POLITICA

EXTERNĂ
a României în perioada comunistă
De Mateeș Bianca-Maria
( XI G CNVA )
 TEME
I C CE VOR FI ABORDATE:
POL I T
A
E X T E R N TR AT ATUL
DE LA
Ă VA
RȘOVIA
CAE
R
 INTRODUCERE
România comunistă este o denumire neoficială a perioadei comuniste din istoria României (1947-1989), denumirile oficiale fiind Republica Populară
Romînă / Republica Populară Română, respectiv Republica Socialistă România. În această perioadă, Partidul Comunist Român s-a numit Partidul Muncitoresc
Român (între 1948-1965) și a fost, de facto, partidul politic unic, care a dictat viața publică în România. Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a insemnat
pentru Romania intrarea in sfera de dominatie a URSS, intreaga evolutie politica interna si externa, fiind dictate de Moscova. Republica Populara Română a fost
condusa in perioada 1947-1965 de catre Gheorghe Gheorgiu Dej si in perioada 1965-1989 de catre Nicolae Ceausescu
Gheorghe Nicolae
Gheorghiu-Dej Ceaușescu
- un stalinist dur
- s-a opus realizării obiectivelor economice Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 
controversate ale CAER-ului, prin care 1918, Scornicești, Olt, România – d. 
România ar fi fost transformată prin, 25 decembrie 1989, Târgoviște, 
profilare agricolă, în „coșul de pâine” al Dâmbovița, România) a fost un
blocului sovietic, inițiind în schimb un dictator român, secretar general al 
program energic de dezvoltare a industriei Partidului Comunist Român, șeful de
grele. stat al Republicii Socialiste România
- a închis cele mai mari lagăre de prizonieri  din 1967 până la 
politici căderea regimului comunist, survenită
- a abandonat lucrările la Canalul Dunăre- în 22 decembrie 1989.
Marea Neagră, a desființat sistemul rațiilor
de alimente și a crescut salariile muncitorilor

(1947-1965) (1965-1989)

Perioada Republicii Populare Republica Socialistă

Române România
 Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Politica externă a lui:
Dej politica externă a României avea la baza
patru principii formulate încă din aprilie Gheorghe
1964, care se bucurau de o largă recunoaștere Gheorghiu-Dej
internaționala: egalitate în drepturi,
neamestecul în treburi interne, integritate
teritorială și suveranitate națională,
avantajul reciproc. De asemenea, polemicile
stârnite între Partidul Comunist al Uniunii
Sovietice și Partidul Comunist Chinez, au
adus în atenția tuturor, eliberarea României de
sub tutela Uniunii Sovietice, în contextul în
care liderul român susținea China.
Susținerea Chinei de către Gheorghe
Gheorghiu Dej nu era determinată de diferențe
ideologice, ci din dorința de a se menține la
putere, în contextul propunerii „destalinizării”
lansate de Hrusciov încă din 1956. Afirmarea
principiilor amintite anterior a adus numeroase
beneficii pe plan extern.
 După venirea lui Ceaușescu la
putere linia relațiilor externe își
continuă fluxul. Relațiile cu
Politica
Occidentul continuă să înflorească. În
1967 s-au stabilit relații cu Germania
Federală, iar România a fost singură
externă a lui
țară din cadrul blocului comunist care
a menținut relațiile diplomatice cu
Izraelul și după războiul de șase zile.
Ceaușescu
Pe 19 Sept 1967 ministrul de externe
Corneliu Manescu este ales primul
diplomat dintr-o tara comunista ales ca
presedinte a Adunării Generale a
ONU. In 1967, in
urma atacarii Cehoslovciei de
catre URSS, Romania a fost singura
tara care a refuzat sa participe dintre
toti semnatarii Tratatului de la
Varsovia. Opozant al influențelor
sovietice, Nicolae Ceaușescu a ținut o
celebra cuvântare la București în care
a condamnat acțiunea Moscovei
socotind-o drept amestec în treburile
interne ale altui stat.
Nicolae Ceausescu a intretinut relatiile cu
occidentul, astfel ca putem enumaera mai
multe vizite efectuate pe teritoriul altor
tari de catre cuplul Ceausescu: Canada,
Irlanda și SUA. Tot in perioada ceausista
are loc prima vizita a unui
presedinte american pe meleaguri
sovietice. Din 1968, toate succesele de pe
plan internațional au fost puse pe seama
lui Nicolae Ceaușescu, acesta fiind
momentul în care a început să se creeze
cultul personalității care a fost intersificat,
odată cu vizită acestuia în China și Coreea
de
Nord când s-a inspirat și mai mult din
ideologia celor doi lideri, Mao Ze Dond
și Kim Ir Sen. În 1971, ca urmare a
acestor vizitelor și a inspirației adoptate
din ideologia celor doi, politică internă a
țării suferă o schimbare profundă datorită
implementării modelul
asiatic. Cu toate acestea, politică externă
continuă să fie una de succes.
 La 27 noiembrie 1972, Adunarea Generală a ONU adopta în
Politica externă a lui Ceaușescu unanimitate rezoluția propusă de RO intitutala: Creșterea
rolului ONU în menținerea și întărirea păcii și securității
internaționale, în dezvoltarea colaborării între toate națiunile,
în promovarea normelor dreptului internațional în relațiile
dintre state. În decembrie 1973, Nicolae și Elena vizitează
SUA având convorbiri oficiale cu Richard Nixon.
Începutul anilor 80 vin o schimbare pe plan extern: SUA se
remarcă că cea mai mare putere a lumii, în timp ce Uniunea
Sovietică intrase într-o perioada de stagnare. Consecințele s-
au resimțit și asupra României. Cu toate acestea, vizitele
cuplului Ceaușescu în străînătate sunt fără precedent în istoria
țării, chiar și în a țărilor
vecine. În 1982 au fost efectuate 12 vizite din care 4 doar în
noiembrie. Toate călătoriile întreprinse, desigur pe cheltuiala
statului au fost întreprinse în contextul in care starea
economică a populației era mult mai mult decât precară,
iar contactul pupulatiei cu țările din vest era inexistent.
Deceniul al 9 lea a adus nu numai agravarea situației
economice a României dar și deteriorarea relațiilor externe.
Treptat, porțile occidentului se închid, România fiind vizitată
doar de conducători de stat din țările africane, asiatice sau din
America Latină.
 Politica externă a lui Ceaușescu

