POLITICA EXTERNA ÎN

PERIOADA LUI ION ANTONESCU

STUDII DE SECURITATE
ANUL III
 ION ANTONESCU

- S-A NĂSCUT LA 2 IUNIE 1882, LA PITEȘTI, ÎNTR-O FAMILIE DE MILITARI. DUPĂ ABSOLVIREA CLASELOR
PRIMARE ȘI A PRIMELOR PATRU CLASE DE LICEU, A URMAT ȘCOALA FIILOR DE MILITARI CRAIOVA ,
ȘCOALA MILITARĂ DE INFANTERIE ȘI CAVALERIE, ȘCOALA SPECIALĂ DE CAVALERIE TÂRGOVIȘTE ,
ȘCOALA SUPERIOARĂ DE RĂZBOI BUCUREȘTI, URMATĂ DE UN STAGIU LA MARELE STAT MAJOR ȘI DE
ȘCOALA DE OBSERVATORI AERIENI .

- DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL A URMAT UN STAGIU DE PREGĂTIRE LA ACADEMIA MILITARĂ SAINT-
CYR DIN FRANȚA. TATĂL SĂU, OFIȚER DE CARIERĂ, A DIVORȚAT DE MAMA SA, LIȚA BARANGA, ȘI S-A
RECĂSĂTORIT CU FRIEDA, EVREICĂ.

- PRIMA SA SOȚIE (1924-1926), RACHEL MENDEL, A FOST O EVREICĂ ORIGINARĂ DIN FRANȚA, CU CARE S-
A CĂSĂTORIT CÂND ERA ATAȘAT MILITAR LA LONDRA ȘI CU CARE A AVUT UN COPIL. ANTONESCU S-A
STRĂDUIT SĂ OCULTEZE ACEASTĂ CĂSĂTORIE.

- ÎN 1928, LA VÂRSTA DE 45 DE ANI, ANTONESCU S-A CĂSĂTORIT CU MARIA NICULESCU (ZISĂ „RICA”),
FIICA ANGHELINEI ȘI A CĂPITANULUI TEODOR NICULESCU, DIN CALAFAT. MARIA NICULESCU ERA
VĂDUVA LUI GHEORGHE CIMBRU (OFIȚER DE POLIȚIE, DECEDAT ÎN 1919), CU CARE AVUSESE UN FIU.
 CARIERA
- SUBLOCOTENENT LA REGIMENTUL 1 ROȘIORI, S-A DISTINS ÎN TIMPUL RĂSCOALEI DIN 1907, CÂND,
ÎN FRUNTEA UNUI MIC DETAȘAMENT CARE APĂRA INTRAREA ÎN GALAȚI, FĂRĂ A TRAGE UN FOC DE
ARMĂ, A CONVINS ȚĂRANII RĂSCULAȚI SĂ NU INTRE ÎN ORAȘ. PENTRU ACEASTA A FOST FELICITAT DE
INSPECTORUL GENERAL AL CAVALERIEI, PRINȚUL MOȘTENITOR FERDINAND. ÎN DATA DE 12 MARTIE
1907, TÂNĂRUL SUBLOCOTENENT ION ANTONESCU A ORDONAT LA GALAȚI DESCHIDEREA FOCULUI
ÎMPOTRIVA UNUI GRUP DE 200 DE ȚĂRANI AFLAȚI ÎN DRUM SPRE NEGOCIERI LA ORAȘ, FAPT DE
VITEJIE CARE S-A SOLDAT CU MOARTEA A 12 OAMENI DIN GRUPUL DE ȚĂRANI.

- A FOST AVANSAT LOCOTENENT ÎN 1908. A ABSOLVIT ȘCOALA SUPERIOARĂ DE RĂZBOI DIN

BUCUREȘTI CU GRADUL DE CĂPITAN.

- ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI BALCANIC A FOST ȘEF AL BIROULUI OPERAȚII AL DIVIZIEI
1 CAVALERIE. ÎNTRE 1 NOIEMBRIE 1914 ȘI 1 APRILIE 1915 A FUNCȚIONAT LA ȘCOALA DE OFIȚERI DE
CAVALERIE.

