Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 1

2006

Cortina de fier este o sintagmă des folosită pentru a desemna linia de demarcaţie în Europa între Europa
Occidentală şi Europa Răsăriteană din perioada Războiului Rece.Termenul de "cortină de fier" fusese folosit încă
din 1819 cu sensul de "barieră impenetrabilă", iar din 1920 a început să fie asociat cu limita vestică a sferei de
influenţă a Uniunii Sovietice, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Alianţa americano-sovietică din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial se răcise deja considerabil când
Churchill rostea aceste cuvinte, iar în câţiva ani ea avea să dispară complet, lăsând locul unei intense duşmănii
între cele două superputeri (Statele Unite şi Uniunea Sovietică), ce avea să definească Războiul Rece.

Europa a fost împărţită în două mari sfere de influenţă - americană în vest şi sovietică în est - iar un număr
foarte mic de ţări au rămas neutre.

Ţările din tabăra estică au fost următoarele:

 Albania
 Bulgaria
 Cehoslovacia
 Polonia
 Republica Democrată Germană (Germania de Est)
 România
 Ungaria

Ţările din tabăra vestică au fost următoarele:

Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”
Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 2
2006
 Belgia
 Danemarca
 Franţa
 Grecia
 Irlanda
 Italia
 Islanda
 Norvegia
 Olanda
 Portugalia
 Republica Federală Germania (Germania de Vest)
 Spania
 Turcia

Ţările neutre au fost următoarele:

 Austria
 Elveţia
 Finlanda
 Iugoslavia
 Suedia

Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”
Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 3
2006

Odată cu intrarea trupelor sovietice în România şi semnarea armistiţiului din 12 septembrie 1944, s-a făcut
simţită în România prezenţa partidului comunist.

Acesta fusese scos în afara legii în 1924, ca urmare a faptului că susţinea că România ar fi fost un stat
imperialist ce ar fi acaparat teritorii de la statele vecine (respectiv Moldova de la URSS, Transilvania de la
Ungaria şi Dobrogea de la Bulgaria). Din aceasta cauză popularitatea acestuia era foarte scăzută, acest partid
având aproximativ 800 de membri. După 1944, sprijinit masiv de armata sovietică de ocupaţie şi folosindu-se de
lipsurile populaţiei datorate secetei, despăgubirilor de război şi jafului la scară largă practicat de aceaşi armată,
precum şi făcând promisiuni ţăranilor privind împroprietărirea acestora cu pământ, au reuşit să-şi facă o
oarecare popularitate, dar nu îndeajuns de mare. La 6 martie 1945 a fost impus de către Vâşinski - emisar
personal al lui Stalin - un guvern compus în majoritate de comunişti şi condus de Petru Groza, guvern în care
partidele istorice, respectiv PNL şi PNŢ aveau o participare formală. Urmează o perioadă tulbure, ce culmineaza
cu alegerile din 1946, câştigate de ţărănişti, dar falsificate masiv şi grosolan de comunişti, care reduc prezenţa
partidelor istorice în parlament la un rol decorativ.

În anul 1947 PNL şi PNŢ sunt scoase în afara legii, spre exemplu PNŢ-ului i se înscenează episodul
Tămădău. La 30 decembrie 1947 regele Mihai este forţat să abdice, permiţându-i-se totuşi să părăsească ţara
împreună cu suita sa. Nimic nu mai stătea acum în drumul comuniştilor spre putere. Toate mijloacele de
producţie au fost naţionalizate la 11 iunie 1948, dându-se astfel o lovitură economică decisivă burgheziei. Toţi
cei care s-ar fi putut împotrivi comunismului au fost arestaţi şi întemniţaţi în inchisori, ca Aiud, Gherla, Sighet,
Râmnicu Sărat, Jilava şi multe altele, precum şi la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră, instituind astfel
un regim de teroare.

