizite şi excursii turistice
• reuniuni
• activităţi nautice
• pescuit.

3. Activităţi turistice cu specific urban sau de staţiune:


• vizitarea oraşului
• cumpărături
• băi de soare şi înot de mare intensitate
• schi pe piste cu grad mare de dificultate
• vizite la muzeu, grădini botanice, zoologice
• turism industrial

10
• reuniuni, congrese, conferinţe
• spectacole
• sporturi care necesită o infrastructură complexă (săli, arene, piscine etc.).

În majoritatea cazurilor, timpul alocat vacanţei este un timp de "ruptură" în care organizarea
programului şi conţinutul acestuia contează cel puţin tot atât de mult ca şi calitatea mediului în care
se află turistul. De aceea, activităţile propuse turiştilor, explicit sau implicit, joacă un rol
determinant în alegerea locului de vacanţă şi trebuie să ocupe un loc central în elaborarea
produselor turistice. Anumite activităţi sunt facilitate în mod natural de către caracteristicile
mediului, altele necesită amenajări şi o anumită localizare, uneori, ele rezultă dintr-un efort
organizatoric, alteori, provin din iniţiativa turistului.

Principalele aspecte ale turismului rural


Obiectivele activităţii turistice rurale
Complexitatea activităţii agroturistice este determinată şi se răsfrânge şi asupra obiectivelor
urmărite. Având în vedere importanţa acestor obiective nu doar la nivel individual şi local, dar şi
regional, naţional şi chiar internaţional, se impune ca organismele publice să se implice în
orientarea şi impulsionarea acestor activităţi, acestea putând fi realizate prin promovarea unui set de
legi şi decizii.
Ca obiective primare prin această formă de turism se urmăresc:
a. îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a producătorilor agricoli prin creşterea veniturilor
obţinute în regiunile dezavantajate sau în apropierea zonelor protejate şi a terenurilor caracterizate
prin elemente naturale, peisagistice şi istorico-culturale deosebite.
b. crearea unor mărci de calitate în agroturism;
c. crearea şi consolidarea de noi forme de servicii turistice;
d. protecţia mediului, favorizând tehnici de producţie agricolă cu impact ambiental redus;
e. valorificarea produselor tipice din agricultură şi a gastronomiei tradiţionale din regiune;
f. conservarea peisajului agricol şi favorizarea resurselor naturale şi a bunurilor istorico-
culturale;
g. recuperarea patrimoniului edilitar agricol şi valorificarea tradiţiilor culturale din lumea
rurală.
Pe lângă scopurile generale pentru care se desfăşoară turismul rural, şi anume acelea de a
permite efectuarea unor sejururi în natură, îndepărtarea de poluare, trafic etc, activitatea
agroturistică are scopul de a obţine rezultate economice favorabile pentru operatorii agroturistici
(întreprinzători agricoli). Acest lucru este obţinut deoarece se ajunge la o utilizare completă a
dotărilor din propria întreprindere agricolă (construcţii şi utilaje) şi o mai buna utilizare a produselor
obţinute în unitate.

Factorii care influenţează dezvoltarea turismului rural

Deşi este o realitate recentă, turismul rural posedă indicii certe că nu este un fenomen de
creştere temporară sau conjuncturală. Pe lângă cauzele de ordin general care acţionează asupra
fenomenelor de creştere economică, în cazul turismului rural se remarcă acumularea progresivă, pe
termen lung, a unor motivaţii complexe, ireversibile, deseori disimulate, ferite însă de perisabilitatea
specifică reţetelor turistice de tip convenţional.
Dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai susţinută a turismului rural se detaşează:
• Creşterea nivelului de educaţie. Perioada postbelică s-a caracterizat printr-o dezvoltare
fără precedent a sistemului de învăţământ la toate nivelele, dublată mai recent de explozia
mijloacelor de comunicare în masă. În acest context se remarcă, pe de-o parte, tendinţa de
modificare a modului de viaţă în conformitate cu noile "precepte" ale echilibrului dintre fizicul şi
psihicul uman, iar pe de altă parte, diversificarea şi aprofundarea aspiraţiilor spirituale şi culturale.

11
Astfel, turistul, de regulă citadin, este tot mai mult motivat de perspectiva recreerii în locuri liniştite,
puţin aglomerate, care satisfac exigenţe de ordin ecologic şi care, deseori, se suprapun spaţiului
rural.
Cel de-al doilea aspect, în cazul ţării noastre, capătă o conotaţie specifică. În perioada
comunistă patrimoniul rural a fost apreciat şi perceput diferenţiat, în conformitate cu diverse
obiective sau cauze de natură propagandistică. În plus, în special în cazul generaţiilor tinere, s-a
cultivat, indirect, un sentiment de dispreţ şi de superioritate faţă de mediul rural. Această percepţie a
fost inoculată prin vehicularea obsesivă a unor teze de politică economică precum necesitatea
reducerii ponderii populaţiei rurale, apologia agriculturii intensive, preaslăvirea urbanizării şi a
modului de viaţă urban, teoria omogenizării sociale ş.a., ca simboluri ale reuşitei unui sistem politic,
în condiţiile în care celebrele programe de amenajare şi sistematizare rurală s-au soldat mai mult cu
bulversarea unor comunităţi şi surescitarea mass-mediei internaţionale, decât cu îmbunătăţirea reală
a modului de viaţă al ţăranului.
Mutaţiile recente, implicit cele de ordin cultural, sunt virtual deschise spre redescoperirea
unui adevăr ce părea odinioară uitat: satul românesc este simbolul perenităţii neamului, locul de
baştină al elitei intelectuale româneşti şi depozitarul unor peisaje naturale variate de o neasemuită
frumuseţe.
Asistăm, în majoritatea eşaloanelor sociale, la o reînnodare a interesului pentru patrimoniul
rural, atitudine înfiripată prin strădania remarcabilă a scriitorilor, istoricilor, geografilor, etnologilor
şi sociologilor care au activat în perioada interbelică. Zonele rurale sunt adaptate, prin excelenţă, la
interpretarea moştenirilor trecutului, graţie vestigiilor culturale şi istorice unice prin valoarea lor
estetică şi conţinutul spiritual.
În concluzie, creşterea nivelului de educaţie generează şi amplifică motivaţiile de ordin
social, cognitiv şi estetic. Oaspetele unei aşezări rurale tinde să se integreze în colectivitatea care l-a
"adoptat" temporar, să-i înţeleagă resorturile funcţionale intime şi să acţioneze, pe cât posibil, în
acord cu acestea. Adaptarea în noul climat social îi va permite să exploreze cu eficacitate sporită
caracteristicile modului de viaţă, să înţeleagă mai profund adevăratele semnificaţii ale tradiţiilor,
obiceiurilor, artei populare, îndeletnicirilor cotidiene etc. şi implicit să se ataşeze afectiv de acestea.
• Creşterea duratei timpului afectat pentru recreere. În perioada civilizaţiei pre-
industriale, oamenii care atingeau vârsta de 70 de ani, puţin numeroşi, consacrau muncii mai mult
de 200.000 de ore din cele 600.000 de ore ale existenţei lor. În prezent, oamenii civilizaţiei
industriale care tind, în general, spre vârsta de 70 de ani, consacră muncii de la 75.000 de ore până
la maximum 100.000 de ore. După J. Fourastie, aproape toţi oamenii civilizaţiei industriale vor
depăşi vârsta de 70 de ani şi nu vor lucra decât circa 40.000 de ore, adică mai puţin de 10% din
durata existenţei lor (cele 40.000 de ore corespund cu 33 de ani de muncă efectuaţi într-un regim de
30 de ore, într-o săptămână de lucru de patru zile, plus 12 săptămâni de concediu plătit). Somnul şi
odihna vor continua să absoarbă 250.000 de ore, educaţia va deţine o pondera tot mai mare, dar şi
timpul alocat recreerii (care deja deţine o pondere importantă) va creşte tot mai mult, depăşindu-l pe
cel al activităţii profesionale. Timpul anual alocat recreerii va fi de circa 3500 de ore, din care 1300
de ore zi de zi, 1300 de ore la sfârşit de săptămână şi 900 de ore în concedii. Aceste cifre nu au
decât o valoare relativă, care oferă totuşi un ordin de mărime şi arată că timpul cotidian disponibil
este deja prezent şi că în viitor, turismul de recreere, în proximitatea imediată a domiciliului, va
deţine o importanţă tot mai mare.
• Ameliorarea transporturilor şi comunicaţiilor. Extinderea reţelei de drumuri
modernizate, combinată cu expansiunea automobilismului, reprezintă principalele modalităţi de
penetrare a spaţiului rural, chiar dacă adeseori (pe distanţe relativ scurte) starea tehnică precară a
drumurilor îngreunează accesibilitatea. Satisfacerea acestei cerinţe este prima condiţie necesară
pentru individualizarea unui flux turistic a cărui intensitate să susţină corespunzător amortizarea
investiţiilor şi acumularea profitului. Fără existenţa unui flux numeric minim de turişti, nu poate fi
depăşit pragul de rentabilitate şi astfel, chiar şi cele mai generoase oferte turistice (în materie de
potenţial natural, valori de patrimoniu cultural, confort, preţuri etc.) sunt sortite eşecului.

12
• Creşterea cererii de oferte turistice personalizate în dauna produselor de serie,
uniformizate prin oferte standardizate de mare amploare. Această preferinţă se resimte tot mai
viguros în ultimii ani, pe fondul tendinţei generale de globalizare; circulaţia extrem de rapidă a
informaţiei, varietatea ei şi posibilităţile de accesare rapidă a ofertei au sporit perspectivele de
valorificare ale acesteia.
• Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii înregistrează o creştere spectaculoasă.
Chiar dacă în prezent, în ţara noastră, modul de obţinute a alimentelor este, din fericire, mai puţin
artificializat comparativ cu ţările puternic industrializate, nu este mai puţin adevărat că factorii de
stres generaţi de precaritatea economică, hipertrofierea, disfuncţionalitatea şi poluarea marilor
oraşe, afectează tot mai evident starea de sănătate a populaţiei.
Zonele rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacţii celor mai diverse şi sofisticate
opţiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat, la escalade sau excursii temerare, de la
partidele liniştite de pescuit, la satisfacţiile oferite de degustarea băuturilor şi mâncărurilor
tradiţionale.
• Perfecţionarea industriei de echipament sportiv şi turistic oferă turiştilor o gamă tot
mai variată şi mai perfecţionată de utilităţi necesare practicării diverselor forme de recreere şi le
asigură independenţă şi securitate personală sporită în raport cu intemperiile naturii.
• Autenticitatea este o calitate din ce în ce mai solicitată. Provenind, în majoritatea
cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate,
cartiere de blocuri anoste, relaţii colective impersonale etc, turistul apreciază tot mai mult
autenticitatea, naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească specifică micilor comunităţi rurale5.
• Liniştea şi confortul psihic sunt elemente tot mai căutate de numeroşi turişti, fapt deloc
surprinzător, dat fiind nivelul de stress, specific majorităţii lucrătorilor. Mecanismele care stau la
originea deplasării sunt diverse şi adeseori subtile. Survine, frecvent, aspiraţia voluntară de a părăsi
cadrul de viaţă citadin. Ideea de "evadare" în natură se regăseşte aproape unanim între dorinţele
citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural.
• Creşterea numerică a pensionarilor. Reducerea limitei vârstei de pensionare (sesizabilă
în numeroase ţări), corelată cu creşterea speranţei de viaţă, anticipează creşterea ponderii
călătoriilor turistice la această categorie socială, cu atât mai mult cu cât coborârea vârstei de
pensionare asigură o "prelungire" a perioadei de activitate fizică normală. Este de asemenea de
anticipat că tot mai mulţi pensionari vor opta pentru vacanţe în mediul rural, atât din motive de
sănătate, cât şi din alte motive (buget personal, experienţe inedite ş.a.).
• Afirmarea individualismului de piaţă. Promovarea sistematică şi insistentă a unor
anumite produse pentru câştigarea unui segment stabil de consumatori este o practică utilizată în
mod curent pentru impunerea diverselor produse (autoturisme, articole de vestimentaţie, produse
alimentare etc.) pe pieţele de consum.
În pofida caracterului difuz şi a dimensiunilor reduse ale activităţilor turistice, turismul rural
este apt să valorifice această oportunitate care poate fi deosebit de benefică în condiţiile în care
există motivaţie şi competenţă pentru popularizarea şi vânzarea ofertei, respectiv primirea turiştilor.
• Creşterea interesului organismelor administrative la nivel local şi judeţean. Acest fapt
este vizibil în special în ultimii ani, odată cu descentralizarea activităţii turistice şi afirmarea tot mai
susţinută a autonomiei administrative locale. Implicarea acestora a fost stimulată de "presiunea" în
continuă creştere asupra terenurilor cu valenţe turistice solicitate în scopul amplasării reşedinţelor
secundare de vacanţă.
Responsabilitatea amenajării teritoriale este majoră, având în vedere tendinţele de
monopolizare exclusivă a spaţiului turistic de interes general, de periclitare a calităţii mediului, de
apariţie a situaţilor tensionate în raport cu colectivităţile locale (generate de practicile utilizării
abuzive a resurselor locale) etc.

5
Ancheta efectuată în anul 1987 de către Oficiul Britanic de Turism relevă că această calitate se plasează pe locul
secund (după calitatea peisajelor) între motivaţiile care stau la baza opţiunii pentru sejurul la ţară;

13
Exigenţele turismului rural
În România, confruntată în ultimii ani cu profunde mutaţii impuse de procesul de tranziţie la
economia de piaţă, turismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali,
fenomen resimţit atât în domeniul cererii cât şi în cel al ofertei de produse turistice româneşti.
Turismul românesc s-a aflat şi se află în rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească,
dar caută să convingă prin plusurile sale, respectiv “Cererea turistică şi alegerea destinaţiilor
turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în
parte, de poziţie şi accesibilitate, cadrul natural precum şi cel socio-economic, etnografia şi folclorul
local.” (Glăvan, 1993)
Experienţa profesorului Vasile Glăvan în valorificarea patrimoniului rural cuprinde în sinteză
exigenţele turismului rural, respectiv acele elemente - trăsături - care îl diferenţiază de turismul
tradiţional, standard:
 consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esenţiale sunt: calitatea pensiunii şi serviciilor
de primire la fermieri, cunoaşterea mediului natural uman şi cultural, precum şi originalitatea
produselor turistice;
 este necesar de subliniat caracteristica de ramură a turismului rural în sensul elementelor de
plusvaloare pe care o aduce agriculturii zonei, respectiv turismul în mediul rural este o activitate
complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia;
 potenţialul turistic trebuie să fie pus în mâna primăriilor şi nu a comercianţilor, aceasta
conducând la dezvoltarea satului, şi prin aceasta la activarea unei oferte turistice autentice,
diferenţiate, stimulative în diversitatea sa, atât pentru oaspeţi cât şi pentru săteni;
 turismul rural are o pronunţată latură afectivă - el nu este o ofertă de serie, de consum. Atât timp
cât acest element nu va fi uitat sau neglijat, nu există pericolul depăşirii limitelor prin distrugerea
mediului (“prag ecologic”) sau intruziuni negative în cultura satului sau a zonei;
 în acţiunea de dezvoltare şi implementare durabilă a turismului rural în ţara noastră, trebuie
pornit, după părerea noastră, de la fond - tradiţie şi ambianţă, care trebuie păstrate ca un capital de
neînlocuit.
 satul, mediul rural asupra căruia se acţionează (căci acţiunea, transformarea în sens pozitiv sunt
inevitabile şi aducătoare de progres) trebuie privit ca o entitate psihologică complexă. o entitate
caracterizată prin simplitate şi ospitalitate, lipsită poate de educaţie citadină dar, în nici un caz
lipsită de cultură, şi chiar având în plus intuiţie şi mult bun-simţ. Natura ospitalităţii oferite în
mediul rural îndepărtează “de la sine” o anumită categorie de persoane şi o face accesibilă doar
celor atraşi de calităţile certe ale satului: armonia activităţii din gospodărie, regăsirea vieţii simple şi
naturale, contactul cu egregorul românesc;
 prin practicarea turismului rural se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din
staţiunile balneare ori montane;
 nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau
pentru alte dotări de profil;
 oferă populaţiei cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a
timpului liber din vacanţe sau week-end-uri în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-
educative şi cu ospitalitate specifică;
 este un turism “difuz”, prin specificul ofertei sale diversificate, şi de mare diseminare în spaţiu.
Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în
vedere “capacitatea de primire” a satului şi arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de
sejur în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raporturi cu populaţia autohtonă);
România este o ţarǎ minunatǎ, ce poate oferi vizitatorilor o mare varietate de produse
turistice, dar care are de învins în viitorul apropiat o serie de obstacole.