- A PARTICIPAT ÎN FUNCȚIE DE ȘEF AL STATULUI MAJOR AL GENERALULUI CONSTANTIN PREZAN,

UNDE A CONCEPUT PLANURILE DE APĂRARE A MOLDOVEI FAȚĂ DE INVAZIA TRUPELOR GERMANE
CONDUSE DE FELDMAREȘALUL MACKENSEN ÎN A DOUA JUMĂTATE A ANULUI. ÎN ACEST RĂZBOI,
ANTONESCU ȘI-A CÂȘTIGAT REPUTAȚIA DE COMANDANT MILITAR PRICEPUT ȘI PRAGMATIC,
EXECUTANT METICULOS ȘI DUR. DURITATEA SA I-A ADUS PORECLA „CÂINELE ROȘU”.
- ANTONESCU ȘI-A ÎNCEPUT ȘI ACTIVITATEA POLITICĂ ÎN 1919, CU OCAZIA CONFERINȚEI DE PACE DE LA
PARIS.

- A PUBLICAT UN STUDIU CU CARACTER NAȚIONALIST, INTITULAT ROMÂNII. ORIGINEA, TRECUTUL,

SACRIFICIILE ȘI DREPTURILE LOR (BUCUREȘTI, 1919), DESCRIS DE EL CA „FOARTE SUMARĂ ȘI RAPIDĂ
EXAMINARE A DREPTURILOR ÎN BAZA CĂRORA ROMÂNIA VA TREBUI SA IASĂ DE LA CONFERINȚA DE PACE CU
GRANIȚELE PENTRU CARE A SÂNGERAT ȘI LA CARE A ASPIRAT NEÎNTRERUPT MAI BINE DE ZECE SECOLE”.

- ÎN MARTIE 1920, NOUL PRIM-MINISTRU, GENERALUL AVERESCU L-A PROPUS PE ANTONESCU CA ATAȘAT
MILITAR LA PARIS. PROPUNEREA A FOST RESPINSĂ ÎN URMA RAPORTULUI NEFAVORABIL AL OBSERVATORULUI
MILITAR AL FRANȚEI LA BUCUREȘTI, GENERALUL VICTOR PÉTIN, CARE ÎL DESCRIA DREPT PERSONALITATE
NEGATIVĂ, „EXTREM DE ORGOLIOS, ȘOVIN ȘI XENOFOB”. POSTUL A FOST ACORDAT COLONELULUI ȘUȚU,
CARE L-A DEȚINUT PÂNĂ ÎN 1922, CÂND ACESTA A PĂRĂSIT FRANȚA ȘI POSTUL I-A REVENIT LUI ANTONESCU,
DE DATA ACEASTA FĂRĂ OPOZIȚIE. ÎNTRE 1923 ȘI 1926, ANTONESCU A FOST ATAȘATUL MILITAR AL ROMÂNIEI
ÎN FRANȚA, MAREA BRITANIE ȘI BELGIA.

- DUPĂ REÎNTOARCEREA ÎN ROMÂNIA A FOST NUMIT COMANDANTUL ȘCOLII SUPERIOARE DE RĂZBOI .ȘEFUL
MARELUI STAT MAJOR AL ARMATEI ,PROMOVAT LA 25 DECEMBRIE 1937 GENERAL DE DIVIZIE ȘI DUPĂ TREI
ZILE NUMIT MINISTRU AL APĂRĂRII ÎN GUVERNUL DE 44 DE ZILE AL LUI OCTAVIAN GOGA (1937-1938).

- PENTRU CONTRIBUȚIA LA CUCERIREA BUDAPESTEI ȘI ÎNFRÂNGEREA ARMATEI ROȘII UNGARE

LOCOTENENT-COLONELUL ION ANTONESCU A FOST DECORAT CU ORDINUL MIHAI VITEAZUL CLASA A III-A
(DECRETUL REGAL NR. 5454 DIN 31 DECEMBRIE 1919).
 REGIMUL ANTONESCU
- CRIZA REGIMULUI INSTAURAT DE CAROL AL II-LEA ACCENTUATĂ DUPĂ PIERDERILE TERITORIALE ALE
ROMANIEI DIN VARA ANULUI 1940.

- OPINIA PUBLICĂ ÎL CONDAMNĂ DESCHIS PE CAROL AL II-LEA, IAR SINGURA SALVARE A REGIMULUI ERA
NUMIREA UNUI OM POLITIC DE “MANA FORTE” CARE SĂ REDRESEZE SITUATIA.