După ce președintele american Jimmy Carter lansează o puternică campanie în țările socialiste pentru resprectarea drepturilor
cetățenilor, la 28 februarie 1988, guvernul român anunță că renunta la clauză națiunii cele mai favorizate în relațiile economice cu
SUA. Motivul acestei renunțări era amendamentul Jackson-Vanik, care prevedea examinarea anuală a condițiilor impuse de tratat,
mai ales cele referitoare la drepturile omnului, care erau încălcate frecvent în România. Treptat, regimul de la București începe să fie
izolat chiar și de țările din lagărul socialist. Se va ajunge la situația că , în 89 când în Comisia Națiunilor Unite s-a cerut să fie adoptată o
rezoluție îndreptată împotriva încălcării drepturilor și libertăților încălcate în România, Republica Populară Ungară să voteze pentru, iar
Republica Democrată Germană și Republica Populară Bulgară să se abțină.
 La scurtă vreme după declanşarea Scopul era acela de a creşte pregătirea de
Războiului Rece, în 1947, cele două
tabere
aflate în conflict, una condusă de Statele
Politica război. ani. La finalul consfătuirii a fost
constituit şi un Comitet permanent de
coordonare a armatelor ţărilor
Unite, cealaltă de Uniunea Sovietică, au
început să se organizeze pentru a face
faţă unei eventuale agresiuni a
externă a lui comuniste, sub conducerea ministrului
Forţelor Armate ale URSS, mareşalul
A.M. Vasilevski. Acest organism, care
adversarului.  Crearea Organizaţiei
Tratatului Atlanticului de Nord NATO,
la 4 aprilie 1949, şi declanşarea
Ceaușescu beneficia şi de un secretariat tehnic
permanent, a constituit structura
premergătoare Organizaţiei Tratatului de
războiului din Coreea, la 25 iunie 1950, la Varşovia, creată în 1955. Ca urmare, la
au fost văzute ca 14 mai 1955, URSS, Albania, Bulgaria,
acte de agresiune, care pregăteau un R.D. Germană, Cehoslovacia, Polonia,
război general împotriva lagărului România şi Ungaria au semnat la
socialist. Prin
RELAȚIA CU Varşovia un „Tratat de prietenie,
urmare, în perioada 9-12 ianuarie 1951, PACTUL DE cooperare şi asistenţă mutuală”, prin care
a fost organizată la Moscova o LA VARȘOVIA se puneau bazele unei organizaţii de
Consfătuire secretă a ţărilor de securitate colectivă a ţărilor semnatare.
democraţie populară(Polonia, Membrii Tratatului de la Varşovia îşi
Cehoslovacia, Ungaria, România, luau angajamentul de a se apăra reciproc
Bulgaria) şi URSS, la care s-a stabilit în cazul unei eventuale agresiuni
cadrul necesar pentru uniformizarea externe, garantându-şi inviolabilitatea
organizatorică, doctrinară şi logistică a frontierelor şi teritoriilor lor.
armatelor statelor din cadrul lagărului
socialist, în conformitate cu modelul
impus de sovietici.
generalități despre pact
• De asemenea, se prevedea ca
statele membre să se consulte Politica externă a lui Ceaușescu
periodic în privința chestiunilor
internaționale importante,
legate de interesele lor comune.
Pactul de la Varșovia și NATO
au fost părți în Războiul rece
PACTUL DE
pentru mai mult de 35 de
ani. La 20 august 1968,
Cehoslovacia a fost invadată de
LA
VARȘOVIA
către trupele Pactului de la
Varșovia, cu excepția României
și Iugoslaviei. Prin refuzul Lui
Nicolae Ceausescu de a permite
armatei române să ia parte la
invazia Cehoslovaciei alături
de trupe ale țărilor membre ale
Tratatului de la Varșovia și o
atitudine de condamnare
publică activă a acestui act,
Ceaușescu reușește pentru o
vreme să atragă atât simpatia
compatrioților
• săi, cât și pe cea a lumii
occidentale.