Gheorghe Gheorghiu-Dej reuşeşte să preia puterea în partidul comunist, înlăturând, bineînţeles cu sprijinul
Moscovei, aripa reprezentată de Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu şi Vasile Luca (Luka Laszlo). După retragerea
armatei roşii din România, în anul 1958, urmează o politică de relativă deschidere către Occident, ce culminează
în 1964 cu eliberarea din închisori şi lagăre a multor deţinuţi politici. În martie 1965 Gheorghiu Dej moare,
lăsând vacant locul său la conducerea partidului comunist. Vechea gardă l-a propus pentru acest post pe mai

Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”
Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 4
2006
tânărul Nicolae Ceauşescu, un fost ucenic de cizmar cu 4 clase primare absolvite, considerând că l-ar putea
manipula mai uşor.

Politica de deschidere iniţiată de Gheorghiu Dej a fost continuată, ea culminând cu dezaprobarea publică a
intervenţiei armatelor Tratatului de la Varşovia din 1968 în Cehoslovacia, fapt ce i-a adus lui Ceauşescu o
popularitate imensă pe plan intern, dar şi pe plan extern. Treptat Ceauşescu a început să-i elimine din jurul său
pe cei din vechea gardă comunistă, înconjurându-se de acoliţii lui, dezvoltând în mod grotesc cultul
personalităţii. Acest lucru a inceput odată cu vizitele sale în China şi Coreea de Nord din 1971. Multă influenţă
asupra treburilor de stat a exercitat şi soţia lui, Elena Ceauşescu.

În anii 1980, datorită forţării plăţii creditelor externe contractate anterior, precum şi unor proiecte
megalomanice fără nici o fundamentare economică (Canalul Dunăre-Marea Neagră - lucrare ce fusese
abandonată, Casa Poporului, combinate industriale precum cel de la Călăraşi), s-a ajuns la o lipsă cronică a
alimentelor de pe piaţă precum şi la înrăutăţirea dramatică a situaţiei materiale a populaţiei, fapt ce a condus la
creşterea nemulţumirilor acesteia. Nemulţumirile au culminat cu revolta muncitorească de la Braşov din 15
noiembrie 1987 şi cu demonstraţiile din Timişoara şi Bucureşti împotriva regimului Ceauşescu şi a comunismului
în general din luna decembrie 1989. Cu arestarea, procesarea şi executarea soţilor Ceauşescu şi îndepărtarea de
la putere a partidului comunist - cel puţin formal - s-a deschis calea pentru o dezvoltare democratică a
României.

 Timp de 45 de ani, România s-a aflat în zona comunist ă de influenţă, „soră” şi „prietenă”
a Uniunii Sovietice, perioadă care a reprezentat o rupere totală a legăturilor cu Occidentul,
implicit cu lumea democratică. S-a impus pe plan politic şi ideologic un model sovietic,
caracterizat printr dictatură şi existenţa unui partid unic.
Totuşi, spre deosebire de alte ţări situate în spatele Cortinei de Fier, România s-a bucurat de
o oarecare libertate atât în plan intern, cât şi extern, permiţându-i-se legătura cu Franţa, cu
Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”
Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 5
2006
China şi Coreea de Nord, şi retragerea Armatei Roşii. Cu toate acestea, o regulă nu putea f
încălcată: destramarea ideologică. Dacă s-ar f încercat liberalizarea vieăţii politice şi trecerea la
pluralism, Uniunea Sovietică ar f putut interveni în forţă şi impune conducători atraşi liniei
sovietice; frontiera comună constituia din acest punct de vedere un avantaj pentru sovietici. 