- ÎN ACESTE CONDIȚII, AVAND SPRIJINUL UNOR LIDERI AI PNL ȘI PNT, ION ANTONESCU ESTE NUMIT PE 4
SEPT. 1940 ÎN FUNCȚIA DE PRIM-MINISTRU.

- LA 5 SEPT, CERE ȘI OBTINE DE LA REGE PUTERI DEPLINE, IAR LA 6 SEPT. ÎL OBLIGA PE CAROL AL II-LEA SĂ
ABDICE ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU MIHAI .
 GUVERNAREA LEGIONARO-ANTONESCIANĂ
- INIȚIAL, ANTONESCU A DORIT FORMAREA UNUI GUVERN DE “UNIUNE NATȚONALĂ”, DAR LIDERII CELOR
DOUĂ PARTIDE PNL SI PNT NU AU DORIT SĂ-ȘI ASUME RĂSPUNDEREA ÎN ACESTE CONDIȚII GRELE PENTRU
ROMANIA. SINGURA FORȚA POLITICĂ PE CARE A PUTUT SĂ SE SPRIJINE A FOST MIȘCAREA LEGIONARĂ.

- 14 SEPTEMBRIE 1940 SE FORMEAZĂ UN NOU GUVERN, IAR ROMANIA – PROCLAMATĂ „STAT NATȚONAL
LEGIONAR”. GENERALUL ION ANTONESCU ESTE „CONDUCĂTORUL STATULUI”.

- IN CALITATE DE „CONDUCATOR AL STATULUI” ANTONESCU CONCENTRA ATRIBUTELE ESENȚIALE ALE

PUTERII LEGISLATIVE SI EXECUTIVE :

• AVEA DREPT DE INITIATIVA LEGISLATIVA ;

• DREPT DE A NUMI MEMBRII GUVERNULUI ;

• DREPT DE A ANGAJA STATUL PE PLAN EXTERN(DE A CONDUCE POLITICA EXTERNA).

• REGIMUL INSTAURAT ÎN SEPTEMBRIE 1940 ESTE UN REGIM DICTATORIAL CU TRĂSĂTURI SPECIFICE :

• ANULAREA LIBERTĂȚILOR ȘI DREPTURILOR CETĂȚENEȘTI ;

• CONDUCEREA PRIN DECRETE-LEGI ;

• ÎNCURAJAREA NAȚIONALISMULUI ȘI ANTISEMITISMULUI.

 POLITICA EXTERNĂ

- OCTOMBRIE 1940 PERMITE SOSIREA TRUPELOR GERMANE ÎN ROMANIA.

- 23 NOIEMBRIE 1940 ANTONESCU SEMNEAZĂ ADERAREA LA PACTUL TRIPARTIT (GERMANIA, ITALIA,
JAPONIA).
- ÎN 4 DECEMBRIE 1940 ARE LOC ACORDUL DE COLABORARE ECONOMICĂ ROMANO-GERMANĂ PE 10 ANI.
- GENERALUL ION ANTONESCU A ANTRENAT ROMANIA ÎN RĂZBOIUL ANTISOVIETIC ALĂTURI DE GERMANIA
(22 IUNIE 1941).OBIECTIVE :
- ELIBERAREA BASARABIEI SI A NORDULUI BUCOVINEI ;
- LUPTA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI.
- PANA LA 27 IULIE 1941 TERITORIILE ROMANEȘTI AU FOST REINTEGRATE ÎN GRANIȚELE ROMANIEI.
- DUPĂ ACEASTĂ DATĂ, ANTONESCU A CONTINUAT RĂZBOIUL DINCOLO DE NISTRU, FIIND TOT MAI
CONTESTAT. ROMANIA INTRĂ ASTFEL ÎN STARE DE RĂZBOI ȘI CU STATELE COALIȚIEI NAȚIUNILOR UNITE :
MAREA BRITANIE (DECEMBRIE 1941), S.U.A. (IUNIE 1942).
- PARTICIPAREA LA RĂZBOI NU A AVUT LA BAZA O CONVENȚIE MILITARĂ CU GERMANIA.

- ARMATA ROMANA :

- CUCEREȘTE ODESSA (OCTOMBRIE 1941) ;

- PARTICIPĂ LA LUPTELE DIN:

- CRIMEEA (OCTOMBRIE 1941 – IUNIE 1942) ;

-STALINGRAD (SEPTEMBRIE 1942 – FEBRUARIE 1943).

