Versuri pentru gând, pentru vânt, pentru ploaie,

Ţărm, mare, dig, cântec şi cel mai mult

Pentru Tine, Mamă, cea care locuieşti în mine

Trece omul meu călare, peste punte, spre izvor

E vremea să ne luăm în serios

Să nu mai întoarcem gulerul pe dos

Şi nici să nu ieşim pe uşa din dos…

Cinci linii de portativ, cu cheia sol şi însemnări de subsol

Un gând cu şoapte şi un concert minor în sol major

În nici o limbă nu sună mai frumos cuvântul mamă

Frumos şi duios, aşa cum sună în limba română

În cuvântul acesta se strânge toată copilăria

Acolo unde inocenţa şi bucuria iubirii

Sunt în tainele adânci ale firii

Avea mama slăbiciunea încrederii şi-a iubirii

Avea încredere în toată lumea, iubea pe toată lumea

Tot Bocsigul care venea la piaţă, în Arad,

Mama îl găzduia la noi

Casa noastră avea-n permanenţă prieteni şi musafiri

Mama avea grija casei, grija gospodăriei

Mama trebuia să aibă flori, gâşte, găini, raţe

Aşa cum tata trebuia să aibă porci, vaci, cai, iepuri şi porumbei

Grădină cu zarzavat, livadă şi stupină

Veneau la tata sătenii să le facă lăzi de albine şi rame pentru faguri

Niciodtă n-a lipsit la noi în casă

Mierea de albine, făina, ouăle şi vinul

Gospodăria avea un câine, o pisică, o colnă, un pod, o pivniţă

Când mă întâlneam cu Îngerul

Mă întâlneam în gospodăria de la Voivodeni

O singură dată s-a întâmplat altfel

Toate au ajuns să fie

Trei poveşti şi-o poezie

Dorra se uită-n ochii mei, cu iubire

Ponna mă latră să o iau în braţe

Aşa-i place mamei

Să picteze vânt şi apă

Să facă cu ele un şir

De la diptic la triptic

De la triptic la şeptic

Cu pălăria lui Radical

Plină de flori de câmp

Şi de pământ

Nu de altceva

Dar a venit vremea

Se simte aceasta în aer

Tu n-ai simtit?