14
1.2. Impactul turismului rural asupra economiei

Turismul este astǎzi considerat de analişti ca unul din cele mai dinamice sectoare economice,
cu o evoluţie mereu oscilantǎ, fiind definit ca industria cea mai profitabilǎ a sfârşitului de secol XX.
John Naisbitt identifica, în celebra lucrare “Megatendinţe”, turismul ca industria cu cea mai rapidǎ
dezvoltare la începutul mileniului III6.
Crearea şi dezvoltarea turismului este consecinţa mutaţiilor social-economice din epoca
contemporanǎ. Aceastǎ ramurǎ a economiei stimuleazǎ dezvoltarea altor ramuri ale economiei
naţionale cum ar fi: industria, agricultura, construcţiile, transporturile, comerţul. Prin aceasta se
poate spune cǎ turismul stimuleazǎ activitǎţi naţionale rentabile ca: hotelǎria, alimentaţia,
suveniruri, artizanat etc. Activitatea turisticǎ este beneficǎ şi pentru diversificarea economiei locale
acolo unde dezvoltarea agriculturii este insuficientǎ sau neregulatǎ.
Turismul creeazǎ noi locuri de muncǎ în structurile turistice, dar şi în sectoarele economice
adiacente (agricultura, artizanat, pescuit, comerţ) prin dezvoltarea de întreprinderi turistice locale
sau de unitǎţi de prestǎri servicii conexe. Acestea duc la creşterea veniturilor, ameliorând calitatea
vieţii locuitorilor. Totodatǎ cresc impozitele şi taxele locale permiţând dezvoltarea infrastructurii,
instalaţiilor, echipamentelor şi serviciilor în folosul comunitǎţii locale – spaţii verzi, spaţii
recreative, parcuri, dotǎri tehnico-edilitare, alimentare cu apǎ, energie electricǎ, şcoli, dispensare
etc. De toate acestea profitǎ atât populaţia localǎ cât şi turistul.
Prin turism sunt finanţate adesea şi activitǎţi culturale ca spectacole de teatru, muzicale,
festivaluri, reuniuni, expoziţii, competiţii sportive care antreneazǎ şi populaţia localǎ. Aceasta duce
la creşterea nivelului de culturǎ şi civilizaţie al locuitorilor din zona turisticǎ respectivǎ, lǎrgirea
orizontului de cunoaştere al acestora, schimb de cunoştinţe şi experienţe între sat şi oraş.
Activitatea agroturisticǎ, datoritǎ complexitǎţii ei, contribuie la dezvoltarea în ansamblu a
zonelor rurale, iar aceastǎ dezvoltare la rândul ei va determina o creştere a circulaţiei turistice.
Agroturismul reprezintǎ o realǎ şansǎ pentru economia localǎ, acesta creând principalele motivaţii
în antrenarea şi dezvoltarea unor iniţiative, a unor activitǎţi tradiţionale care au fost neglijate multǎ
vreme, a unor meşteşuguri, creaţii artistice locale pentru satisfacerea turiştilor. Toate aceste activitǎţi
dinamizeazǎ viaţa economicǎ localǎ.
Activitatea turisticǎ oferǎ gospodarului posibilitatea de a pune în valoare oferta de cazare, de a
valorifica în stare proaspatǎ sau prelucratǎ produsele proprii din gospodǎrie, de a presta servicii.
Turismul creeazǎ cererea localǎ de produse alimentare proaspete, produse de micǎ industrie,
artizanat; el este amator de trasee, de recreere,
Dupǎ cum se observǎ, agroturismul, componentǎ a turismului rural, are cele mai mari
implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de viaţǎ al locuitorilor,
în dezvoltarea socio-economicǎ a localitǎţii rurale şi comunitǎţii în general şi nu în ultimul rând, în
protejarea şi conservarea mediului natural şi construit, în contextul unei activitǎţi economice pe
principii ecologice (turismul incitǎ la protejarea mediului). De aceea, interesul comunitǎţii şi
autoritǎţii locale este acela de a elabora o strategie de organizare şi dezvoltare durabilǎ şi de
promovare a turismului rural, cu precǎdere a agroturismului, la nivel local, cu concursul tuturor
agenţilor economici implicaţi în desfǎşurarea acestei activitǎţi.
Un alt efect pozitiv determinat de activitatea turisticǎ este efectul multiplicator7 al acestuia.
Astfel banii primiţi de la vizitatori sunt repartizaţi în diferitele sectoare ale economiei naţionale,
pentru achiziţionarea de echipamente moderne, achiziţionarea de mǎrfuri, plata personalului,
provocând de fiecare datǎ noi venituri şi realizând investiţii de care vor beneficia viitorii vizitatori.

1.3. Dezvoltarea turismului în mediul rural din Europa pe exemplul ţǎrilor Germania,
Franţa, Austria, Italia, Irlanda, Finlanda

6
Alexandru Nedelea, 2003, Piaţa turisticǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, p. 13.
7
Vasile Glǎvan, 2003, Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economicǎ, Bucureşti, p. 147

15
Practicarea turismului în general, se realizează în mod diferenţiat de la o ţară la alta şi în
interiorul fiecărei ţări, în funcţie de condiţiile specifice locale şi tradiţii, de interesul manifestat de
ofertanţi şi consumatori, de interesul şi sprijinul pe care îl acordă statul, de existenţa şi activitatea
unor organizaţii specializate etc.
Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce
se regăsesc, în mare parte, în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural, practicanţi (în
calitate de prestatori) ai activităţilor turistice. Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună
organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene. Aceasta datorită condiţiilor de organizare create,
a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente. Sprijinul primit din partea
statelor (credite pe temen lung, cu dobânda de 3-4 %- Franţa, Germania, Austria - scutire de impozit
pe activitatea turisticădesfăşurată, sprijin logistic, formare de cadre şi îndrumare, ş.a.), a U.E. prin
intermediul programelor PHARE (primul instrument financiar nerambursabil, conceput de Uniunea
Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către societatea democrată şi
economia de piaţă, este destul de substanţial.
În cele ce urmează încerc sa surprind într-o prezentare succintǎ unele aspecte recente care
caracterizează turismul rural din câteva ţări europene în care această activitate este mai extinsă, în
care s-a creat o tradiţie, în care s-au conturat diferite tipuri sau modele ce pot servi ca exemplu
pentru cei care doresc să iniţieze afaceri în acest domeniu.

◙ Germania
„Vacanţele la fermele ţǎrǎneşti” au condus, printre altele, la o concluzie a gazdelor (prestatorii
de servicii turistice) : „un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altǎ activitate în
cursul unui an întreg”.
Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea de turism rural din aceastǎ ţarǎ sunt Schwartzwald
şi Messen.
În momentul de faţǎ turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german.
Sejururile oferite poartǎ parfumul serbǎrilor berii, culoarea Dunǎrii şi cǎldura copilǎriei din
poveştile fraţilor Grimm.
Ambianţa ruralǎ este agrementatǎ cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de vacanţǎ şi
situeazǎ la loc de frunte animaţia turisticǎ.

◙ Franţa
În aceastǎ ţarǎ, turismul în spaţiul rural are vechi tradiţii şi realizeazǎ cote maxime de
diversificare, organizare şi promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case
rustice şi sunt controlate, omologate şi rezervate prin Federaţia Naţionalǎ „Gîtes Ruraux”, ce
cuprinde circa 37000 de aşezǎminte.
Dintre zonele care situeazǎ aceastǎ activitate pe o poziţie importantǎ, amintim: Haute-Savoie,
Herault, Saone şi Loire, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin – pe de o parte – precum şi regiuni
binecunoscute ca: Bourgogne, Bretagne sau Alsace.
Turismul rural, sau chiar turismul francez în general atrage, pe lângǎ localnici, mulţi turişti din
toate colţurile lumii.

◙ Austria
Şi în aceastǎ ţarǎ turismul rural reprezintǎ o activitate care a confirmat,a dezvoltat noi
preocupǎri – devenite în timp prefesii – care au contribuit la evoluţia aşezǎrilor sǎteşti. Formele de
manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea ţǎrǎneascǎ (case tǎrǎneşti cu camere de închiriat) şi
turismul în hanuri. Analizând statistic realizǎrile domeniului se remarcǎ poziţia de fanion a regiunii
Tirolului.
Creşterea realizatǎ în turism s-a bazat pe: creşterea economicǎ a întregii regiuni, creşterea
populaţiei, creşterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transporturilor şi a infrastructurii necesare

16
acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie, a sporturilor de iarnǎ şi nu în ultimul rând a
urbanizǎrii.
Încercând a realiza o fotografie a produsului turistic rural austriac, vom constata cǎ el se
caracterizeazǎ prin: imensul efort investiţional pentru echipare, preponderent a unitǎţilor de mici
dimensiuni şi caracterul familial al acestora; nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere îmbunǎtǎţit
continuu (salon, bar, salon TV, salǎ de jocuri, saunǎ, piscinǎ etc.).

◙ Italia
Turismul rural cunoaşte ca formǎ de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principalǎ
componentǎ agroturismul.
Pe lângǎ descoperirea diversitǎţii tradiţiilor culturale ş a peisajelor, turismul italian atrage prin:
tradiţiile culinare ale bucǎtǎriei italiene; renumitele vinuri; dansurile şi cântecele folclorului şi
muzicii culte; arhitectura diverselor monumente istorice; poezia şi legenda fiecǎrei aşezǎri în parte.
Renumite sunt regiunile Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna, Liguria,
Toscana’ Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria, Sicilia şi nu în ultimul rând Alto
Adige.
Italienii sunt receptori de fluxuri turistice şi în acelaşi timp sunt unii dintre cei mai mari
emiţǎtori din cadrul mişcǎrii turistice rurale.

◙ Irlanda – are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferǎ în mod tradiţional formula
„bed & breakfast”, dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completǎ. Numǎrul oaspeţilor
într-un astfel de aşezǎmânt variazǎ între 6 şi 10 persoane.Echipamentele posedǎ în mod frecvent cai
(pentru echitaţie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. La munte existǎ
posibilitǎţi pentru drumeţii sau escaladǎ, iar în zonele litorale sunt numeroase plaje cu nisip şi se
poate înota.
Zonele renumite în turismul rural irlandez sunt litoralul vestic şi partea centralǎ între Galway
şi Dublin. Regiunile care se constituie în zone tradiţionale sunt: Ballyhourra Country ( în apropiere
de Shannon), Joyce Country, Inishowen, Unabhan, şi Carlow Country.

◙ Finlanda – ţara „facutǎ” parcǎ în întregime din apǎ, aer şi arbori. Cele mai bine de 188.000 de
lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu pǎduri realizeazǎ aici paradisul amatorilor de naturǎ şi aer
pur, proaspǎt dar mai rǎcoros.
Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor, aceste mici cabane sau „castele” din
lemn se gǎsesc mai ales în zona lacurilor, a fiordurilor şi în jumǎtatea sudicǎ a ţǎrii. Sunt omologate
peste 5.000 de aşezǎminte cu un numǎr de peste 10.000 de paturi.
Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodǎrii ţǎrǎneşti. De asemenea, în vacanţa lor pot
participa la viaţa aşezǎrilor rurale, pot munci în cadrul gospodǎriilor sau pot practica sportul şi
schiul.

CAP. II
TURISMUL RURAL ÎN ROMANIA

17
În principiu, turismul rural include toate activitǎţile care se desfaşoarǎ în acest mediu. El este
reprezentat de aşezǎrile rurale situate într-un mediu nepoluat, semnificative prin valorile
etnofolclorice şi culturale, pǎstrǎtoare de tradiţii sǎteşti sau cu un bogat trecut istoric, care, în afara
funcţiilor administrative, economice şi culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului
şi funcţia de primire şi gǎzduire a turiştilor pentru petrecerea unui sejur.
Turismul rural este expresia orientǎrii unei pǎrţi însemnate din turiştii contemporani cǎtre
naturǎ ca urmare a implicaţiilor civilizaţiei post industriale. Astǎzi natura devine pretext de reflecţie,
pentru descoperire, pentru educaţie, dar şi pentru tratament, performanţe sportive, şi implicit pentru
o viaţǎ nouǎ.
Datoritǎ resurselor sale naturale şi antropice deosebit de bogate, diversificate şi echilibrat
repartizate în teritoriu, România prezintǎ o mare disponibilitate pentru turismul rural. Prin tot ce
posedǎ (munţi, dealuri împǎdurite şi întinse câmpii, litoralul Mǎrii Negre, Delta Dunǎrii, numeroase
monumente istorice şi culturale de vocaţie universalǎ, artizanatul şi ospitalitatea specificǎ etc.), ţara
noastrǎ poate satisface gusturile şi preferinţele chiar şi celor mai exigenţi turişti români şi strǎini.
Varietatea şi valoarea peisagisticǎ a cadrului natural, diversitatea şi dispersia în teritoriu şi cu
precǎdere în spaţiul rural a patrimoniului cultural - istoric, asigurǎ acestei forme de turism condiţii
de desfǎşurare în peste 60 % din cuprinsul ţǎrii, ceea ce reprezintǎ un mare avantaj faţǎ de alte ţǎri.

2.1. Scurt istoric al evoluţiei turismului rural românesc şi principalele prioritǎţi

2.1.1. Turismul rural - de la începuturi pânǎ în prezent

La început de neînţeles, apoi greu acceptat datorită lipsei sale de prestigiu, turismul rural s-a
impus încet dar consecvent, în special pe pieţele turistice din ţările dezvoltate economic, ţări
puternic industrializate si cu grad de urbanizare ridicat. Turismul în spaţiul rural este din ce în ce
mai apreciat de oamenii ce trăiesc şi muncesc în condiţii tot mai stresante. Nefiind decretat drept un
produs ce eradichează stresul, turismul rural reprezintă totuşi o posibilitate de reîntorcere la naturǎ,
la tot ceea ce este pur, nealterat şi curat.
După anii ’60, omenirea a început sa fie tot mai preocupată de destinaţia vacanţelor sale,
turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. Simultan cu
manifestarea primelor tendinţe de petrecere a vacanţelor în mijlocul naturii, din ce în ce mai mulţi
turişti şi-au manifestat dorinţa de a petrece clipe de relaxare în mediul rural. Prezentarea sintetică a
obiectivelor acestor turişti ar arăta astfel:
• Satisfacerea curiozităţii şi dorinţa petrecerii vacanţelor în cu totul alte condiţii de viaţǎ şi
civilizaţie decât cele obişnuite;
• Manifestarea interesului pentru noi destinaţii;
• Fragmentarea timpului alocat vacanţelor în 3-4 minivacanţe;
• Turism cultural şi de cunoaştere;
• Alegerea ţărilor învecinate ca destinaţii de vacanţă;

Urmare a acestor tendinţe, s-au conturat o serie de avantaje pentru zonele rurale:
• Valorificarea bogatului potenţial turistic rural;
• Efectuarea de investiţii în capacitǎţi noi de cazare, alimentaţie publicǎ şi agrement;
• Decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;
• Îmbunătăţirea nivelului de trai pentru zonele utilizate ca bază materială a turismului;
• Stabilirea populaţiei rurale prin ocuparea în sfera serviciilor turistice;
• Înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale.
În România, turismul rural se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător şi mai
ales neorganizat. Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru

18
grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că a fost un început promiţător,
deoarece în anul 1972 Ministerul Turismului procedeazǎ la identificarea şi selectarea unor localităţi
rurale reprezentative pentru satele româneşti, ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor studii
s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale. Însa în
anul imediat următor, s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţe particulare, satele turistice
devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Dat fiind faptul că o serie de localităţi au fost
incluse în programele cu caracter cultural şi folcloric ale Oficiul Naţional de Turism “Carpaţi “
Bucureşti şi contractate pe pieţele externe, se realizează o derogare pentru un număr de 5 localităţi
rurale.
Scurta perioadǎ de oficializare a turismului rural nu a fǎcut posibilǎ organizarea activitǎţii de
turism şi nici amenajarea corespunzǎtoare a satelor turistice.
Deşi după 1989, interesul pentru acest tip de turism a renăscut, patrimoniul turistic rural este
insuficient valorificat, produsul turistic fiind în curs de cristalizare. Marea parte a ofertei turistice
rurale este reprezentată de gospodării ce oferă prestaţii turistice primare. Astfel, sfera activităţilor
turistice prestate în mediul rural românesc trebuie lărgită de la simpla oferire de cazare la:
• Etalare a produselor gastronomice populare;
• Agrement şi animaţiespecifică zonelor săteşti;
• Transport cu mijloace tradiţionale;
• Pelerinaje către locaşuri de cultconsacrate;
• Vizitarea atelierelor meşteşugăreşti.

Toate cele prezentate pot şi este necesar să constituie componentele produsului turistic rural
românesc, cunoscut fiind faptul că produsul turistic în general reprezintă “un amalgam de elemente
tangibile şi intangibile, concentrate într-o activitate specifică şi cu o destinaţie specifică”.
Pentru turism calitatea produsului este deosebit de importantă, cunoscut fiind faptul că
introducerea în circuitul turistic a unor structuri care prestează servicii de proastă calitate poate
compromite pe termen lung un produs sau o destinaţie. Practica demonstrează că o dată un produs
turistic compromis, refacerea acestuia implică eforturi materiale şi umane mari pentru o perioadă
mai lungă de timp. Un turism rural de calitate presupune servicii şi prestaţii de calitate. Se
subînţelege că turismul rural trebuie să dispună de căi de acces şi mijloace de comunicaţie moderne,
o dotare sanitară modernă, de condiţii de confort atât pentru cazare cât şi pentru alimentaţia publică.