-MARI PIERDERI UMANE ȘI MATERIALE ;

-RETRAGEREA ARMATEI ROMANE ÎMPREUNĂ CU CEA GERMANĂ

- CONTRAOFENSIVA SOVIETICĂ DĂ ROADE, ÎN MARTIE 1944 TRUPELE SOVIETICE AJUNG LA NISTRU, IAR
IN APRILIE 1944 - PĂTRUND IN NORDUL MOLDOVEI.

- LA 4 APRILIE 1944 ORAȘUL BUCUREȘTI ESTE BOMBARDAT DE AVIAȚIA AMERICANĂ, IAR PERICOLUL
MUTĂRII RĂZBOIULUI PE TERITORIUL ROMANIEI ERA FOARTE MARE.

- OFICIALITĂȚILE ȘI OPOZIȚIA CAUTĂ SOLUȚII PENTRU IEȘIREA RAPIDĂ DIN ALIANȚA CU AXA.

- PANĂ ÎN APRILIE 1944 ,ROMANIA PIERDUSE PESTE 600.000 DE MILITARI.

- ÎN PRIMAVARA-VARA ANULUI 1944 FORȚELE POLITICE S-AU REGRUPAT PENTRU A GĂSI SOLUȚII, IAR REGELE
MIHAI ERA HOTARAT SĂ SCOATĂ ȚARA DIN RĂZBOI, CEEA CE S-A ÎNTAMPLAT PRIN ACTUL DE LA 23 AUG.
1944.
 EXECUȚIA LUI ANTONESCU
- CONFORM CU RAPORTUL OFICIAL, ÎNTREBAT DESPRE ULTIMA SA DORINȚĂ „ION ANTONESCU A CERUT SĂ
FIE EXECUTAT DE MILITARI ȘI NU DE GARDIENII ÎNCHISORII”, DAR A FOST REFUZAT.

- ÎNAINTE DE EXECUȚIE, ION ANTONESCU A EXCLAMAT: „IAR ȚIE, POPOR INGRAT, NU-ȚI VA RĂMÂNE NICI
MĂCAR CENUȘA MEA.” . DUPĂ CARE S-A DAT COMANDA PENTRU EXECUȚIE. ARMELE AU FOST ÎNCĂRCATE
ȘI ATUNCI CÂND S-A TRAS, MAREȘALUL A SALUTAT RIDICÂNDU-ȘI PĂLĂRIA CU MÂNA DREAPTĂ, DUPĂ
CARE A CĂZUT.

- ION ANTONESCU S-A RIDICAT IMEDIAT, SPRIJININDU-SE ÎNTR-UN COT ȘI A SPUS: „NU M-AȚI ÎMPUȘCAT,
DOMNILOR, FOC!”, LA CARE GARDIANUL ȘEF S-A DUS LA EL CU PISTOLUL ÎN MÂNĂ ȘI L-A ÎMPUȘCAT ÎN CAP.
DOCTORUL I-A EXAMINAT ȘI A SPUS CĂ ANTONESCU ERA ÎNCĂ ÎN VIAȚĂ. S-A DUS DINOU LA ANTONESCU ȘI
I-A TRAS TREI FOCURI ÎN PIEPT. DOCTORUL I-A EXAMINAT DIN NOU ȘI A SPUS CĂ ANTONESCU ERA MORT.

- PENTRU A EVITA PELERINAJE, ANTONESCU A FOST ÎNMORMÂNTAT ÎNTR-UN LOC MENIT SĂ RĂMÂNĂ
NEȘTIUT. SENTINȚA DIN 17 MAI 1946 A FOST CONTESTATĂ ÎN ANUL 2006 ȘI RECONFIRMATĂ, CU ANUMITE
AMENDAMENTE, DE CURTEA DE APEL BUCUREȘTI LA 5 DECEMBRIE 2006.

- ÎN URMA RECURSULUI INTENTAT DE PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

PROCESUL A FOST REJUDECAT LA ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE CARE, LA 6 MAI 2008 A ANULAT
SENTINȚA CURȚII DE APEL BUCUREȘTI ȘI A RESPINS DEFINITIV CEREREA DE REVIZUIRE A SENTINȚEI DATE DE
TRIBUNALUL POPORULUI DIN BUCUREȘTI, DIN 17 MAI 1946.