La 23 august 1944, armata română a fost simultan atacată atât de trupele gemane, cât şi de cele sovietice.
Bucureştiul a fost atacat din aer, principalele ţinte fiind palatul regal şi clădirile ministeriale. După trei zile, atacul
german asupra Bucureştiului s­a soldat cu un eşec, dar faptul că el avusese loc a grăbit declaraţia de război la adresa
Germaniei, care s­a produs la 23 august. Acest lucru a arătat clar că România era gata să îndeplinească condiţiile de
armistiţiu, aşa cum se căzuse de acord la 12 iulie 1944. La 27 august, Molotov i­a informat pe ambasadorul britanic de
la  Moscova şi pe ambasadorul american asupra diplomaţiei guvernului sovietic de a intra în discuţii cu finale pentru
a încheia armistiţiul final cu România.
Între timp, însă, armata româna a fost fără întrerupere atacată de către trupele sovietice pe întreg frontul din
Moldova. O altă acţiune întreprinsă de  guvernului sovietic a implicat o operaţiune mai lentă şi mai învăluită. Aceasta
a fost calea prin care şi­a selecţionat „colaboratorii”. De la început, autorităţile sovietice au arătat clar că numai totala
subordonare a intereselor românilor faţă de URSS poate fi considerată „colaborare” indiferent cât de jicnitoare ar fi
fost cerinţele unei asemenea colaborări.  Ruşii nu şi­au ascuns opinia că deocamdată, ţara trebuie ţinută într­o stare
Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”
Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 6
2006
de   dependenţă   administrativă   şi   de   subordonare  economică,   ca  fost  stat   inamic   care   provocase   mult   rău   Uniunii
Sovietice. Reprezentanţii lor militari au insistat asupra faptului că pe ei nu îi interesa politica şi că nu luau în seamă
agitaţiile   Partidului   Comunist   dinRomânia.   Ei   pretindeau   bunuri   şi   servicii   şi   şi­au   ales   personalul   dintre
oameniiNKVD, indiferent de afilierea lor în politica dinaintea războiului.
Ce s­a întâmplat mai departe, a fost relatat în detaliu de Winston Churchill în volumul a 6­lea al memoriilor 
sale, intitulat „Triumf şi tragedie”, unde îi sugera lui Stalinlărgirea şi chiar intărirea înţelegerii asupra sferelor de 
influenţă din iunie 1944:
„Momentul era propice pentru a face afacerea, aşa că a, spus << hai să reglementăm afacerile afacerile noastre
din Balcani. Armatele dumneavoastră sunt în România şi Bulgaria. Noi avem acolo interese, misiuni şi agenţi.
Hai să nu intrăm în conflict pentru mărunţişuri. În ce priveşte Anglia şi Rusia, ce aţi zice să aveţi 80%, să zicem,
în Grecia şi să convenim la 50% şi 50% în privinşa Iugoslaviei?>> În timp ce acest lucru se traducea, am scris pe
o jumătate de coal de hârtie:
România:
Rusia.................... 90%
Ceilalţi..................10%
Grecia:
Marea Britanie (în înţelegere cu SUA).....90%
Rusia...........................................................10%
Iugoslavia ............................................... 50 – 50%
Ungaria.....................................................50 – 50%
Bulgaria:
Rusia ........................75%
Ceilalţi .....................25%
I-am întins această hârtie peste masă lui Stalin care auzise între timp traducerea. A urmat o mică pauză. Apoi
el şi-a luat creionul albastru şi a făcut un mare semn de bifare pe ea, după care ne-a dat-o înapoi. Totul se
aranjase doar în timpul cerut de redactarea notiţei ”

În cazul României, efectul imediat al acestui angajament s­a tradus într­un control din partea armatei sovietice, 
mai dur şi mai strict decât fusese până atunci. La Bucureşti a a fost imediat trimis un reprezentant politic, care a 

Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”
Oniga Oana – Liliana Joi, 30 noiembrie 7
2006
arătat clar că  toate „contradicţiile” interne existente în politica şi situaţia instituţiilor României vor trebui rezolvate 
în curând.

Bibliografie:
­ „Comunismul în România” – Ghiţă Ionescu
­ www. wikipedia.org
­ Manual de Istorie – clasa a XI-a – Editura Corint

Clasa a XI-a A
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”