2.1.2. Prioritǎţile turismului rural românesc

România are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului în spaţiul rural, iar practicarea acestuia
este necesară în etapa actuală. Veniturile realizate din aceastǎ activitate - urmare a cointeresării
sătenilor pentru practicarea turismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale
sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice, pot contribui substanţial la ridicarea
nivelului de trai şi civilizaţie, la fixarea tineretului în localităţile rurale.
Configuraţia geografică a ţării noastre oferă condiţii ideale atât pentru turismul propriu-zis, în
perioada actuală, cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă, constituind o reală rezervă ca potenţial
valorificat încă la scară redusă, cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri
valutare, care, bine influenţată şi gospodărită, poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu
investiţii minime.
La baza optimismului - realist în mare măsură, privind lansarea rapidă a turismului rural
românesc, stă analiza complexă a multiplelor avantaje ale României în comparaţie cu alte ţări
vecine, unele concurente, iar altele chiar mai dezvoltate din punct de vedere turistic8.
Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă
industrie, considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a
8
Puiu Nistoreanu, 1999, Turismul rural,o afacere micǎ cu perspective mari, Ed. Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, p.
27-28

19
priorităţilor dezvoltării turismului rural în ţara noastră. Datele statistice consemnau din acest punct
de vedere existenţa, la jumătatea anului 2011:
 780 pensiuni - 437 turistice
 343 agroturistice
 8.506 locuri
 5.946 în pensiunile turistice,
 2.560 în pensiunile agroturistice
Numărul celor care practicǎ activităţi de turism rural este totuşi mai mare, o bună parte dintre
echipamente nefiind omologate, clasificate sau desfăşurând activitate în mod nelegal.

2.2. Influenţa crizei economice asupra turismului românesc în general şi a turismului rural în
particular

În contextul economiei globalizate de astăzi, s-a impus clarificarea conceptului de criză


economică mondială, prezentarea evoluţiei acesteia şi implicaţiile sale asupra turismului. Criza
economică financiară mondială a determinat o contracţie a tuturor activităţilor economice şi,
evident, s-a reflectat şi în turism.
În contextul crizei economice actuale, Organizaţia Mondială a Turismului a elaborat un
program de relansare economică, ce cuprinde un ansamblu de linii directoare pentru ca industria
turistică să iasă din criză.
În urma analizelor efectuate, s-a constatat că Europa este liderul incontestabil în circulaţia
turistică mondială atât în cazul indicatorului sosiri de turişti, cât şi la încasările din turismul
internaţional, evidenţiindu-se astfel nivelul ridicat de dezvoltare al activităţii turistice care se
desfăşoară pe „bătrânul continent” .
Criza economică şi financiară, care din 2008 afectează toate economiile, a avut efecte
semnificative asupra cererii de servicii turistice. Recent, întreruperea traficului aerian în cursul
lunilor aprilieşi mai 2010, din cauza norilor de cenuşă vulcanică, a afectat substanţial călătoriile în
Europa şi a creat mari prejudicii companiilor aeriene, agenţiilor de voiaj şi operatorilor turistici,
precum şi turiştilor. Acest context dificil pentru industria turismului a subliniat o serie de provocări
cărora trebuie să le facă faţă sectorul turismului european. Pentru a răspunde la aceste provocări,
este vital ca toţi actorii din sectorul turismului să-şi unească eforturile şi să lucreze într-un cadru
politic consolidat, care să ia în considerare noile prioritǎţi ale UE exprimate în strategia sa „Europa
2020”. Europa trebuie să rămână prima destinaţie din lume, capabilă să îşi pună în valoare bogǎţia
şi diversitatea teritoriilor care o alcătuiesc.
Activitatea turistică din Europa a înregistrat în 2009 o scădere de aproximativ 5,6%. Chiar
dacă au continuat să efectueze călătorii, europenii şi-au adaptat comportamentele la împrejurări, în
special prin alegerea destinaţiilor mai apropiate, prin reducerea duratei sejurului sau a cheltuielilor
din timpul sejurului.
Această cifră globală ascunde disparităţi accentuate: anumite regiuni, în special din estul şi
nordul Europei, au fost mult mai afectate şi s-au confruntat cu o scădere drastică, de până la 8%, a
numărului de turişti. Această criză este durabilă, iar perspectivele de creştere a activității turistice
sunt încă reduse.
Deşi estimările OMT prevăd o creştere a numărului de sosiri de turişti internaţionali, se pare
că relansarea va fi mai lentă în Europa în comparaţie cu alte regiuni ale lumii, cum ar fi Asia.

Criza economicǎ în turismul românesc

20
Sfârşitul lui 2009 şi începutul lui 2010 a fost un sezon (Crăciun, Revelion, Valetine’s day)
dezastruos pentru mulţi dintre agenţii de prestări servicii turistice. Dupǎ o simplă cǎutare pe Google
observăm tot mai multe pensiuni şi hoteluri scoase la vânzare, business-uri care nu pot face faţă
crizei din anumite puncte de vedere.
Foarte mulţi proprietari de pensiuni şi hoteluri au avut de suferit din mai multe motive: lipsa
marketing-ului, oferte exagerate, pensiuni construite fară consultanţă, lipsa de facilităţi din cadrul
pensiunii/hotelului etc. Cei care au investit bine, şi au construit pensiuni în locuri unice oferind şi
alte facilităţi în afara cazării, au simţit criza mai puţin. În aceeaşi categorie se înscriu şi cei care au
avut un marketing de succes, şi au avut în portofoliu oferte de nerefuzat, aceştia au fost şi cei care
au fǎcut profit în perioada de crizǎ.
Criza în turismul românesc a avut şi are şi o parte bunǎ, şi vorbim aici de acei proprietari de
pensiuni care nu ştiau cum să-şi trateze clienţii, care de multe ori erau turişti din strǎinătate şi care
plecau cu un gust amar privind România. Aceşti proprietari de pensiuni au ieşit de pe piaţă, în
această perioadă de criză.
În 2010, în turism, au câştigat acei agenţi de turism care au ştiut cum să-şi atragă clienţii şi
cum să se comporte cu ei, ce facilităţi vor oferi în plus faţă de cele normale, ce fel de pachete de
vacanţă vor avea în portofoliu, şi cât de bine vor şti să gestioneze cu grijă business-ul.
Turismul în Romania se va relansa la adevărata lui valoare în momentul în care şi băncile vor
începe creditarea, statul român se va ocupa mai mult de starea drumurilor, iar proprietarii de
pensiuni vor începe să-şi trateze clienţii ca atare.

Cât au scǎzut veniturile?


Veniturile industriei turistice din România s-au redus cu 16% în ultimii patru ani, pânǎ la 1,5
miliarde euro în 2011, în principal din cauza scǎderii numǎrului de turişti strǎini şi a cheltuielilor
acestora, piaţa localǎ fiind una dintre cele mai afectate de criza din regiune.
Cheltuielile turiştilor strǎini au scǎzut de la peste 750 de milioane euro în 2008 la mai puţin de
600 milioane euro în 2011, potrivit unui studiu realizat de PwC Romania. Turiştii autohtoni şi-au
redus cheltuielile, în aceastǎ perioadǎ, de la 1,01 miliarde euro la 900 milioane euro. În ultimii patru
ani, rata medie anualǎ de creştere a industriei turistice locale a fost negativǎ, respectiv -5,7%.
Studiul aratǎ cǎ industria turisticǎ din România a contribuit cu 1,4% la PIB, dar, dacǎ se adaugǎ şi
contribuţiile indirecte şi cele induse, turismul aduce aproape 6 miliarde de euro la PIB-ul României.
Sectorul turistic românesc are însǎ o contribuţie redusǎ la PIB în comparaţie cu alte ţǎri din regiune,
în condiţiile în care în Bulgaria reprezintǎ 3,6% din PIB, în Ungaria 4%, iar în Republica Cehǎ
2,8%9.

Criza economicǎ - oportunitate pentru turismul rural

Potrivit Ministerului Dezvoltǎrii Regionale şi Turismului (MDRT), în ultimul an, turismul


rural s-a situat pe primul loc din punctul de vedere al evoluţiei circulaţiei turistice. Astfel, sosirile de
turişti în pensiunile agroturistice a crescut în anul 2011 faţă de anul anterior cu aproape 29,8%, iar
înnoptările cu 28,4%. Cea mai semnificativă creştere (+35,8% în 2011 faţă de 2010) se remarcă în
rândul turiştilor străini cazaţi în pensiunile agroturistice.
Conform proverbului „Tot răul spre bine” s-ar putea ca această criză să creeze noi oportunităţi.
Aşa cum spune şi Klaus Ehrlich, Preşedintele EuroGîtes, „turismul şi vacanţele sunt o parte din
stilul de viaţă al cetăţenilor europeni – aceştia îşi pot reduce cheltuielile cotidiene atunci când le
scad veniturile, dar vor continua să călătorească, numai că vor face acest lucru cu un buget mai
mic”.

9
http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/efectele-crizei-asupra-turismului-romanesc-vezi-cat-au-scazut-veniturile-
77371/

21
Experţii EuroGîtes consideră că totul se poate transforma în ceva benefic pentru turismul rural
european oferind resurse şi produse diferite, în funcţie de preferinţele fiecăruia: natură, sănătate,
experienţă autentică, activităţi.

Mǎsuri anticrizǎ în domeniul turismului

Pentru ieşirea din criza economicǎ cu care se confruntǎ în prezent turismul sau mǎcar o
atenuare a ei, propun câteva mǎsuri:
- reducerea preţurilor de cazare;
- oferirea de pachete turistice promoţionale;
- promovarea mai puternicǎ a serviciilor turistice;
- îmbunătăţirea calităţii programelor de formare profesională a personalului pentru sectorul turism,
hoteluri şi restaurante;
- îmbunătăţirea calităţii serviciilor turistice din România;
- organizarea de parteneriate internaţionale, cu rol în creşterea vizibilităţii destinaţiilor turistice din
România;
- restructurarea sistemului informaţional în domeniul turismului;
- acţiuni de dezvoltare durabilă a turismului;
- servicii de consultanţă, pentru perfecţionarea cadrului legal şi instituţional, în conformitate cu
bunele practici la nivelul Uniunii Europene;
- derularea de programe de investiţii în parteneriat public-privat, între Ministerul Turismului şi
autorităţile publice locale la nivel de judeţ sau unitate administrativ teritorială;
- realizarea de studii de specialitate (de prefezabilitate şi fezabilitate, proiecte tehnice de execuţie
etc.) şi alocarea de fonduri pentru investiţii în infrastructura turismului, în parteneriat cu autorităţile
publice locale.

2.3. Potenţialul turistic al României

Potenţialul turistic reprezintǎ "ansamblul de elemente naturale, economice şi cultural-istorice


de interes turistic, care conferǎ unui teritoriu dat o anumitǎ funcţionalitate turisticǎ şi care constituie
premize pentru dezvoltarea activitǎţii de turism". Ţinând cont de implicarea umanǎ la crearea
acestor resurse, potenţialul turistic poate fi: potenţial turistic natural şi potenţial turistic antropic.

România este înzestrată cu un potenţial turistic deosebit de variat, diversificat şi concentrat,


caracterizat prin:
• existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriu;
• o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;
• potenţial faunistic şi floristic bogat, cu specii şi ecosisteme unicate în Europa;
• factori naturali recomandaţi într-o cură balneară complexă;
• patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan internaţional cu care România se poate
încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din Europa şi din lume.

2.3.1. Potenţialul turistic natural

22
Schema 1.1. Potenţalul turistic natural

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

RELIEF ŞI CLIMA HIDROGRAFIA VEGETAŢIA FAUNA NATURA


GEOLOGIE Temperatura Ape freatice, ape Tipuri de Fond cinegetic OCROTITA
Trepte şi forme aerului şi a apei; minerale, râuri, pǎduri; florǎ (vânat cu pǎr şi Parcuri
de relief; peisaj precipitaţii lacuri naturale specificǎ; plante pene); fond naţionale
goemorfologic; lichide; stratul (inclusiv ierboase; piscicol; specii Monumente
forme bizare de de zǎpadǎ; terapeutice); curiozitǎţi faunistice Rezervaţii
relief şi structuri durata de Marea Neagrǎ şi floristice; pǎduri ocrotite; naturale
geologice şi strǎlucire a Delta Dunǎrii de interes social rezervaţii
fenomene soarelui; tip de (ape); monumente ştiinţifice
geologice şi climat ale naturii
monumente ale
naturii

Sursa: Ilie Niţǎ, Constantin Niţǎ, 2008, Piaţa turisticǎ a României - Realitǎţi, Mecanisme, Tendinţe,
Ed. Economicǎ, Bucureşti, p. 62

Potenţialul turistic natural mai este cunoscut şi sub numele de ofertǎ turisticǎ primarǎ şi este
alcǎtuit din totalitatea resurselor naturale valorificabile în scopul practicǎrii activitǎţii de turism
(relief, climǎ, resurse de apǎ, faunǎ şi vegetaţie, rezervaţii naturale).
Aşa cum am arǎtat, potenţialul turistic natural cuprinde elementele cadrului natural care au
influenţǎ asupra activitǎţii turistice, determinând formele particulare de manifestare a turismului10.
Relieful, prin tipurile sale, glaciar, carstic, vulcanic etc., prin treptele şi altitudinile sale, prin
peisajul geomorfologic, formele sale bizare, fenomenele geologice, monumentele naturii se
constituie ca atracţie turisticǎ de sine stǎtǎtoare, stimulând drumeţia, alpinismul sau odihna şi
recreerea ca modalitǎţi de petrecere a vacanţei.
Carpaţii româneşti deţin aproximativ 36% din suprafaţa totalǎ a ţǎrii şi se impun ca o
importantǎ zonǎ turisticǎ, priviţi chiar în context european. Existǎ unele particularitǎţi care
individualizeazǎ zona montanǎ şi anume se compune din munţi uşor accesibili ( doar 8,5 % din
zona montanǎ depǎşeşte 1.500m altitudine), dispune de o reţea densǎ de popasuri şi trecǎtori care au
favorizat constituirea de drumuri modeernizate sau forestiere. La poalele sau pe culmile unor
masive montane s-au constituit staţiuni montane sau cabane de interes naţional sau internaţional.
Domeniul schiabil este în general lipsit de avalanşe de zǎpadǎ şi ferit de viscole. Fizionamia şi
expunerea reliefului, ca şi condiţiile meteorologice sunt factori favorizanţi pentru sporturile de
iarnǎ.
Munţii Carpaţi, pretutindeni accesibili, oferǎ condiţii favorabile pentru o valorificare
complexǎ prin turism, atât prin formele ei de bazǎ, odihnǎ şi tratament, cǎt şi prin forme specifice,
sportuei de iarnǎ, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere, vânǎtoare, pescuit etc. Potenţialul
speologic al zonei montane este deosebit de bogat, cuprinzând peste 1.900 de peşteri (locul 3 în
Europa), unele de o exepţionalǎ valoare ştiinţificǎ sau esteticǎ cu statut de monument al naturii sau
de rezervaţie (de exemplu, peşterile: Topolniţa, Cetǎţile Ponorului, Gheţarul de la Scǎrişoara,
Peştera Urşilor, Şura Mare, Cloşan şi multe altele).
Zona carpaticǎ a României prezintǎ un domeniu schiabil imprtant care se desfǎşoarǎ pe o
altitudine de circa 1.200-1.400m (de la 800m la 2.200m). Astfel, cele mai întinse şi mai importante
10
Elisabeta Roşca, Economia turismului, note de curs

