1.

Efectul martorului sau al spectatorului se referă la prezența unei persoane în fața unei situații critice, care
nu o vizează direct și față de care nu ia atitudine.

Cei doi psihologi atribuie efectul martorului modului în care percepem propria responsabilitate, pe care, de regulă, o
plasăm în jur. Respectiv, cresc șansele de a nu lua atitudine atunci când în jurul nostru există alte persoane la
fel de capabile să o facă.

2. Regula celor 10000 de ore reprezintă timpul esențial pentru a excela în meseria aleasă, unde talentul este
responsabil pentru foarte puţin din succesul obţinut sau chiar deloc.

3. În cazul experimentului cu broasca, vom constata că dacă introducem o broască într-un vas cu apă prea
fierbinte, aceasta SE MOBILIZEAZĂ, şi face un supraefort ca să sară afară, să se salveze de la moarte!
Însă dacă broasca este pusă într-un vas cu apă rece, iar temperatura apei este crescută lent, în mod constant,
broasca NU VA MAI SĂRI afară! Ea va face un continuu EFORT ADAPTATIV, şi se va obişnui treptat cu
căldura excesivă. Până la nivelul la care va muri fiartă!
Deseori, păţim acelaşi lucru. Agresiunile mediului exterior, dacă sunt bruşte şi violente, ne mobilizează, în
timp ce solicitările în exces care vin lent, tind să fie NEGLIJATE! Le dăm o semnificaţie redusă, le
marginalizăm, le ascundem sau ne minţim, le NEGĂM, încercând eroic să le suportăm!

4. De multe ori creierul este cel care ne joacă feste, mai ales în ceea ce privește
memoria. Amintirile false sunt distorsiuni în rememorarea unor evenimente care nu
ni s-au întâmplat, dar despre care suntem convinși că sunt reale.
Principala cauză care stă la baza formării amintirilor false este o eroare în ceea ce privește sursa amintirii
respective. În aceste cazuri o persoană își poate însuși inconștient o amintire a unui eveniment care i s-a
întâmplat altcuiva, despre care a auzit sau despre care a citit sau a văzut un film și să se comporte ca și cum
acea experiență i s-ar fi întâmplat ei.
a) mecanisme psihologice : sugestia, imaginatia și emotia
b) Una dintre consecințele negative ale amintirilor false este condamnarea pe nedrept a unor inculpați pe
baza mărturiilor false ale martorilor. Deși martorii pot fi convinși că amintirea lor este corectă, aceasta
se dovedește ulterior a fi falsă. Se estimează că peste 10.000 de persoane au fost condamnate pe
nedrept în SUA pe baza mărturiilor martorilor.
c) Michael Jackson, Martha Stewart, Lewis ”Scooter” Libby, echipa Lacrosse de la Duke University

5. Experimentul Stanford (în original, în engleză Stanford Prison Experiment) a fost

un experiment psihologic care a produs câteva descoperiri senzaționale în
domeniul psihologiei umane. S-a descoperit o schimbare radicală
a comportamentului individului în condițiile de viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost
inițiat în anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford.
Psihologul american Philip Zimbardo a fost inițiatorul acestui experiment, în anul 1971. El a fost interesat
să afle dacă brutalitatea raportată în rândul gardienilor din închisorile americane s-a datorat personalității
sadice a acestora sau dacă a avut mai mult de a face cu mediul în care se aflau (închisoarea).
Pentru a putea studia rolurile pe care oamenii le joacă în situațiile din închisoare, Zimbardo a transformat
subsolul Departamentului de Psihologie de la Universitatea Stanford într-o închisoare falsă.

El a solicitat voluntari pentru experimentul său. Astfel, peste 70 de persoane au răspuns anunțului și au fost
primiți la interviu. Aici le-au fost administrate teste de personalitate pentru ca acele persoane cu probleme
psihologice, dizabilități medicale sau cu istoric de infracțiune și abuz de droguri, să fie eliminate.
 În final din cele 70 de persoane participante la interviul de evaluare au fost selectați 25 de studenți de gen
masculin. Aceștia, în calitate de participanți, erau plătiți cu 15 dolari pe zi. Ei au fost repartizați la
întâmplare în rolul de prizonier sau gardian. Au existat două persoane de rezervă. O persoană a renunțat,
astfel că experimentul a avut 10 persoane în rol de deținut și 11 în rol de gardian.

6. Numărul magic şapte este numărul de elemente de informaţie pe care o persoană le poate reţine în acelaşi
timp în memoria de lucru. Un astfel de element este o unitate. Ar putea fi o literă, un cuvânt sau o
propoziţie scurtă. Gândeşte-te la ea ca la o cutie sau un container în memorie. Miller a examinat abilităţile
memoriei pe termen scurt şi a descoperit că subiecţii obişnuiţi puteau reţine aproximativ 7 itemi deodată în
memorie. Acest lucru era valabil şi dacă subiecţii reţineau 7 litere, 7 numere sau 7 cuvinte dintr-odată.
Miller a scris cu o notă de umor că era „persecutat de un număr întreg” (numărul 7) în aceste studii.