Mircea Eliade - personalitate multilaterală a literaturii și culturii române

Pe 13 martie, în urmă cu 111 ani, se năștea Mircea Eliade, personalitate enciclopedică a

culturii universale. Scriitor prodigios și filosof de renume internațional, Mircea Eliade s-a
consacrat printr-o operă vastă, iar studiile în sfera istoriei religiilor constituie astăzi repere
fundamentale în acest domeniu.
Mircea Eliade, după ce a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București, studiază
în India limba sanscrită pentru a avea acces la filozofia și cultura indiană. Va locui un timp la
profesorul Dasgupta și o va cunoaște pe Maitreyi. Va publica o serie de cărți de filozofie și
mistică indiană dintre care amintim:  Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) , în
care face cunoscute în Europa tehnicile de meditație de tip Yoga, precum și experiența
misticilor indieni. Succesul acestei cărți îl va îndemna să continue cu: Techniques du Yoga
(1948), Le yoga: Immortalité et liberté (1954), Patañjali et le Yoga (1978), deschizând drumuri
noi pentru cultura europeană și universală.
A fost una din cele mai autorizate personalități în istoria religiilor, ținând cursuri la cele
mai importante universități din Europa și America. A publicat: Tratat de istoria religiilor (Traité
d’histoire des religions)(1949), Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974),
în limba franceză, Istoria credințelor și ideilor religioase (1976 - 1983). În primul volum al acestei
cărți el analizează ritualuri și credințe din neolitic, religiile Mesopotamiei, Egiptului, Hitiților,
indo-europenilor, Greciei antice, evreilor. În cel de al doilea volum se ocupă de religiile din
China antică, din India (brahmanii, hinduismul, budismul), din Roma antică, din spațiul gerrnanic
(celți, goți), din spațiul traco-dac. Apoi urmărește nașterea creștinismului și evoluția lui în
primele secole. Volumul al treilea tratează problemele creștinismului, Marea Schismă de la
1052, Reforma și Protestantismul, Islamismul și religiile tibetane.
Considerând, asemenea lui Oswald Spengler (filozof idealist, reprezentant al
antiintelectualismului, istoric german, preocupat însă și de matematică, știință și artă. Opera sa
cea mai cunoscută este Declinul Occidentului în care iși elaborează concepția metafizică asupra
evoluției ciclice a civilizațiilor.), mitul ca fiind generator al culturii universale, Mircea Eliade va
elabora o serie de studii: Mitul eternei reîntoarceri, Sacru și profan, Aspecte ale mitului, De la
Zamolxis la Genghis-Han, Oceanografie, Cosmologie și alchimie babiloniană, Insula lui
Euthanasius, Comentarii la legenda Meșterului Manole, Images et symboles, Mythes, rêves et
mystères, Aspects du mythe, va ține conferințe, va publica numeroase articole pe această temă. 
Activitatea de scriitor a lui Mircea Eliade este foarte bogată, fiind alcătuită din romane,
povestiri, eseuri, jurnale. Multe dintre cele mai importante povestiri au un pronunțat caracter
fantastic: La țigănci, Podul, Adio…!, Ghicitor în pietre, Pe strada Mântuleasa, În curte la Dionis,
Ivan, Uniforme de general, Pelerina, Incognito la Buchenwald, Tinerețe fără tinerețe, Șanțurile,
Dayan, 19 trandafiri, La umbra unui crin, de aceea autorul a fost considerat cel mai
reprezentativ scriitor român de proză fantastică.
Dintre romanele lui Mircea Eliade remarcăm: Domnișoara Cristina, Noaptea de Sânziene,
Maitreyi, Nuntă în cer, Lumina ce se stinge, Romanul adolescentului miop.
 A publicat o serie de eseuri ca: Naissances mystiques: Essai sur quelques types
d’initiation, La nostalgie des origines, Briser le toit de la maison: La créativité et ses symboles,
L’épreuve du labyrinthe.
Două dintre piesele sale de teatru Iphigenia și Coloana nesfârșită s-au pus în scenă încă
din timpul vieții autorului.
Mircea Eliade a fost recunoscut și apreciat în întreaga lume cu o mare valoare a culturii
și literaturii universale. De aceea a fost primit ca membru al academiilor din America, Anglia,
Belgia, Austria. A primit multe premii internaționale dintre care amintim Premiul Dante
Aligheri și a fost propus pentru premiul Nobel de Universitatea Lyon III. A primit titlul de doctor
honoris cauza la universitățile din Washington, Yale, Sorbona, La Plata, Layola, Chicago, Colegiul
din Boston, Colegiul Law la Salle, Philadelphia, Lancaster, Colegiul Oberlin. A fost decorat de
statul francez cu Legiunea de onoare.              
Contribuția sa la dezvoltarea culturii universale a fost bine exprimată în discursul rostit
de președintele senatului universității din Yale Kingman Brewster, când ii conferă titlul de
doctor honoris cauza: “Aparțineți universului. În prima dumneavoastră tinerețe ați călătorit din
Europa spre înțelepciunea interioară a Estului și, după ce ați sondat esența spiritualității
hinduse, ați muncit pentru a reda Estul mai inteligibil Vestului. Venerând marile mistere
exprimate în mit și simbol ați contribuit la găsirea unui limbaj uman al adevărului veșnic".