23
domenii schiabile se localizeazǎ între 1.500-1.800m altitudine (de exemplu, în Munţii Bucegi,
Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei etc.), dar în unele zone din Făgăraş, Rodna şi
Retezat sau în staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m
înălţime, dar în calea unor mase de aer ocenic, sciul se practicǎ peste 4 luni pe an. Sunt cunoscute
peste 1000 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru alpinismul de iarnǎ şi de varǎ localizate
cu precǎdere în masivele în care predominǎ formele glaciare sau abrupturile calcaroase cum sunt:
Bucegi, Piatra Craiului, Apuseni, Cheile Bicazului, Munţii Cernei, Fǎgǎraş etc.
Oglinzile de apǎ naturale sau artificiale se constituie într-un veritabil potenţial turistic,
remarcabile fiind lacurile de munte glaciare (Bucura şi Zănoaga în Retezat, Capra şi Bâlea-Lac în
Făgăraş, Gâlcescu şi Roşiile – în Parâng, Lala şi Buhăiescu – în Rodna etc.), vulcanice (Lacul Sf.
Ana – în Harghita) sau baraj natural (Lacul Roşu – pe Bicaz), ultimele 2 unicate în ţarǎ.
Arealul dealurilor şi podişurilor se caracterizeazǎ prin dominaţia lacurilor cu apǎ sǎratǎ
utilizatǎ balnear în staţiunile care au apǎrut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiu, Slǎnic Prahova), unele
acumulǎri de apǎ (iazurile) din Câmpia Transilvaniei sau a Moldovei, importante pentru pescuitul
sportiv. Lacurile de câmpie numeroase şi în parte amenajate de om, au importante valenţe turistice:
-balneare: Amara, Balta Albǎ, Lacul Sǎrat;
-pescuit şi agrement sportiv: Snagov, Cǎldǎruşani,Mostiştea, Gǎlǎţui;
-odihnǎ şi recreere: Strǎuleşti, Bǎneasa, Herǎstrǎu, Floreasca, Tei.
Nu mai puţin atractive pentru turism sunt lacurile de litoral, unele cu apǎ dulce ( Taşaul,
Neptun, Jupiter), altele cu apǎ saratǎ sau acumulǎrile de interes hidroenergetic (Vidraru, Izvorul
Muntelui, Bicaz, Vidra, Porţile de Fier, Vǎliug).
Litoralul românesc al Mǎrii Negre reprezintǎ de asemenea un potenţial turistic deosebit prin
plaja naturalǎ cu o orientare care permite expunerea la soare în tot cursul zilei, caracteristicǎ ce o
deosebeşte de multe alte plaje din Europa prin nisipul cuarţos şi calcaros de o puritate ridicatǎ şi o
granulaţie peste medie, prin lipsa mareelor, prin salinitatea redusǎ a apei care favorizeazǎ
practicarea sporturilor nautice, prin gradul redus de poluare.
Dunǎrea şi Delta Dunǎrii sunt elemente de primǎ importanţǎ în turismul românesc datoritǎ
aspectelor peisagistice şi a domeniului piscicol de o bogǎţie şi varietate deosebitǎ, şi nu în ultimul
rând, prin multitudinea de bǎlţi şi lacuri care le însoţesc: Bǎlţile din Lunca Dunǎrii (Bistreţ, Suhaia,
Brateş) şi Lacurile din Delta Dunǎrii (Complexul Razim-Sinoe, Portuna, Lumina, Dranov şi altele)
Clima, prin temperaturile înregistrate, prin regimul precipitaţiilor, prin durata perioadei de
strǎlucire a soarelui, prin caracteristici (tonifiantǎ, sedativǎ, stimulatoare), oferǎ condiţiile
desfǎşurǎrii turismului de iarnǎ, climatic, de curǎ helio-marinǎ etc.Unii indici bioclimatici (de
confort termic, de stres climatic, cutanat şi pulmonar evidenţiazǎ faptul cǎ regiunile cu altitudini
mijlocii (dealurile şi munţii sub 1.000m), au un climat mai puţin solicitant decât litoralul, zona
Bǎrǎganului sau a munţilor înalţi care suprasolicitǎ organismul.
Vegetaţia, prin bogǎţia şi varietatea speciilor şi prezenţa unei flore specifice, a unor
monumente ale naturii, genereazǎ forme specifice de turism: turism ştiinţfic, de vizitare a parcurilor
şi rezervaţiilor sau completeazǎ celelalte resurse, sporindu-le valoarea peisagisticǎ şi esteticǎ. Sunt
intrate deja în circuitul turistic Fǎgetele Seculare din Semenic, Codrii de la Slǎtioara şi din
Giumalǎu, Pǎdurile Cornuleasa, Frasinul din Câmpia Românǎ, dar şi zonele de vegetaţie
submediteranianǎ din Defileul Dunǎrii, Munţii Banatului etc.
Fauna, prin valoarea sa cinegeticǎ şi piscicolǎ, dar şi cea esteticǎ şi ştiinţficǎ, contribuie la
dezvoltarea turismului, fǎcând posibilǎ stimularea turismului de vânǎtoare ( pe zone, animalele cele
mai cǎutate sunt ursul, mistreţul cerbul, cǎprioara, cocoşul de munte şi altele în masivele Cǎlimani,
Harghita, Rodna, Maramureş,Ceahlǎu, tarcǎu, Godeanu, Ţarcu etc., cǎpriorul şi mistreţul în pǎdurile
de deal şi câmpie, diverse specii de pǎsǎri în Bǎlţile şi Delta Dunǎrii).
Fauna acvaticǎ şi cea ihtiologicǎ (pǎstrǎvul şi lisanul în lacurile de deal şi de munte; cleanul,
bibanul şi carasul în lacurile de adealuri şi de câmpie; somnul, şalǎul şi sturionii ca nisetrul, cega,
pǎstruga în zona Dunǎrii şi Deltei Dunǎrii) întregesc celelalte elemente de potenţial.

24
Fondul de factori naturali de curǎ ai României, de o recunoscutǎ valoare naţionalǎ şi
internaţionalǎ este alcǎtuit din mofetǎrii, complexul de factori terapeutici ai litoralului (elemente
clasice de talazoterapie, nǎmoluri sapropelice şi de turbǎ, ghiolurile, apele mezotermale), apele
minerale şi termominerale, lacurile terapeutice, nǎmolurile terapeutice, salinele etc.
În România, 35 de oraşe şi 103 de aşezǎri rurale sunt considerate staţiuni balneare situate în
cele mai importante zone naturale ale ţǎrii, respectiv arcul carpatic şi litoralul Mǎrii Negre şi în
zonele de câmpie, de deal şi subcarpatice, majoritatea fiind de imprtanţǎ localǎ. Zona Carpaţilor
Orientali dispune de o bogǎţie aparte de ape minerale, fiind zona unde au apǎrut şi primele staţiuni
balneare. Se estimeazǎ cǎ în aceastǎ zonǎ se gǎsesc circa 1.000 de izvoare minerale cu o compoziţie
chimicǎ variatǎ, unde s-au dezvoltat staţiuni balneare, cum sunt Vatra-Dornei, unde specifici sunt
factori ca apele minerale carbogazoase, feruginoase, dicarbonate, clorurate, sodice, aerul ozonat,
climatul submontan stimulator, nǎmolul de turbǎ cunoscut pentru efectul stimulator asupra
organismului etc.; Sângeorz-Bǎi; Borşa; Durǎu; Staţiunile din trecǎtoarea Bilbor-Ciuc (zona cea mai
importantǎ din punct de vedere balneo-climateric din Carpaţii Orientali, unde specifice sunt apele
minerale carbonate); Borsec; Tuşnad; Covasna; Lacul-Roşu; Slǎnic Moldova, consideratǎ „perla
Moldovei”; Sovata în Depresiunea Braşovului,; Cǎlimǎneşti-Cǎciulata; Bǎile Olǎneşti; Bǎile
Govora; Bǎile Herculane; staţiunile balneare din Carpaţii Occidentali, între care amintim Geoagiu-
Bǎi, Moneasa, Stâna de Vale sau cele din zona Subcarpaţilor sau din zona de deal şi câmpie, cum
sunt Bǎile Felix şi Bǎile 1 Mai, Lacul Sǎrat, Amara. Prin staţiunile balneare şi de curǎ, ţara noastrǎ
poate sǎ-şi asigure toate tipurile de asistenţǎ balneo-medicalǎ, adicǎ profilacticǎ, curativǎ şi de
recuperare medicalǎ.

2.3.2. Potenţialul turistic antropic

25
23

25

vestigii arheologice; cetǎţi


greceşti, dacice, romane,
medievale

ISTORICE
monumente istorice şi de artǎ
cu valoare de unicat

MONUMENTE
monumente istorice, de

VESTIGII, LOCURI ŞI
arhitecturǎ şi de artǎ

monumente şi locuri istorice


CULTURAL-ISTORIC

arhitecturǎ şi tehnicǎ popularǎ

creaţie artisticǎ popularǎ


FOLCLOR

26
muzee etnografice
ETNOGRAFIE ŞI

manifestǎri populare
tradiţionale
Schema 1.2. Potenţialul turistic antropic

iale;

ii de

şi artǎ
muzee
şi case

instituţ

culturǎ
memor

Hidrotehnice: baraje,lacuri,
poduri, canale, hidrocentrale
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

ferme şi pensiuni agroturistice

centre artizanale şi
mesteşugǎreşti; instituţii sociale
Sursa: Ilie Niţǎ, Constantin Niţǎ, 2008, Piaţa turisticǎ a României - Realitǎţi, Mecanisme, Tendinţe, Ed. Economicǎ, Bucureşti, p. 63
SOCIO-DEMOGRAFIC
TEHNICO-ECONOMIC

POPULAţIE ŞI AŞEZARI
UMANE: rurale,urbane
Potenţialul turistic antropic mai este cunoscut şi sub numele de ofertǎ turisticǎ secundarǎ şi
cuprinde totalitatea resurselor create de om şi valorificabile din punct de vedere turistic.
De-a lungul timpului, omului a creat, a construit o serie de edificii, a căror valoare istorică şi
estetică a crescut, ajungând în ipostaza de potenţial turistic, care în perioada actuală se asistă la o
creştere numerică a acestuia.
Componentele antropice au o serie de însuşiri care dau caracterul de atractivitate, acestea sunt:
 unicitatea – este caracteristica acelui produs turistic care datorită menţinerii în timp a ajuns un
unicat;
 dimensiunea – unele obiective antropice impresionează prin mărimea lor (ex: Casa Poporului) sau
pot avea dimensiuni foarte mici (ex: cărţi, obiecte de artă etc.)
 ineditul – este dat fie de materialul din care este fabricat sau construit obiectivul, culoarea specifică
(ex: albastru de Voroneţ), amplasarea obiectivelor, de arhitectura specifică etc.;
 vechimea, este însuşirea care trezeşte interes pentru turişti, prin prezenţa unor obiective cu
rezonanţă istorică, sau a unor podoabe foarte vechi etc.);
 funcţia pe care o îndeplinesc poate deveni o sursă de interes turistic.
Analizând spaţiul rural românesc, vom constata că acesta este păstrătorul şi conservatorul unui
inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectură sau de artă, vestigii istorice, ca şi a unui
veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare şi o puritate neasemuită.
Considerăm necesar a nominaliza - în prezentarea acestei oferte potenţiale secundare, ce formează
şi perpetuează imaginea spaţiului rural românesc - cele mai reprezentative componente cultural-
istorice.
Vestigii arheologice legate de geneza poporului român şi continuitatea sa în spaţiul carpato-
danubiano-pontic: cetăţi dacice (Costeşti, Blidaru, Grădiştea Muncelului), cetăţi greceşti (Histria,
Enisala, Callatis, Tomis), castre romane (Haţeg, Sarmizegetusa), cetăţi medievale (Târgu Neamţ,
Poenari, Suceava, Târgovişte, Sighişoara, Alba Iulia, Oradea, Timişoara etc.).
Monumente istorice de arhitectură şi de artă: bisericile pictate din Nordul Moldovei (Voroneţ,
Suceviţa, Moldoviţa, Humor etc.), Moldova de Mijloc (Neamţ, Agapia, Secu, Sihăstria), bisericile de
lemn maramureşene (Ieud, Rozavlea, Bogdan Vodă), cetăţile ţărăneşti şi bisericile fortificate din
Transilvania (Hărman, Cisnădie, Daia, Prejmar), monumentele stilului brâncovenesc (Mogoşoaia,
Hurezi, Polovragi), cetăţile medievale (Făgăraş, Bran, Hărman, Sighişoara, Rupea etc.).
Muzee, colecţii, case memoriale: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul de Artă Populară “Mina
Minovici”, Muzeul Satului Bucureşti, Muzeul Tehnicii Populare Dumbrava Sibiului, Complexul
Muzeal Goleşti, Muzeul Etnografic în aer liber Bujoreni (Vâlcea), Muzeul de Etnografie şi Artă
Populară Dealul Florilor (Maramureş - Negreşti-Oaş) etc. Enumerarea a prezentat doar câteva dintre
muzeele cele mai bine conturate, majoritatea incluse în rândul obiectivelor turistice de interes
internaţional. În afara acestora, în zonele rurale practicante ale turismului rural au apărut în ultimii ani
mici muzee de interes local, regional sau naţional.
Mărturii ale culturii şi civilizaţiei populare (elemente de etnografie şi folclor), din rândul
cărora amintim: tehnica populară şi arhitectura tradiţională, creaţia artistică populară (port popular,
folclor: muzical, literar şi coregrafic, meşteşuguri, ceramică, artizanat); manifestări populare
tradiţionale (târguri, festivaluri, iarmaroace, concursuri). Aceste elemente le vom regăsi în principalele
zone etnografice ale ţării: Moldova, Oaş, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Oltenia de Sub Munte, Bihor,
Banat etc11.

2.4. Satul românesc – produs turistic


11
Puiu Nistoreanu, 1999, Turismul rural,o afacere micǎ cu perspective mari, Ed. Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, pp. 44-
45

27
În literatura de specialitate, produsul turistic este definit ca fiind o combinaţie de elemente
tangibile şi intangibile, care are rolul de a satisface nevoile turistului pe parcursul întregului voiaj12.
Componentǎ de bazǎ a desfǎşurǎrii turismului rural, satele turistice „sunt aşezări rurale situate
într-un cadru pitoresc şi nepoluat, care prezintă urmǎtoarele avantaje: tradiţii etnofolclorice nealterate şi
case cu arhitecturǎ specifică unei zone etnografice; gospodării ţărăneşti (cu un anumit grad de confort)
ce se închiriază turiştilor; monumente cultural-istorice, muzee şi atracţii naturale şi culturale, ce pot fi
utilizate în dezvoltarea agrementului; dotări de infrastructură generalǎ (alimentare cu energie electrică
în întreaga localitate), apă şi canalizare; dotări comerciale, sanitare şi de telecomunicaţie; accesibilitate
uşoară la drumurile naţionale şi căile ferate; reţea rutieră, parţial modernizată”.
Satul românesc în general şi cel cu vocaţie turisticǎ în particular reprezintǎ un produs turistic
inedit pentru piaţa naţionalǎ, dar mai ales pentru cea mondialǎ. Pe de altǎ parte satul turistic românesc
poate contribui la descoperirea ţǎrii noastre ca posibilǎ destinaţie turisticǎ, creând interesul faţǎ de
România ca loc ce oferǎ o gamǎ largǎ de experienţe, de vacanţe de calitate şi chiar de oportunitǎţi în
afaceri. Afirmaţia se bazează pe:
 gama largă de resurse naturale şi culturale,
 facilităţile şi experienţele turistice diverse,
 bunul raport preţ / calitate,
 trăsăturile de specificitate şi unicitate ale ţării noastre: - oamenii (grupuri şi religii
diferite),
 istoria (clădiri, evenimente, legende), şi produselor cultura (scrisă, arta, costumele,
muzica, dansul, teatrul, meşteşugurile, bucătăria, deprinderile speciale),geografia şi
topografia (zonele de plajă pe coasta Mării Negre, animalele sălbatice din Delta
Dunării, zonele de munte etc), existente în cadrul satului românesc, în cadrul
patrimoniului nostru natural (îndeosebi în cel afectiv şi în cel comun).
În acelaşi timp, satul românesc reuneşte:
● importante locuri pitoreşti, montane, riverane;
● inestimabile moşteniri religioase şi culturale;
● ape minerale şi termale;
● florǎ şi faunǎ ineditǎ;
● vechi tradiţii, apreciate şi respectate pe plan internaţional: artǎ şi meşteşuguri (teatru, muzicǎ, dans,
poezie, picturǎ, sculpturǎ);
● o gamǎ variatǎ de şi de bunǎ calitate de atracţii şi facilitǎţi.
Montarea, armonizarea, concertarea şi asimilarea unora dintre valorile perene ale satului în cadrul
unor aranjamente turistice conduce la fabricarea unor produse turistice rurale româneşti de o certă
valoare şi cu un caracter inedit inconfundabil.
Adâncind analiza vom constata cu uşurinţă că destinaţia turistică - satul, ferma, pensiunea, sau
camera din casa ţărănească - nu este singurul produs turistic, sau singura componentă a acestuia,
cunoscut fiind faptul că, de regulă, o destinaţie cuprinde mai multe tipuri de produse turistice diferite.
Urmare directă satul românesc, inclus în circuitul turistic, poate fi -în acelaşi timp - componentă a mai
multor tipuri de produse turistice. El poate fi, astfel:
 destinaţia vacanţelor la ţară;
 gazda unui seminar de 7 zile pentru 60 de participanţi;
 popas de o noapte pentru un circuit la mănăstirile din Moldova, Oltenia de sub munte,
etc;

12
Alexandru Nedelea, 2003, Politici de marketing în turism, Ed. Economicǎ, Bucureşti , p. 11

28
 atelierul deprinderii unor meşteşuguri populare sau al realizării unor noi performanţe
(ceramică, olărit, cioplit lemn, împletit nuiele, fibre diverse etc);
 scena iniţierii în arta dansului sau a cântecului popular.
După cum se observă cu uşurinţă satul turistic posedă - şi poate oferi - diverse produse turistice
care folosesc simultan, sau alternativ, aceeaşi bază tehnico - materială şi aceleaşi atracţii turistice
(folclor, peisaje, plajă, munte, resurse balneologice, monumente istorice, parcuri dendrologice etc).

Schema 2 – Componentele produsului turistic rural

Distribuitor Antropice

Resurse umane
Atracţii

PRODUSU
L Servicii
TURISTIC
NATURAL
Echipament Specifice
Nespecifice

General Specific De bazǎ Suplimentare


Telecomunicaţii
turistic
Asistenţǎ socialǎ
cazare
Cultural artistice informare
alimentaţie
Distribuirea: comercializare
-apei agrement
-gazelor intermediere
transport
-energiei electrice sportiv-recreative
şi termice
cultural-recreative
financiare
cu caracter special
diverse

29
Sursa: Valentin Hapenciuc, Carmen Nǎstase, 2006, Turismul la începutul mileniului III: provocǎri şi
tendinţe, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, p. 291

Satul românesc – prin specificul etnocultural şi etnografic, prin originalitate şi bogǎţia resurselor
proprii spaţiului geografic aferent – poate sǎ se constituie ca un produs turistic inedit, care sǎ satisfacǎ o
gamǎ largǎ de motivaţii în turismul organizat şi pe cont propriu, intern şi internaţional. Un numǎr mare
de sate, recunoscute ca sate turistice, constituie destinaţii pentru turismul de sejur, turismul de
cunoaştere, balneoturismul etc.