generalități despre pact

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc CAER a 1. în toamna anului 1948, partea

Politica externă
fost creat în 1949, ca organizație de colaborare română, prin Vasile Luca,
economică a ţărilor din blocul sovietic. Membre comunică Moscovei propunerea de
ale CAER-ului erau: URSS-ul, Germania de Est a se crea un bloc economic,
(RDG-ul), Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, compus din URSS şi ţările de
Ungaria și România. Alte țări comuniste
a lui Ceaușescu democraţie populară;
neeuropene (Mongolia, Cuba, Vietnamul) au luat
2.la 23 decembrie 1949, Biroul
și ele parte în ultimii ani la unele sesiuni ale
Consiliului. CAER-ul s-a autodesființat în 1991. Politic sovietic decide convocarea,
pentru data de 5 ianuarie 1949, a
unei consfătuiri secrete cu
participarea URSS, Bulgariei,
Cehoslovaciei, Poloniei, României
şi Ungariei, consfătuire arătată a fi
rodul iniţiativei Uniunii Sovietice
şi României;
Activitatea 3. consfătuirea se desfăşoară la
României în cadrul Moscova, în zilele de 5-8 ianuarie
C.A.E.R. 1949;
4. în şedinţa Biroului Politic al CC
al PMR, din 10 ianuarie 1949.

generalități despre C.A.E.R.

 Atitudinea României faţă de
CAER a avut trei etape Activitatea României în
principale. Până la sfârşitul anilor
1950, a existat o atitudine de
conformism, explicabilă atât prin
cadrul
C.A.E.R.
prezenţa masivă în ţară a
factorului, cât şi prin rolul încă
redus jucat de organizaţie. Pe
parcursul anilor 1960, mai ales
după 1962, România a avut o
reacţie de frondă, opunându-se
tuturor propunerilor sovietice de
accelerare a integrării economice şi
a specializării la nivelul ţărilor
CAER. Cea de-a treia etapă,
începută după 1969, a marcat
trecerea treptată spre o atitudine
mai elastică în privinţa cooperării
pe bazele propuse de CAER, dar în
limitele respectării
suveranităţii naţionale.
 CONCLUZIE
Perioada comunistă a fost una deosebit de complexă, liderii comuniști de la București jucând fie rolul
desubordonați ai Moscovei, fie pozând în campionii suveranității naționale, rol ce le-a adus un prestigiusporit
și numeroase avantaje economice. Din păcate însă, politica externă nu reflecta starea interioară a țării.
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!