Motto:

30
„Pentru puţine popoare se gǎseşte un ţinut relativ mic ca acesta în care sǎ se cuprindǎ atâta
frumuseţe, atâta bogǎţie de astǎzi şi amintiri din trecut aşa de îmbelşugate, de îndepǎrtate şi sfinte”.

Nicolae Iorga

CAP III
STUDIU DE CAZ :
Mǎlini – produs turistic în plinǎ ascensiune pe piaţa turisticǎ bucovineanǎ

3.1 Prezentare generalǎ

Stema comunei Mǎlini


Existǎ locuri pe care Dumnezeu le-a
creat anume pentru bucuria vederii şi a
sufletului. Un asemenea loc este comuna
Mǎlini din judeţul Suceava.
Mǎliniul este o veche aşezare de rǎzeşi,
ce apare menţionatǎ pentru prima datǎ într-un
hrisov din timpul domniei lui Ştefan cel Mare
– 15 septembrie 1459. Cine priveşte pentru
prima datǎ, fǎrǎ sǎ acorde prea multǎ atenţie, o
hartǎ a comunei Mǎlini, având ca nucleu de
formare terasa superioarǎ a râului Suha-Mare
şi interfluviul Moldova – Suha-Mare, ce

31
corespunde astǎzi, cu zonele centrale ale satelor Pâraie şi Mǎlini, ar avea senzaţia cǎ este vorba despre
o hartǎ a Italiei. Aceeaşi formǎ de cizmǎ o are şi Mǎliniul, cu precizarea cǎ în partea de sus a
carâmbului troneazǎ de aproape 100 de ani „ Crucea Talienilor”, coincidenţǎ neforţatǎ deloc pentru cǎ
aşa cum în cizma italicǎ partea de sus este cea mai dezvoltatǎ din punct de vedere economic, tot acolo
administraţia comunei Mǎlini a pus bazele dezvoltǎrii ulterioare a comunei.
Localitatea se înscrie în rândul aşezǎrilor de munte alungite, tip vale, construcţiile îmbinând
armonios tradiţionalul cu modernul.

3.1.1. Caracterizarea economico-geograficǎ a comunei Mǎlini

Aşezare geograficǎ

comuna Mǎlini

Sursa: http://malini.wblog.ro/2012/06/04/malini-harta-si-stema/
Comuna Mǎlini este situatǎ în zona de contact deal – munte, dispunând de un cadru natural
deosebit de pitoresc, bogat şi variat, propice atât pentru dezvoltarea localitǎţii, cât şi pentru
desfǎşurarea unor activitǎţi social-economice şi turistice.
Comuna Mălini este dispusă, din punct de vedere geografic, în partea central-sudică a judeţului
Suceava, la hotarul cu judeţul Neamţ, ocupând în întregime bazinul Suha Mare ce aparţine bazinului
hidrografic al râului Moldova situat pe partea dreaptă în cursul mijlociu al acestuia.
Faţă de municipiul Suceava, centrul administrativ al judeţului, teritoriul de referinţă, se află la
cca. 45 km sud-vest, iar de oraşul Fălticeni, vechea reşedinţă de judeţ, la 20 km sud-vest. Cele două
centre sunt legate de DN 2/E 85. În comuna Mălini se poate ajunge pe drumul judeţean 209B, ce
asigură legătura peste Pasul Stânişoara(1250m) cu comuna Borca(50 km), iar prin DJ 209A cu comuna
Slatina.
Comuna are următoarele vecinătăţi: la nord comunele Slatina şi Valea Moldovei; la est comunele
Cornul Luncii şi Râşca; la sud comuna Pipirig (jud. Neamţ); la sud-vest comuna Borca (jud. Neamţ); la
vest comuna Stulpicani.

În acest perimetru, comuna Mălini ocupă o suprafaţă de 154 kmp şi un număr de aproximativ
7400 locuitori. Aşezarea are o formă alungită pe direcţia est-vest, de aproximativ 30 km, iar lăţimea
oscilează între 5 km pe extrema vestică şi 3 km pe extrema estică. Valea Suha-Mare, tot mai largă spre
confluenţa cu râul Moldova este mărginită de culmi mai domoale şi mai rotunjite în aval, care devin din
ce în ce mai semeţe în amonte, formând două “obcini” ce însoţesc deoparte şi de alta valea râului Suha-
Mare.

32
Conform unei schiţe de prezentare pusǎ la dispoziţie de reprezentanţii comunei Mǎlini, pe terasele
dispuse în evantai, mai dezvoltate pe cursul mijlociu şi inferior al râului Suha-Mare, se înşiruie, unul
dupǎ altul, satele Mǎlini, Poiana Mǎrului şi Vǎleni-Stânişoara.

Cǎi şi mijloace de acces


În comuna Mǎlini se poate ajunge cu:
● autoturismul prin DN 2E de la Fǎlticeni sau Gura Humorului, cu abatere în Cornu Luncii;
● trenul prin gara Fǎlticeni sau Gura Humorului şi de acolo cu mijloace auto;
● avionul prin aeroportul de la Suceava şi de acolo cu mijloace auto.

Economie
Activitǎţile economice desfǎşurate în comunǎ poartǎ amprenta tradiţiei.
Principalele activitǎţi ale locuitorilor au fost creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi micile
meşteşuguri.
Începând cu perioada industrializǎrii, prin anii 60’-70’ au început sǎ se diversifice aceste
activitǎţi, ajungând ca acum sǎ funcţioneze mai multe pensiuni, o filialǎ a BRD, o staţie de alimentare
cu carburanţi, o spǎlǎtorie auto, centre de prelucrare a laptelui, brutǎrii, magazine alimentare etc.
Cea mai aşteptatǎ investiţie este pârtia de ski, aceasta putând atrage dupǎ sine un val de investitori
care ar putea transforma comuna Mǎlini într-o zonǎ turisticǎ de primǎ atracţie.
S-au investit sume foarte mari în Unitatea medicalǎ.
Zona prezintǎ interes turistic prin gradul scǎzut de poluare, fapt ce a atras familii din zonele
urbane pentru a-şi petrece vacanţele în acest spaţiu. Se poate practica şi dezvolta în zonǎ turismul rural.
În termeni generici, comuna Mǎlini este o comunǎ prosperǎ, cu oameni ce doresc acest lucru, cu o
conducere care se intereseazǎ de bunul mers al tuturor aspectelor şi care, în scurt timp, va deveni una
din comunele cele mai dezvoltate din judeţ.

3.1.2. Cadrul natural şi patrimoniul turistic antropic

Turismul rural deţine o pondere considerabilă în zona Bucovinei. Acesta este concentrat în jurul
zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului şi în general în localităţile
învecinate mănăstirilor. O astfel de localitate cu potenţial turistic semnificativ este şi comuna Mǎlini.
Patrimoniul turistic natural al zonei Mǎlini cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferǎ cadrul
natural prin componentele sale: relief, climǎ, hidrografie, vegetaţie, faunǎ, monumente naturale, pentru
petrecerea vacanţei şi respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
Mǎliniul reprezintǎ o zonǎ care, printr-o mai bunǎ valorifcare, ar putea deveni un punct de maxim
interes pentru turiştii ce doresc un pic de linişte într-un colţ de naturǎ. Comuna poate fi consideratǎ o
adevaratǎ minǎ de aur în ceea ce priveşte potenţialul turistic natural.

Cadrul natural

Relieful
Teritoriul comunei este situat în zona de contact a celor două mari unităţi de relief
Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei13.

13
http://sorin-pantelimon.blogspot.ro/2011/12/monografia-comunei-malini-jud-suceava.html

33
Comuna este situată din punct de vedere geografic în bazinul hidrografic Suha Mare ce aparţine
munţilor Stânişoarei, munţi joşi aflaţi la zona de contact cu Podişul Sucevei, între care se interpune
sectorul subcarpatic.
Acolo unde roca din substrat apare la zi, formele de relief sunt mai semeţe. Astfel se disting prin
altitudini mari : Piatra lui Iepure – 1447 m., Poiana Lungă-1340m. Muncelu – 1308 m., Măgura – 1208
m., Dohotaru – 1190 m., Bursunaru – 1010 m., Baicu – 967 m., Răchitiş – 711 m.
Altitudinea minimă este de 420 m. şi se află la confluenţa râului Suha Mare cu râul Moldova.
Altitudinea medie a reliefului este în jur de 700 m.
Pe suprafaţa comunei Mălini distingem din punct de vedere genetic mai multe tipuri de relief:
- relief structural, care este dat de litologie, dar şi de structura în pânze de şariaj. Acolo unde roca e mai
dură, formele de relief sunt mai semeţe;
- relief sculptural – creat de fluvio-denudaţie, este mai bine pus în evidenţă: interfluviile, versanţii şi
văile;
- relieful de acumulare este reprezentat prin şesuri aluvionare, terase, glacişerie şi conuri de dejecţie.

Condiţiile climatice
Mălinii se află într-o zonă muntoasă a cărei climă se caracterizează prin ierni lungi şi reci,
primăveri ploioase, iar verile sunt uneori calde şi uscate, uneori răcoroase, specifice fiind secetele
scurte şi dese. Cantitatea medie de precipitaţii este în jurul valorii de 780-800 mm/an. Vara ploile
torenţiale însoţite de grindină provoacă pagube mari culturilor.

Hidrografia zonei
Teritoriul comunei Mălini este brăzdat de la vest la est de râul Suha Mare ce izvorăşte din culmea
principală a Munţilor Stânişoarei. Acesta ia naştere la confluenţa pâraielor Nemţişor cu Valea Colibei
având o lungime de 29 km cu o diferenţă de nivel de aproximativ 300 m şi suprafaţa bazinului
hidrografic de 128 kmp.
Principalii afluenţi ai acestui râu sunt: pârâul Pâdureţ ce asigură o trecere relativ uşoară spre
comuna Pipirig din jud. Neamţ, pârâul Pojorâta, pârâul Primataru, pârâul Bursunaru, pârâul Pietroasa,
pârâul Slătioara, pârâul Mălaiu, aflate pe partea dreaptă şi pârâul Dohotaru, pârâul Petronca, pârâul
Frasin, pârâul Celaru, pârâul Plai Bătrân, pârâul Fântânele, pârâul Boicu şi pârâul Răchitiş situate pe
partea stângă.
Sursa principală de alimentaţie este superficială (pluvionivală), cea subterană fiind moderată, ceea
ce conferă majorităţii pâraielor un caracter torenţial. Însăşi Suha Mare în perioadele secetoase de vară
îşi pierde apele în cursul inferior, în propriile aluviuni. De aici şi denumirea de Suha = râu sec. În anii
ploioşi şi la topirea bruscă a zăpezii se produc creşteri mari de debit, provocând inundaţii.
Potenţialul energetic al acestui râu a permis încă din trecut să fie amplasate mai multe mori, pive
şi herăstraie. În prezent funcţionează patru hidrocentrale, iar albia râului a fost regularizată,
diminuându-se substanţial inundaţiile.
Datorită precipitaţiilor relativ bogate şi a permiabilităţilor rocilor din sectorul traversat de râul
Suha Mare, apele subterane asigură necesarul de apă al locuitorilor şi chiar un oarecare surplus pentru
consumul agricol sau industrial.
Sursele de apă sunt utilizate în prezent numai pentru alimentarea cu apă potabilă şi menajeră a
gospodăriilor, populaţiei şi a animalelor, cât şi la punerea în funcţiune a celor 4 microhidrocentrale
situate pe cursul râului.

Vegetaţia şi fauna

34
Sub aspectul biogeografic, comuna Mălini este încadrată în bazinul Suha Mare din provincia est-
carpatică; sub provincia Carpaţii Orientali, districtul Obcinile Bucovinei şi a Munţilor Stânişoarei ce se
caracterizează prin pădurile de amestec ( molid, brad, fag, stejar).
Suprafaţa comunei este ocupată în cea mai mare parte de pădure, uşor etajată de-a lungul văii şi
pe versanţi: păduri de plop (plantaţii pentru protejarea luncii Moldovei), păduri de stejar, păduri
amestecate de brad şi fag, urmează pădurile de molid, iar pe culmea Stânişoarei vegetaţia subalpină. Se
poate observa că versantul stâng al văii, cu expunere sudică este ocupat în mai mare măsură de fag,
element termofil , pe când versantul drept este dominat de conifere. Foioasele, reprezentate prin
mesteacăn, paltinul de munte, ulmul, arinul, plopul şi salcia, apar sub formă de păduri compacte şi
omogene, precun şi în amestec cu răşinoasele dominate de brad, molid şi pin. Cu totul accidental apare
tisa. În zona dealului Mieluşoaia, spre confluenţa râului Suha Mare cu râul Moldova se dezvoltă o
pădure de stejar. Speciile de arbuşti sunt variate : alunul, sângerul, măceşul, lemnul câinesc, păducelul
ş.a. ce ocupă suprafeţe restrânse de-a lungul văii Suhei Mari sau pe unii versanţi. Pajiştile ocupă circa
30% din suprafaţa comunei, fiind formate din numeroase specii de ierburi şi graminee. Valoarea
furajeră a pajiştilor este bună datorită procentului mare de graminee şi leguminoase, ceea ce explică şi
existenţa unui sector zootehnic bine dezvoltat. Fâneţele şi pajiştile de pe raza comunei Mălini cuprind
şi un mare număr de plante medicinale insuficient valorificate însă.

Fauna este variată şi destul de bogată. Cele mai reprezentative specii de mamifere sunt: ursul
brun, lupul, râsul, jderul, vulpea, mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, iepurele. Dintre păsări amintim:
uliul, păsărarul, bufniţa, cioara, vrabia, sticletul,ciocănitoarea, gaiţa, precum şi păsările călătoare.
Fauna piscicolă, tot mai rarǎ în ultima vreme ca urmare a braconajului, a exploatărilor forestiere
şi a poluării lucrărilor de foraj petrolier, este alcătuită din păstrăvul de munte, mreana, cleanul,
boişteanul, racul – mai izolat, porcuşorul, iar la “apele mari” de la începutul verii, din râul Moldova
urcă scobarul.
Încercarea organizării unei păstrăvării în cursul superior al bazinului nu a dat rezultatele scontate
fiind abandonată. Dintre speciile mai rare amintim: cocoşul de munte şi solomâzdra carpatică.
Fondul de vânătoare este destul de dezvoltat atât ca întindere cât şi ca efective de animale. Pentru
ocrotirea vânatului s-au instalat hrănitori, alimentate iarna cu fân recoltat din pajiştile
forestiere.

Solurile şi valorificarea lor


Solurile peste care se întinde comuna Mălini au în general o fertilitate situată la limita inferioară
a culturilor agricole, fiind în general favorabile culturile cartofului, plantelor de nutreţ, sfeclă furajeră,
dar mai ales fâneţelor şi păşunelor precum şi pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere. Sub acest aspect
sectorul zootehnic şi forestier întruneşte condiţii pedologice favorabile.
Pentru fertilizarea solurilor arabile şi nu numai, sunt necesare administrarea de îngrăşăminte
chimice şi minerale, precum şi de amendamente calcaroase, în vederea neutralizării reacţiei acide a
solurilor.

Patrimoniul turistic antropic

România dispune de un bogat şi valoros potenţial antropic, rezultat al istoriei de peste douǎ
milenii a poporului nostru în acest spaţiu geografic.
Dintre componentele potenţialului turistic antropic al zonei Mǎlini trebuie evidenţiate, pentru
valoarea şi atractivitatea lor: vestigii şi monumente istorice, monumente de artǎ, muzee şi case
memoriale, biserici şi mǎnǎstiri, gastronomie, festivaluri şi sǎrbǎtori etc.

35
1. Vestigii şi monumente istorice
Crucea Talienilor
Între 1902-1914 la dorinţa Regelui Carol I pentru a realiza o legătura strategică între valea
Moldovei şi valea Bistriţiei, italienii au început amenajarea unui drum pe ruta actuală a DJ 209 B de la
Mălini (de lîngă Fălticeni) – Obcina Stînişoarei – Borca (pe Valea Bistriţei), de unde şi numele păstrat
de „Drumului talienilor” La final au ridicat în cel mai înalt punct al drumului – în Pasul Stînişoara (la
1235 m) o cruce din piatră (ulterior înlocuită de o cruce metalică şi o troiţă).
În literatură, zona este menţionată în “Baltagul” lui Mihail Sadoveanu, Drumul Talienilor fiind cel
pe care l-a străbătut Vitoria Lipan pentru a-şi căuta bărbatul, iar Crucea este în zona unde l-a aflat pe
acesta mort. Şoseaua în sine de la cumpăna apelor (Crucea Talienilor) spre est pînă la DN 2E (Cornu
Luncii – spre Fălticeni) are aproximativ 42 km, din care asfaltaţi sunt 27 km. Ceilalţi 15 km, de o
calitate relativ rezonabilă reprezintă porţiunea montană pînă la trecătoare. Spre vest este coborârea spre
Borca de aproximativ 18-20 km.

2. Monumente de artǎ
Monumentul Eroilor din centrul civic al comunei, edificat în anul 1914 pentru cinstirea eroilor cǎzuţi
pe câmpul de luptǎ în Rǎzboiul de Independenţǎ ( 1877 – 1878) şi Monumentul Eroilor din Suha Mare,
ridicat pentru cinstirea eroilor cǎzuţi in cel de- Al Doilea Rǎzboi Mondial.

3. Muzee şi case memoriale


Casa Memorială Nicolae Labiş
Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini este casa în care a trăit poetul Nicolae Labiş (1935-
1956).
Casa în care a locuit poetul Nicolae Labiş a fost construită de învăţătorii Eugen şi Profira Labiş în
anul 1954 şi se află în centrul satului Mălini. Casa este compusă din cinci încăperi şi hol. În această
casă, tânărul poet a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă, zămislind aici poate cea mai
semnificativă parte a inestimabilei sale moşteniri poetice.
Casa a fost restaurată înainte de organizarea ei ca muzeu, în 1973.
În anul 1975, în această casă a fost amenajat o casă memorială, sub administrarea Complexului
Muzeal Bucovina din Suceava.
În anul 2001 au fost executate o serie de reparaţii curente (interioare şi exterioare) ale locuinţei .
În cele cinci încăperi ale locuinţei au fost reconstituite, graţie exponatelor autentice, încărcate cu o
multitudine de conotaţii evocatoare - cărţi, caiete, rechizite şcolare, piese vestimentare, un clopoţel cu
“sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii,
afişe - climatul de viaţă şi creaţie al poetului de la Mălini, sugerându-se coordonatele esenţiale ale
operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii româneşti contemporane.
Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini poate fi vizitată de marţi până duminică între orele
10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate premiiile câştigătorilor în cadrul concursul de poezie “Nicolae
Labiş” de la Suceava.

4. Biserici şi mǎnǎstiri
Mǎnǎstirea Slatina
Mănăstirea Slatina este prima ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu situată în comuna Slatina, în
apropiere de ultimul sat (Pâraie) al comunei Mălini. Biserica de mari proporţii, în plan triconc alungit,
are pridvorul închis. Pictura nu este cea originală, reînnoirea celei vechi fiind făcută cu fidelitate.
Tabloul votiv, amplasat pe peretele de nord al pronaosului, prezintă pe Alexandru Lăpuşneanu cu
familia. Frumos ornamentate şi inscripţionate, lespezile funerare marchează mormintele domnitorului
ctitor Alexandru Lăpuşneanu, al doamnei Ruxandra, precum şi ale celor două fiice, Teofana şi Teodora.

36
Casa domnească este un preţios exemplar de arhitectură laică unde se evidenţiază influenţa Renaşterii
transilvănene.
Prin valoarea sa arhitectonică, Mănăstirea Slatina a intrat în râdul marilor ansambluri monastice
ale Moldovei medievale. Ea reprezintǎ un important centru monahal care contribuie la conservarea
spiritualitǎţii şi culturii ortodoxe româneşti.
5. Gastronomia tradiţionalǎ este specific bucovineanǎ şi se remarcǎ prin elemente valoroase legate de
un anumit mod de preparare a produselor alimentare, pǎstrat de-a lungul secolelor. În practicarea
agroturismului, aceasta reprezintǎ o resursǎ deosebit de valoroasǎ şi „gustatǎ” din plin de toţi turiştii
caselor ţǎrǎneşti din comunǎ.
Dintre mâncǎrurile specifice zonei, amintim: gǎluşte (sarmale) bucovinene, borşul de sfeclǎ roşie,
rǎsolul de hrean cu smântânǎ, ciorba rǎdǎuţeanǎ, balmoşul, gǎluştele cu crupe, rǎciturile de porc,
păstrăvul-gătit în felurite moduri: la grătar, afumat sau în smântână, tocinii prǎjiţi din „barabule”, şi nu
în ultimul rând renumitele plǎcinte „poale-n brâu”. Există şi o gamă variată de băuturi locale, cu grade
diferite de tărie: pălincă, ţuicǎ sau vin produs în gospodăriile localnicilor.

6. Festivaluri şi sǎrbǎtori
◙ Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”;
◙ Sǎrbǎtorile de iarnǎ cu datinile şi obiceiurile specifice, care se pǎstreazǎ din strǎbuni;
◙ Hramurile bisericilor din comunǎ.

3.1.3. Infrastructura turisticǎ

Infrastructura caracterizează gradul de dezvoltare şi este menită să asigure funcţionarea normală a


unor sectoare importante ale societăţii moderne, fiind indispensabilă pentru industria hotelieră şi
turistică. Ea este de două feluri:
○ Infrastructura generală:
- Reţeaua de transport comunicaţii;
- Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie electrică şi termică);
- Reţeaua edilitar-urbană (construcţii, pietonală);
- Reţeaua comercială şi prestări servicii;
- Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei.
○ Infrastructura turistică:
- Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi;
- Grupuri administrative gospodăreşti;
- Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive;
- Căi de comunicaţie.

Mijloace de transport în comun

Pe teritoriul localitǎţii nu existǎ unitǎţi sau reţele de transporturi auto. Transporturile auto pentru
cǎlǎtori şi mǎrfuri se fac prin intermediul firmelor specializate cu sediul în Fǎlticeni, care deservesc
prin traseele lor şi Mǎliniul.

Instalaţii de telecomunicaţii

Reţeaua de telecomunicaţii este asigurată de reţeaua de telefonie, televiziune şi internet.


Comuna Mǎlini beneficiazǎ de posturi de telefonie fixǎ. În schimb, reţeaua de telefonie mobilǎ este

37
precarǎ, semnalul din zonǎ fiind destul de slab, existând amplasate în comunǎ doar douǎ releuri în
reţeaua Orange.
Accesul la televiziune este asigurat de firme ce fac distribuţie prin cablu sau utilizându-se antene
speciale.
Accesul la internet este asigurat de firme de specialitate, gradul de acoperire şi calitatea
serviciilor fiind însǎ sub nivelul nevoilor şi cerinţelor.

Reţele de alimentare cu:

Apǎ –Deşi dispune de staţii de canalizare şi epurare, în comuna Mǎlini nu existǎ încǎ reţele de
alimentare cu apǎ curentǎ, locuitorii apelând la surse proprii de alimentare, trǎgând apa din fântâni cu
ajutorul hidrofoarelor şi a pompelor submersibile.
Proiectul privind racordarea la apǎ curentǎ a comunei este în prezent în desfǎşurare.
Gaze şi energie termicǎ - Comuna Mǎlini nu beneficiazǎ absolut deloc de alimentare cu gaze.
Astfel, locuitorii acesteia sunt nevoiţi sǎ foloseascǎ buteliile pentru aragaz, iar pentru încalzire, sobele
sau centralele pe lemne.
Energie electricǎ – Comuna Mǎlini are asigurată reţeaua de energie electrică pe toată suprafaţa
locuibilă. Reţeaua de energie electrică deserveşte atât populaţia, cât şi industria din localitate.

Reţeaua de transport pe cablu


Pârtia de schi Pojorâta, cunoscutǎ şi sub denumirea de Mǎlini este deservitǎ de o instalaţie de
transport pe cablu tip teleschi în lungime de 520 m ce are o capacitate de 1000 persoane/orǎ.

3.1.4. Baza tehnico-materialǎ turisticǎ (unitǎţi de primire)

Pentru realizarea unei activitǎţi turistice cât mai bune este necesar ca pe lângǎ resursele naturale şi
antropice sǎ existe şi resurse materiale adecvate, capabile sǎ asigure satisfacerea cerinţelor turiştilor.
Aceste resurse materiale sunt cunoscute sub denumirea de „bazǎ tehnico-materialǎ” 14. Aceasta este
reprezentatǎ prin: unitǎţi de cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de tratament şi
agrement şi este condiţionatǎ în primul rând de dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale
existente. Astfel, o zonă turistică de mare atractivitate nu se poate constitui în ofertă înainte de a
beneficia de dotările necesare primirii şi reţinerii călătorilor.
Volumul fluxurilor turistice este determinată atât de cerere cât şi factorii acesteia, dar şi de gradul
de dotare tehnică a teritoriilor. Deoarece, pe măsură ce cresc exigenţele turiştilor faţă de calitatea
serviciilor şi nivelul de confort, apar mutaţii în criteriile de selecţie a destinaţiilor de vacanţă, are loc o
sporire a importanţei bazei tehnico- materiale. Aceasta explică, în mare măsură, atracţia diferită a unor
zone, beneficiind de potenţial sensibil apropiat, dar diferenţiat dotate din punct de vedere tehnic.
Baza tehnico-materialǎ are un aport semnificativ în activitatea turisticǎ deoarece contribuie la
dezvoltarea şi buna desfǎşurare a acestuia, fiecare din subdiviziunile sale aducând aportul sǎu în turism.

A) BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A CAZĂRII

Unitǎţile de cazare sunt reprezentate prin:


■ Pensiuni turistice:

1. Pensiunea Nedeia

14
Rodica Minciu, 2000, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, p. 175

38
Este situatǎ în imediata apropiere a pârtiei de schi într-un cadru natural deosebit de frumos şi
dispune de douǎ clǎdiri pentru cazare, salǎ de mese, terasǎ de varǎ şi teren de sport.
Pensiunea pune la dispoziţia turiştilor 16 camere matrimoniale şi 2 apartamente (camerǎ de zi,
dormitor, baie) .
În incinta pensiunii se aflǎ sala de mese, amenajatǎ în stil rustic, cu un şemineu impresionant în
mijloc. Pensiunea dispune şi de o bucǎtarie modernǎ , bar şi o terasǎ de varǎ unde se pot organiza mese
festive, nunţi şi cumetrii.

2. Pensiunea La Filuţa, încadratǎ la patru margarete, este una dintre cele mai frumoase şi impunǎtoare
pensiuni din zona Bucovinei. La Filuţa oferǎ servicii de cazare excelente unde se poate veni împreunǎ
cu familia, prietenii apropiaţi sau pentru o întâlnire de afaceri fǎrǎ a fi deranjaţi de alţi turişti din
pensiune. Pensiunea La Filuta este amplasatǎ la poalele muntelui, mai exact în Vǎleni Stânişoara, pe un
platou cu o suprafaţǎ de 1000mp. Pensiunea deţine trei corpuri de clǎdire cu holuri spaţioase şi terase:
corpul A dispune de 10 camere cu pat matrimonial şi 2 apartamente spaţioase, corpul B are 8 camere cu
pat matrimonial, iar corpul C - 4 camere.
În acelaşi timp, ea se aflǎ în zona celor mai variate puncte de atracţie ale Mǎliniului.

3. Pensiunea “Casa Zimbru”


Amplasatǎ într-un cadru natural deosebit, la 16 km de centrul comunei Mǎlini şi la 15 km de
Crucea Talienilor din Pasul Stânişoara, Pensiunea “Casa Zimbru” oferǎ posibilitatea turiştilor de a
petrece clipe deosebit de frumoase pe aceste meleaguri.
Alǎturi de peisajele mirifice, în întâmpinarea turiştilor vin ospitalitatea localnicilor şi încǎrcǎtura
istoricǎ a locurilor.
Este formatǎ din douǎ corpuri:
● Corpul A – pensiune:
-6 camere cu pat matrimonial şi baie proprie;
-2 apartamente cu baie proprie;
-salon cu o capacitate de 20 locuri;
-bucǎtǎrie şi un minisalon cu o capacitate de 6 locuri;

● Corp B – cabanǎ:
-2 camere cu paturi duble;
-o camerǎ cu pat matrimonial;
-douǎ bǎi, câte una pe nivel;
-bucǎtǎrie;
-salon cu o capacitate de 10 locuri;

4. Pensiunea Stânişoara
Aceastǎ locaţie de vacanţǎ poate oferi turiştilor clipe de relaxare şi încântare în cele 11 camere
duble, având o capacitate de 22 de locuri. Toate camerele dispun de paturi matrimoniale, baie proprie,
televizor, cablu. Oaspeţii pensiunii au la dispoziţie un restaurant cu o capacitate de 50 de locuri unde se
pot organiza botezuri, cumetrii, aniversǎri şi alte evenimente.

5. Pensiunea Bucovina este aşezatǎ la baza pârtiei de ski Pojorâta, în satul Vǎleni Stânişoara, la 10 km
de centrul comunei Mǎlini.
Demisol-ul Pensiunii Bucovina pune la dispoziţie o cramǎ unde turiştii se pot relaxa în compania
prietenilor în timp ce degustǎ un vin de calitate. Tot aici, turiştii au acces la sala de jocuri (rummy,
biliard, tenis de masa, sah, scrable, etc).

39
În sala de conferinţe se pot organiza sedinţe şi prezentǎri de afaceri, având acces la telefonie fixǎ
şi mobilǎ, fax, internet, etc. La cerere se poate pune la dispoziţie laptop, retroproiector, flipchart sau
alte instrumente utile în cadrul unei prezentǎri.
La parter, lângǎ recepţie, este restaurantul cu o capacitate de 70 persoane, pe 2 compartimente –
fumǎtori şi nefumǎtori, bucǎtaria şi terasa;
La primul etaj turiştii se pot caza într-un apartament, 2 camere twin şi 4 camere duble – fiecare
camerǎ avand baie şi balcon propriu.
Mai sus, la etajul 2 se regǎseşte aceeaşi configuratie: 1 apartament, 2 camere twin şi 4 camere
duble, la fel, fiecare camerǎ având baie şi balcon propriu.

6. Pensiunea Frasin
Pensiunea pune la dispoziţie 5 camere (douǎ cu pat dublu şi trei cu pat dublu şi unul single).

7. Pensiunea Dumitriţa
Pensiunea Dumitriţa dǎ spre folosinţǎ 5 camere cu 10 locuri de cazare.

8. Pensiunea „Trei fetiţe”


Detalii: 24 de camere cu 70 de locuri de cazare.

9. Casa Vicol se aflǎ lângǎ casa natalǎ a poetului Nicolae Labiş, la 7 km de pârtia de schi din Vǎleni-
Stânişoara. Este compusǎ din 6 dormitoare, 2 bǎi, un salon pentru distracţii, o bucǎtǎrie şi este
încǎlzitǎ prin centralǎ.

10. Pensiunea Victoria


Pensiunea dǎ spre folosinţǎ: 5 camere cu pat matrimonial, balcon şi grup sanitar propriu; 5
camere cu pat matrimonial şi grup sanitar, un miniapartament şi o camerǎ de 3 locuri.
Grǎdina este punctul forte al pensiunii, cele 3 iazuri cu pǎstrǎv putând fi admirate de pe cele podeţe 3
suspendate, sub umbra pǎdurii sau a arbuştilor ce înconjoarǎ apa.

■ Cabane

1. Casa Delia
Casa Delia este situatǎ la intrarea în satul Vǎleni Stǎnişoara şi dispune de 6 camere, din care 5 cu
pat dublu şi una la mansardǎ cu un pat dublu şi 2 paturi simple. În curtea de 300mp se gǎsesc 2
foişoare, 2 grǎtare şi un iaz cu pǎstrǎv.

2. Cabana Woodland
Construitǎ pe doua nivele, parter şi etaj, cabana este realizatǎ în totalitate din lemn rotund fǎcând
parte din categoria – modernǎ şi ecologicǎ.
Dotǎri: 3 dormitoare cu paturi duble şi televizor, 2 bǎi, bucǎtǎrie complet utilatǎ, terasǎ cu masǎ
rusticǎ, foişor-grǎtar, afarǎ mini-pârtie de sanie/schi cu nocturnǎ, parcare proprie, încalzire cu centralǎ
pe lemne, apǎ caldǎ/rece curentǎ.

3. Cabana Pojorâta
Este o locaţie frumoasǎ, având în vedere cǎ se aflǎ la baza pârtiei de schi.
Descrierea cabanei:

40
-5 camere cu 10 locuri de cazare;
-2 bǎi;
-salon şi bucǎtǎrie.

4. Cabana Mǎgura amplasatǎ în satul Vǎleni Stânişoara şi este dotatǎ cu 10 camere duble cu baie
proprie şi 2 camere duble cu baie comunǎ, toate cu televizor, restaurant cu salon pentru fumǎtori şi
salon pentru nefumǎtori, sala de training şi bucǎtǎrie dotatǎ la standarde europene.

5. Cabana Poiana Doamnei este situatǎ în satul Mǎlini şi dispune de 11 camere puse la dispoziţia
turiştilor.

În continuare doresc sǎ fac o scurtǎ analizǎ a principalelor structuri de primire turisticǎ din
comuna Mǎlini.

Tabel 1- Inventarierea unitǎţilor de cazare sub formǎ de pensiuni din comuna Mǎlini

Nr. Crt. Pensiunea Satul Nr. camere % Clasificare


margarete
1. La Filuţa -22 camere 4
-2 apartamente
2. Stânişoara 11 camere 2
Vǎleni-
3. Bucovina Stânişoara -12 camere 62,96
-2 apartamente
4. Victoria 12 camere 3

5. Nedeia -16 camere 3


-2 apartamente
6. „Trei fetiţe” 24 camere

7. Dumitriţa Mǎlini 5 camere 25,19


8. Frasin 5 camere

9. Casa Vicol Poiana 6 camere 4,44 3


Mǎrului
10. “Casa Iesle -6 camere 7,41 3
Zimbru” -2 apartamente

TOTAL - - 135 camere 100 -

Analizând datele din Tabelul l, observǎm cǎ jumǎtate din numǎrul pensiunilor din comunǎ se aflǎ
în satul Vǎleni-Stânişoara, urmatǎ de satul reşedinţǎ al comunei Mǎlini-cu 3 unitǎţi de cazare.

În ceea ce priveşte numǎrul camerelor, tot satul Vǎleni-Stânişoara este pe primul loc cu o pondere
de 62,96%, reprezentând un numǎr de 73 camere şi 6 apartamente (aproximativ 85 camere în total),

41
urmat de Mǎlini cu un procent de 25,19% şi Iesle cu 7,41%, pe ultimul loc situându-se satul Poiana
Mǎrului cu o pondere de 4,44%.

Tabel 2- Inventarierea unitǎţilor de cazare sub forma cabanelor din comuna Mǎlini

Nr. Crt. Cabana Satul Nr. camere % Clasificare


stele
1. Pojorâta 5 camere
Vǎleni-
2. Casa Delia Stânişoara 6 camere 57,5 3

3. Mǎgura 12 camere 3

4. Poiana Mǎlini 11 camere 27,5


Doamnei
5. Woodland Poiana 3 camere 7,5 3
Mǎrului
6. Casa Zimbru Iesle 3 camere 7,5 3

TOTAL - - 40 camere 100 -

În acest al doilea tabel, în care am analizat structurile de primire sub forma cabanelor, reiese cǎ tot
satul Vǎleni-Stânişoara deţine ponderea cea mai mare în ceea ce priveşte atât numǎrul cabanelor‚ cât şi
numǎrul camerelor puse la dispoziţia turiştilor, pondere de 57,5%, urmat de satul Mǎlini cu o pondere
de 27,5% şi satele Poiana Mǎrului şi Iesle cu aceeaşi pondere de 7,5%.
În concluzie, satul Vǎleni-Stânişoara dispune de cele mai multe unitǎţi de cazare, asta datoritǎ
faptului cǎ aici este situatǎ pârtia de schi-principala atracţie a comunei.

Dupǎ ce am efectuat aceastǎ analizǎ succintǎ a principalelor unitǎţi de cazare existente în prezent în
comuna Mǎlini, este necesar sǎ ştim şi când au apǎrut, adicǎ evoluţia lor de-a lungul anilor.

Tabel nr. 3 Evoluţia numǎrului de pensiuni din comuna Mǎlini în perioada 2006-2012

42
Anii Numǎrul pensiunilor
din comuna Mǎlini
2006 4
2007 4
2008 6
2009 9
2010 9
2011 9
2012 10

Figura nr. 1 Ponderea numǎrului de pensiuni în perioada 2006-2012

Această categorie de cazare are o evoluţie foarte favorabilă, numărul pensiunilor creşte de la un
an la altul, în anul 2009 s-a produs cea mai mare modificare a numărului pensiunilor, crescând de la 6
la 9. O altă modificare importantă s-a produs în anul 2008, de la 4 la 6 pensiuni. Această dezvoltare a
turismului în pensiuni s-a produs datorită numărului mare de cereri ale turiştilor de a-şi petrece vacanţa
în aer liber, în natură.

Tabel nr. 4 Numǎrul de cabane din comuna Mǎlini în perioada 2007-2012

Anii Numǎrul cabanelor


din comunǎ
2007 2
2008 6
2009 6
2010 6
2011 6
2012 6

43
Figura nr. 2 Ponderea numǎrului de cabane în perioada 2007-2012

În cazul cabanelor din comuna Mǎlini, acestea au apǎrut abia în anul 2007, când s-au înfiinţat
douǎ cabane, pânǎ în acest an neexistând astfel de structuri de primire. În anul 2008 a avut loc un avânt
a numǎrului de cabane, crescând de la 2 la 6, dupǎ care au rǎmas într-un stadiu de stagnare, în prezent
existând acelaşi numǎr de 6 cabane.
Ca elemente primordiale al bazei tehnico-materiale, structurile de cazare din comuna Mǎlini sunt
slab diversificate (pensiuni de categoria 2 şi 3 margarete, doar una având 4 margarete), nesatisfăcând
nevoile variate ale turiştilor pentru serviciile de cazare.

B) BAZA MATERIALĂ PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

Baza materială pentru alimentaţie publică cuprinde totalitatea localurilor în care au loc o serie de
activitǎţi complexe, de la prepararea mâncǎrurilor, a produselor de cofetǎrie şi patiserie, pânǎ la
servirea acestora, împreunǎ cu alte produse, gen bǎuturi alcoolice şi nealcoolice, clienţilor/turiştilor,
într-un mediu relaxant, plǎcut, astfel încât sǎ fie satisfǎcute cerinţele acestora.
În comuna Mǎlini, alimentaţia turiştilor este asiguratǎ de majoritatea unitǎţilor de cazare
menţionate, chioşcurile alimentare de pe lângǎ importante obiective turistice şi unitǎţile din reţeaua
comercialǎ de stat.

C) BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU AGREMENT

Baza materială pentru agrement este componentă a bazei tehnico-materiale a turismului şi include
o gamă largă de mijloace şi dotări destinate să asigure diferite modalităţi pentru petrecerea timpului
liber de către turişti.
De departe pârtia de schi este principala bazǎ de agrement din zonǎ. Pârtia de schi şi teleschiul
sunt amplasate în partea de sud a comunei, şi anume în satul Vǎleni , la ieşirea spre pasul Stânişoara ,
pe un versant nordic, pe partea dreaptǎ a pârâului Suha Mare. Este de categorie uşoarǎ spre medie şi are
o lungime de 800 m. Traseul pârtiei se desfǎşoarǎ pe partea stânga - în sensul de coborâre - a
teleschiului ce o deserveşte având o formǎ aproximativ semicircularǎ faţǎ de axul teleschiului. Staţia
inferioarǎ a teleschiului se aflǎ la o altitudine de circa 603 m, iar staţia superioarǎ este amplasatǎ la o
altitudine de aproximativ 706 m. Traseul teleschiului uneşte în linie dreaptǎ cele douǎ staţii.

44
Alte activitǎţi de agrement: plimbǎri cu sania trasǎ de cai.

3.1.5. Forme de turism practicate

Pentru aprofundarea analizei activitǎţii turistice din comuna Mǎlini, este necesarǎ şi evidenţierea
formelor de turism ce pot fi practicate în aceasta zonǎ. Fiind o zonǎ de munte care cuprinde o
multitudine de resurse turistice dintre cele mai variate, formele de turism sunt multiple (generate de
diverse motive):
 pentru vizitarea obiectivelor cultural-istorice;
 pentru odihnǎ şi agrement;
 pentru practicarea vânǎtorii;
 pentru drumeţii.
Tipurile de turism practicat în comuna Mǎlini sunt:
- turism de circulaţie (itinerant);
- turism staţionar;
- turismul sportiv;
- turismul cultural.

Turismul itinerant sau de circulaţie este caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care
programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu şederi scurte (1-2 zile) în acelaşi perimetru.
În Mǎlini, acest tip de turism se manifestǎ sub forma:
● turismului automobilistic (cu maşini 4x4),
● turismului de sfârşit de sǎptǎmânǎ (week-end ), care este o formă de turism din ce în
ce mai apreciată, locuitorii din marile centre urbane dorind să-şi petreacă sfârşitul de săptămână în
locuri nepoluate, departe de aglomeraţia şi stresul marilor oraşe. Apropierea de municipiul Fǎlticeni
favorizează accesul unor importante fluxuri dinspre judeţ sau dinspre alte oraşe mari. Practicarea
acestei forme de turism, într-un cadru natural pitoresc, este în evoluţie constantă.
● turismului de drumeţie, care antreneazǎ din ce în ce mai mulţi turişti, dat fiind faptul cǎ relieful
neaccidentat şi clima sunt favorabile practicǎrii acestei forme de turism. Atunci când timpul o permite,
se pot organiza numeroase drumeţii cu corturile pentru amatorii acestui gen de turism.

Turismul staţionar (de sejur) este încǎ necorespunzǎtor dezvoltat faţǎ de potenţialul regiunii. Ca
principalǎ formǎ a turismului staţionar în aceastǎ zonǎ, se remarcǎ:
● turismul de odihnǎ şi agrement, care este generat de calitǎţile sedative ale climatului, pitorescul
cadrului natural, atracţia produselor specifice regiunii (lactate, fructe de pǎdure).
Una dintre cele mai atractive activităţi de agrement specifice mediului rural este implicarea
turiştilor în muncile agricole. Turistul intră în atmosfera familială şi participă la viaţa comunităţii,
având astfel bucuria de a observa cum decurge o zi din viaţa sătenilor bucovineni sau chiar bucuria de a
lua parte la realizarea lucrărilor agricole, cum ar fi: cosirea ierbii, culesul fânului, despicarea lemnelor.
O atracţie inedită este stâna la care turiştii urcă pentru a vedea buştenii crăpaţi cu barda, tălăncile,
dulăii mioritici, ţurcanele captive dupa leaţuri rânduite de-a latul, ceaunele uriaşe, izul de caş, tunsul
oilor şi mulsul lor în amurg. Turiştilor veniţi la stână le place să despice lemne, să mestece zarul în
ceaune, să sufle în goarnă şi adoră focul de tabără.

Turismul sportiv se bazeazǎ pe sporturi de iarnǎ (schi, sanie), pe vânǎtoare şi pescuit şi începe sǎ
devinǎ tot mai intens din punct de vedere economic. Pantele prelungi şi relativ uniforme, abundenţa şi
persistenţa zǎpezii sunt condiţii favorabile practicǎrii sporturilor de iarnǎ. În prezent aceste sporturi se
practicǎ pe cele douǎ pârtii de schi de care dispune comuna.

45
Deşi în zonǎ nu este amenajatǎ nicio herghelie, totuşi se practicǎ echitaţia de cǎtre turiştii care vor
şi ştiu sǎ cǎlǎreascǎ.
Turismul cultural este prezent datorită festivalurilor, sărbătorilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi nu în
ultimul rând, datorită Casei memoriale “Nicolae Labiş”.

3.2. Analiza SWOT. Strategii şi politici de promovare şi dezvoltare a turismului rural din comuna
Mǎlini

3.2.1. Analiza SWOT a comunei Mǎlini:

Analiza SWOT se referǎ la punctele forte şi punctele slabe ale firmei turistice, asociate cu
oportunitǎţile şi ameninţǎrile existente la un moment dat pe piaţǎ. Aceastǎ analizǎ se aplicǎ mediului în
care se desfǎşoarǎ afaceri şi constituie primul pas pe care personalul compartimentului de marketing
trebuie sǎ-l facǎ pentru aprecierea gradului de îndeplinire a obiectivelor şi nu în ultimul rând pentru a
identifica problemele cu care aceasta se confruntǎ.

Puncte tari:
 Situarea comunei în apropierea Munţilor Stânişoarei are un rol important în dezvoltarea turismului
rural din zonă;
 Infrastructura de transport este bine pusă la punct cu drumuri asfaltate care fac legătura între sate şi
drumuri locale ce permit accesul spre diferite zone ale localităţii, traseele între oraşul Fălticeni şi satele
aparţinătoare sunt asigurate cu mijloace de transport de capacitate mică;
 Infrastructura de cazare cuprinde 10 pensiuni şi 6 cabane cu aproximativ 200 de locuri, unele din ele
bine amenajate cu o gamă largă de oferte (de exemplu Pensiunea „La Filuţa” care, pe lângă locurile de
cazare cuprinde: plimbări cu trăsura cu cai, teren de fotbal profesional care are 1000 mp cu nocturnă ,
teren de tenis de câmp cu nocturnă, saună de 16 persoane, parc de distracţie pentru copii, stână turistică
etc., alte pensiuni mai importante sunt: „Casa Zimbru”, „Stânişoara”, „Victoria”, „Casa Vicol” etc.,
precum şi o serie de cabane proprietate particulară, ce contribuie la identificarea de sit turistic a zonei;
 Potenţial natural şi antropic variat;
 Turismul cultural identificat prin cele cinci lăcaşe de cult, o casă memorială (Casa lui Nicolae Labiş)
şi alte obiective de acest gen (ex.: Crucea Talienilor), iar obiceiurile şi datinile locale sunt conservate în
mare măsură de-a lungul timpului;
 Comuna dispune de puncte de agrement: douǎ pârtii de schi (cca. 800 m), închirieri ATV, plimbări cu
căruţa sau sania, trasee forestiere, cantoane, etc.;
 Cadrul natural dat de munţii Stânişoarei;
 În prezent primăria Mălini dispune de un sistem propriu de gestiune a deşeurilor prin mijloace
proprii;
 Un mediu curat, datorită situării într-o zonă deluroasă nepoluată;
 Fauna pădurilor este deosebit de bogată, aici se găsesc cerbi, mistreţi, lupi, vulpi, iepuri etc.;
 Prezenţa în comună a centrelor medicale: dispensar, punct medical cu posibilitate de analize
medicale, precum şi un spital comunal modernizat la standardele europene;
 Pe lângă agricultură şi prelucrarea lemnului, predominante fiind ca ramuri economice, investiţiile s-
au mai risipit şi în domenii precum industria brânzeturilor şi a produselor lactate, industria panificaţiei,
dar şi meşteşugurile precum împletitul, ţesutul, sculptatul în lemn, gastronomia locală, păstrat doar la
nivel de gospodărie, cu puţine corelaţii economice în acest sens.

Puncte slabe
 Subdezvoltarea în principalele domenii economice: agricultură, industrie, comerţ, silvicultură etc.;

46
 Nu existǎ sisteme de colectare, prelucrare şi valorificare superioarǎ a produselor agricole;
 Accesul redus la informaţii şi servicii de consultanță datorită numărului mic de posturi alocate
pentru aceste tipuri de servicii;
 Lipsa educaţiei pe tema mediului înconjurător şi atitudinea necorespunzătoare a populaţiei în
privinţa mediului;
 Lipsa informaţiei şi a cartografiei turistice;
 Lipsesc resursele umane specializate;
 Lipsa organizaţiilor de promovare a turismului la nivel local;
 Nu existǎ reglementǎri pentru posibilitatea folosirii bazelor din silviculturǎ pentru turism, acestea
fiind folosite în sistem de circuit închis;
 Lipsa grupurilor de iniţiativă locală şi a ONG-urilor cu experiență suficientă pentru planificare şi
implementare de proiecte şi programe;
 Oferta turistică în comună este redusă, deocamdată, în special în regiunea mai departată de drumul
naţional, datorită insuficienţei promovării turistice;
 Pretenţiile diferite ale turiştilor în privinţa modalităţilor de transport ar putea constitui o problemă,
deoarece cel mai apropiat punct feroviar (gară) este situat la circa 20 de km de comună, iar de aici
accesul se poate face doar cu autoturismul.
 Mentalitatea („merge şi aşa“) împiedică îmbunătăţirea calităţii ofertei turistice din zonă, în timp ce
accentul pe detaliile de servire, îngrijire, ideea ca turistul să fie în centrul atenţiei este neglijată;
 Posibilităţile de cazare în regiune sunt relativ puţine, în marea majoritate, acestea dispun doar de un
standard mediu şi nu există mai deloc oferte care se adresează direct unor grupuri specifice;
 Traseele forestiere şi eventual cele pentru drumeţie şi cicloturism nu sunt marcate;
 Comunicarea şi cooperarea factorilor activi din regiune există deocamdată mai mult ca intenţie,
individualismul împiedicând formarea unei oferte conjugate de servicii turistice, existând puţine
parteneriate cu primăria, deşi aceasta administrează principalele puncte de interes şi agrement public;
 Broşurile, foile volante şi paginile web nu respectă o identitate vizuală unitară, prin care pot fi
recunoscute şi nu posedă trăsături tematice sau specifice unor grupuri ţintă (lipsa profilării).

Oportunităţi
 Posibilitatea demarării proiectului în vederea construcţiei reţelei de canalizare şi staţii de epurare în
satele Mǎlini, Poiana Mǎrului, Pâraie;
 Primăria şi Consiliul Local Mălini se pregătesc să depună documentaţia pentru a obţine statutul de
staţiune turistică;
 Posibilitatea amenajării unui parc cu suprafaţa de un hectar la baza pîrtiei de schi prin aprobarea unui
proiect de către Fondul Naţional de Mediu;
 Întocmirea unei oferte de cazare şi gastronomice prin cooptarea şi calificarea unor ofertanţi
particulari, dar care să respecte oarecum specificitatea tradiţională locală;
 Posibilitatea întocmirii unor oferte turistice care vizează grupuri ţintă specifice, de exemplu clasa
vârstnică, numeroasă, cu pretenţii minime în privinţa activităţilor sportive, preferând în schimb
recreere, linişte şi bună dispoziţie;
 Activităţile în aer liber, în natură, sunt foarte populare în rândul clasei tinere, drumeţiile, ciclismul,
traseele montane având o conjunctură favorabilă în cadrul activităţilor sportive în aer liber, deci o
oportunitate în atragerea acestei clase dornice de turism de aventură;
 Sprijinirea diferitelor forme ale turismului rural de către UE , prin finanţarea unor proiecte, precum a
fost cel al pârtiei de schi din zonă;
 Extinderea şi promovarea conceptelor de agroturism şi ecoturism în rândul populaţiei;

Ameninţări

47
 Existenţa unor zone cu factori naturali de risc (alunecǎri de teren, surse de apă reduse, inundaţii);
 Costul ridicat al investiţiei;
 Starea precară a drumurilor secundare de pe raza comunei;
 Mentalitatea de indiferenţă faţă de protecţia mediului;

Analiza SWOT, prin abordarea sistemică a fiecărui domeniu de interes, reuşeşte să formuleze
problemele critice pe care le are comunitatea. Sunt foarte multe domenii în care comuna Mǎlini are
perspective bune de dezvoltare prin valorificarea oportunităţilor dar, mai sunt însă şi alte condiţii,
respectiv rezolvarea unor aspecte nefavorabile, care constituie fie factori interni ce trebuie rezolvaţi, fie
ameninţări externe ce trebuie studiate şi evitate.

3.2.2. Strategii şi politici de promovare şi dezvoltare a turismului rural din comuna Mǎlini

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plǎcut şi instructiv a timpului
liber, cât şi ca activităţi prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei călătorii turistice,
reprezintă una dintre caracteristicile civilizaţiei actuale, cu largi perspective de evoluţie, fiind
concomitent consecinţa şi cauza unor mutaţii economice, sociale, culturale şi de mediu.
Transformarea unor zone rurale în destinaţii turistice se face progresiv, fie la iniţiativa unor
grupuri de întreprinzǎtori care dezvoltǎ mici afaceri turistice cu scopul de a atrage turişti, fie ca rezultat
al descoperirii zonelor de cǎtre vizitatori, generând astfel cererea pentru activitǎţi turistice la care
comunitatea localǎ reacţioneazǎ.
În ultimele decenii, politica dezvoltǎrii regionale a Uniunii Europene coroboratǎ cu politicile
naţionale ale statelor membre au încurajat orientarea turismului cǎtre zonele rurale luând în calcul
efectele şi implicaţiile sociale pozitive ale acestuia. Din analizele efectuate de Organizaţia Mondialǎ a
Turismului (OMT) rezultǎ cǎ turismul rural se dezvoltǎ într-un ritm mai rapid decât turismul
internaţional în ansamblul sǎu.

Analiza SWOT prezentatǎ mai sus scoate în evidenţă valoarea potenţialului turistic şi
oportunităţile de care dispune localitatea Mǎlini, aşa încât turismul poate să devină în următorii ani o
activitate principală în economia localităţii. În vederea promovǎrii şi dezvoltǎrii turistice a comunei
Mǎlini propun urmǎtoarele aspecte:

1) Dezvoltarea infrastructurală. Una din cele mai importante probleme cu care se confruntǎ sectorul
turistic al comunei Mǎlini o reprezintă infrastructura deficitară. Pentru a se ajunge cu mai mare uşurinţă
la obiectivele turistice se doreşte a se reabilita şi dezvolta infrastructura de acces la zonele cu potenţial
turistic identificat ale judeţului, cât şi semnalizarea obiectivelor prin indicatoare turistice bilingve ce
conduc turistul până la obiectivul dorit.

2) Ideea unor “Case ale Încrederii” ca şi puncte de informare/îndrumare în zonele rurale, plasate
bineînţeles în mediul urban adiacent, precum Fălticeni, Gura-Humorului, Suceava, ar putea îmbunătăţi
considerabil oferta de informaţii asupra serviciilor turistice din zonă;

3) Achiziţionarea şi renovarea unor case ţărăneşti cu arhitectură tradiţională, în vederea utilizării


acestora în sectorul turismului rural. Aceasta ar fi o modalitate pentru atragerea turiştilor interesaţi de
specificul local, ţărănesc, la care să se adauge mâncărurile şi obiceiurile tradiţionale.

48
4) Posibilitatea atragerii forţei de muncă calificată: liceu, facultate cu secţii de profil (economia
turismului, geografia turismului), chiar din oraşele învecinate (Fălticeni: 3 licee, Suceava: Universitatea
Ştefan cel Mare, licee, etc.) prin crearea unor locuri de muncă în turismul rural.

5) Întocmirea unei oferte turistice care să vizeze anumite grupuri ţintă ce să includă mai multe clase de
turişti. Aceste oferte s-ar putea referi la preferinţele de cazare, gastronomice, de agrement, recreere,
aventură. De exemplu:
- clasa vârstnică alege mai mult locurile liniştite, recreative (pescuit, saună, plimbări în aer liber etc.),
activităţi ce presupun un consum redus de energie;
- clasa tânără, dornică de aventură, în care activităţile predominante sunt cele sportive (drumeţii,
ciclism, trasee montane, schi etc.)

6) Măsuri privind publicitatea turistică în comună:


- internet: construcţia site-urilor web cu un profil unitar al pieţei turistice din zonă (turism rural);
- broşuri ( elaborarea cartografică a regiunii, elaborarea hărţilor ce să cuprindă detalii privind baza de
cazare, traseele montane şi obiectivele turistice din comună);
- mass-media (televiziunea posturilor locale şi naţionale, precum şi frecvenţele de radio cunoscute).

7) Lărgirea străzii principale comunale în vederea decongestionării traficului în perioadele de vârf ( a


sărbătorilor de iarnă, week-end etc.) şi construirea unei artere secundare la marginea drumului pentru
vehiculele cu tracţiune animală, această măsură fiind şi un punct de vedere în evoluţia cicloturismului.

8) Realizarea unor ferme care sǎ ofere o gamă mai largă şi diversificată de produse agroalimentare
turiştilor, dar şi amenajarea specială a acestora pentru a se organiza excursii ca vizitatorii să poată
interacţiona direct cu ceea ce înseamnă cultivarea terenurilor şi zootehnia.

9) Utilizarea şi îngrijirea drumurilor forestiere în vederea întrebuinţării sectorului turistic. Avem în


vedere marcarea acestora pentru a uşura practicarea turismului de aventură (trasee montane, drumeţii
etc.), mărind astfel paleta de agrement a zonei.

10) Crearea unui teren de golf pentru agrement în comuna Mălini;

11) Reabilitarea obiectivelor culturale ale comunei şi în special a casei memoriale „Nicolae Labiş”.

12) În cadrul aparatului propriu al Primăriei este necesar a fi înfiinţat un Departament pentru Turism, a
cărei activitate trebuie să se axeze pe organizarea activităţii turistice locale şi acordarea de consultanţă
pentru agenţii din turism.

13) Având în vedere că în gospodăriile localnicilor există un număr semnificativ de cai pentru
efectuarea muncilor agricole, ar fi benefică înfiinţarea unui centru de echitaţie, dacă este posibil şi o
şcoală de călărie; se pot realiza trasee montane de călărie cu ghid.

14) Iniţierea, cu ajutorul dascălilor, a unor activităţi culturale la nivelul satului, cum ar fi: înfiinţarea
unui ansamblu coral, a unei echipe de dansuri populare, activităţi dispărute în ultimul deceniu, va
contribui cu siguranţă nu numai la afirmarea unei vieţi culturale puternice, dar şi la mobilizarea
energiilor tinerei generaţii spre domenii educativ-culturale.

49
15) Aplecarea către tradiţia şi obiceiurile legate de sărbătorile religioase a populaţiei din zonă este bine
cunoscută. Sărbătorile de iarnă (Crăciun, Anul Nou), sunt aşadar un prilej pentru organizarea de către
Primărie a unor manifestări bazate pe obiceiurile religioase ale locului, jocuri distractive şi concursuri
şi pot deveni un eveniment care să atragă în jurul lui nu numai localnicii, dar şi locuitori din centrele
urbane apropiate, turiştii sosiţi în vacanţă. Antrenarea în aceste sărbători a unor categorii socio-
profesionale cu un nivel de pregătire ridicat – profesori, preoţi, elevi, pot imprima manifestării o ţinută
culturaleducativă şi în acelaşi timp distractivă.
Pe parcursul unui an se pot organiza şi alte tipuri de manifestări care pot avea diverse teme:
gastronomice, culturale, istorice, sportive, despre protecţia mediului, întâlniri cu fii satului, expoziţii de
fotografie tematică ş.a.

16) Pentru atragerea unui număr crescut de turişti este binevenită organizarea de evenimente culturale,
mondene, întâlniri de afaceri, al căror calendar să fie promovat în media sau pe site-ul primăriei.

Dacǎ măsurile menţionate vor fi puse în aplicare, se va reuşi atragerea interesului mai multor
locuitori din mediul urban care îşi doresc pentru câteva zile să locuiască în comuna Mǎlini, să
desfăşoare activităţile gospodăreşti specifice acestei vieţi, dar şi să se bucure de o alimentaţie relativ
sănătoasă consumând alimente obţinute în gospodăriile proprii. Ca urmare, implementarea acestor
propuneri se va concretiza în sporirea valorilor rurale pozitive: tradiţii de familie, întărirea identităţii
locale, dar şi în păstrarea specificului istoric şi cultural şi conservarea bunurilor existente.

50
CAP. IV
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

4.1. Concluzii

Comuna Mǎlini din judeţul Suceava este cunoscutǎ în România de ceva vreme. A fost vizitatǎ de
mult timp de cǎtre importanţi oameni de culturǎ, clase de elevi, studenţi de la facultǎţile umaniste şi, nu
în ultimul rând, de oameni politici care au dorit sǎ ia contact cu moştenirea marelui poet Nicolae Labiş.
Asta fiindcǎ, pânǎ de curând, Mǎliniul era sinonim cu numele poetului, cu cǎsuţa memorialǎ din livada
însoritǎ, cu pelerinajul anual al creatorilor de poezie în spaţiul umbros al localitǎţii.
Turismul la Mǎlini poate constitui încǎ de pe acum o alternativǎ onorabilǎ faţǎ de marile staţiuni
turistice din judeţ, unde vechile clǎdiri se prǎbuşesc fǎrǎ ca cineva sǎ le poarte de grijǎ, cel mai la
îndemânǎ exemplu constituindu-l Vatra Dornei. La Mǎlini, în aceastǎ perioadǎ a anului totul este curat,
verde, proaspǎt, peisajele sunt splendide, iar gazdele sunt incomparabil mai primitoare decât
recepţionerii şi ospǎtarii sictiriţi şi cleptomani din alte zone turistice, cu tradiţie în domeniu. Pe lângǎ
peisaj şi bunǎ servire, se poate vizita Casa memorialǎ Nicolae Labiş, dar şi Mǎnǎstirea Slatina, ctitorie
a voievodului Alexandru Lǎpuşneanu, aflatǎ la doar cinci kilometri distanţǎ, Crucea Talienilor –
amplasatǎ la graniţa judeţelor Suceava şi Neamţ, pe traseul legendar al Vitoriei Lipan, în cǎutarea
bǎrbatului ei, aşa cum este descris în romanul Baltagul de prozatorul Mihail Sadoveanu.

4.2. Propuneri

Traseu propus pentru un sfârşit de sǎptǎmânǎ pe plaiurile Mǎliniului

Vǎ recomand traseul Suceava, Fǎlticeni, comuna Mǎlini, satul Poiana Mǎrului şi Vǎleni Stânişoara
- primul popas, Munţii Stânişoarei, Borca, Suceava într-un început de iunie cu soare şi nori cu stropi
rǎcoroşi de ploaie. Şi verde…foarte mult verde crud.
Iar pentru un sfârşit de weekend, stau la dispoziţie structurile de cazare Pojorâta, La Filuţa, Casa
Zimbru, Stânişoara, Trei fetiţe, Dumitriţa, Frasin şi Woodland şi altele.
Pentru a valorifica peisajul mirific al comunei, am creionat urmǎtorul traseu: prima zi, la 8.00
dimineaţa se ia micul dejun la punctul de cazare, la ora 9.00 pornim spre satul Iesle pentru a vedea
Cimitirul Eroilor şi cantoanele de vânǎtoare care dateazǎ din perioada comunismului.
Încet urcǎm serpentinele de pe Stânişoara, pe urmele lui Nechifor Lipan şi a vestitului ‘Baltag’,
pânǎ sus pe culmile muntelui, la Crucea Talienilor. Drumul urcǎ uşor în serpentine şi este din ce în ce
mai îngust.
Personajele ne însoţesc pânǎ când pǎdurea de foioase rǎmâne în urmǎ. Apoi, urcuşul devine din ce
în ce mai greu şi, în locul copacilor, se deschide generoasǎ pǎşunea alpinǎ de pe vârf. Crucea Talienilor,
stânele şi munţii de la orizont, toate aşteaptǎ acolo sus.
Ajunşi aici, facem o vizitǎ la stâna lui nea Dumitru şi ne înfruptǎm din bucatele tradiţionale din
lapte de oaie: brânzǎ dulce, caş, urdǎ şi un balmuş preparat de baci, cum doar la munte mǎnânci.
Dupǎ ce ne sǎturǎm de frumoasa privelişte a muntelui, de unde se zǎresc Pietrele Doamnei -
Rarǎu, Piatra Tâlharului-Stânişoara şi satele din vǎi, pornim înspre pensiune.
Pentru distracţia de sâmbǎtǎ seara mergem la cabana Pojorâta de lânga pârtia de schi şi servim o
masǎ caldǎ cu bucǎţi preparate ca în zonǎ şi un vin turnat direct din damingeanǎ, urmate toate de o
searǎ plinǎ de cântec şi voie bunǎ.

51
Duminicǎ dimineaţǎ, la ora 7.00 este deşteptarea şi mergem la mǎnǎstirea Slatina unde, dupǎ
slujbǎ, putem mânca un borş deosebit gǎtit de maici.
În drum spre pensiune ne oprim la Casa Memoriala ‘Nicolae Labiş’, iar la câţiva paşi spre centru
dǎm de Monumentul Eroului de la Mǎlini.
Iar cine vrea sǎ se delecteze cu un meci de fotbal, se poate opri la stadionul din Mǎlini, unde
activeazǎ echipa comunei: Foresta Mǎlini.

Vizitarea Mǎliniului este ca o lecţie de istorie, culturǎ şi geografie fǎrǎ profesor. Nu trebuie decât
sǎ priviţi şi sǎ ascultaţi cu mare atenţie spectacolul ce vǎ înconjoarǎ. Natura se desfǎşoarǎ mǎiestuoasǎ
de jur împrejur, iar viaţa localnicilor , atât de liniştitǎ, dar atât de bogatǎ, nu vǎ va lǎsa indiferenţi. Veţi
dori sǎ faceţi parte, sǎ aflaţi, sǎ încercaţi.

Deşi suntem la început de drum, avem totuşi succese în turismul rural din România. De la lună la
lună tot mai mulţi turişti români sau străini ne solicită pentru petrecerea vacanţelor. Ce poate fi mai
minunat decât un mic dejun cu lapte prospăt, o plimbare pe cărările munţilor, uliţa satului, câteva clipe
în faţa unei expoziţii artizanale, o plimbare cu sania trasă de cai, câteva ore visând în faţa sobei? Cum
să nu alegi această lume minunată a satului în locul hotelurilor zgomotoase?

52
BIBLIOGRAFIE

1. Boghean Carmen, (2011), Economia turismului, note de curs,


2. Bouaru Codruţa Petronela, Strategii de dezvoltare a turismului în Bucovina, Revista de Turism
nr.2/2006
3. Chaşovschi Carmen, Management în comerţ, turism şi servicii, note de curs
4. Condratov Iulian, Prioritǎţi ale turismului rural românesc, Revista de Turism nr. 1/2006
5. Glǎvan Vasile, (2003), Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Ed. Economicǎ,
Bucureşti
6. Hapenciuc Valentin, (2004), Elemente de analizǎ şi prognozǎ în turism, Ed. Junimea, Iaşi
7. Hapenciuc Valentin, Nǎstase Carmen, (2006), Turismul la începutul mileniului III: provocǎri şi
tendinţe, Ed. Sedcom Libris, Iaşi
8. Ielenicz Mihai, Comǎnǎscu Laura, (2009), România, potenţial turistic, Ed. Universitarǎ,
Bucureşti
9. Minciu Rodica, (2000), Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti
10. Mureşianu Mircea, (2010), Turismul rural şi dezvoltarea durabilǎ a satului românesc
contemporan, Ed. NapocaStar, Cluj-Napoca
11. Nedelea Alexandru, (2003), Politici de marketing în turism, Ed. Economicǎ, Bucureşti
12. Nedelea Alexandru, (2003), Piaţa turistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
13. Nistoreanu Puiu, (2006), Ecoturism şi turism rural, Ed ASE. Bucureşti
14. Nistoreanu Puiu, Ghereş Marinela, (2010), Turism rural - Tratat, CH BECK, Bucureşti
15. Nistoreanu Puiu, (1999), Turismul rural, o afacere micǎ cu perspective mari, Ed. Didacticǎ şi
Pedagogicǎ, Bucureşti
16. Niţǎ Ilie, Niţǎ Constantin, (2008), Piaţa turisticǎ a României-Realitǎţi, Mecanisme, Tendinţe,
Ed. Economicǎ, Bucureşti
17. Roşca Elisabeta, Economia turismului, note de curs
18. Soare Ionica, Zugravu Adrian, Costachie Silviu, Rural tourism in Romania- evolutions and
discontinuities, Revista de Turism nr.12/2011
19. Stoian Maria, (2001), Managementul pensiunilor. Manual de formare managerială în turism,
Editura Psihomedia, Sibiu
20. Tacu Alexandru Puiu, Glǎvan Vasile, Burciu Aurel, (2001), Turism rural. Actualitate şi
perspective, Ed. Pan Europe, Iaşi
21. www.antrec.ro
22. www.dailybusiness.ro
23. http://malini-suceava-romania.blogspot.ro/
24. http://malini.wblog.ro/2012/06/04/malini-harta-si-stema/
25. www.primariamalini.ro
26. http://sorin-pantelimon.blogspot.ro/2011/12/monografia-comunei-malini-jud-suceava.html
27. www.turisminbucovina.ro

53

S-ar putea să vă placă și