Biserica Ortodoxă Rusă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru o biserică din România, vedeți Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România.

Biserica Ortodoxă Rusă (Русская Православная

церковь) este corpul creștinilor aflați sub autoritatea
Patriarhiei Moscovei, care este în comuniune cu ceilalți
patriarhi ai bisericilor ortodoxe.

Biserica Ortodoxă Rusă din exil a reintrat în

comuniune deplină cu Patriarhia Moscovei, cu statut
semi-autonom, în data de 17 mai 2007, când s-a
semnat actul de comuniune canonică de către
reprezentanții celor două Biserici, patriarhul Alexei al
II-lea și mitropolitul Laurus.

Din 2009 funcția de întâistătător al Bisericii Ortodoxe

Ruse este deținută de patriarhul Patriarhul Chiril al
Moscovei.

Cuprins
Istoric
Catedrala Sfântul Vasile, una dintre cele mai
Starea bisericii în zilele noastre cunoscute biserici ortodoxe ruse din Moscova.
Bisericile ortodoxe rusești
Vezi și
Legături externe

Istoric
Biserica ortodoxă rusă își regăsește originile în Botezul din Kiev din 988, când Prințul Vladimir I a
adoptat, în mod oficial, religia Imperiului Bizantin ca religie de stat a Rusiei Kievene. Datorită acestui fapt,
Biserica Ortodoxă Rusă și-a sărbătorit în 1988 aniversarea a o mie de ani de existență. Biserica Ortodoxă
Rusă își revendică succesiunea apostolică prin patriarhul de Constantinopol.

Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost, la început, sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol,
patriarhul constantinopolitan numind mitropolitul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Mitropolia s-a mutat
din Kiev la Suzdal și mai apoi la Vladimir, apoi, în 1326, la Moscova, după devastarea Kievului în timpul
năvălirilor tătare.

În 1439, la Conciliul de la Florența, la o întâlnire a conducătorilor bisericilor ortodoxă și catolică, s-a căzut
de acord asupra condițiilor reunificării celor două ramuri ale creștinismului. Ortodocșii ruși, însă, nu au fost
de acord cu concesiile făcute catolicilor și Mitropolitul Isidor a fost destituit din poziția sa. Biserica
Ortodoxă Rusă a rămas independentă față de Scaunul Romei.

În 1448, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit independentă și față de Patriarhia de Constantinopol.

Mitropolitul Iona, instalat în funcție de Consiliul Episcopilor Ruși în 1448, a fost învestit cu titlul de
Mitropolit al Moscovei și al tuturor rușilor. Acest lucru s-a întâmplat cu numai cinci ani mai înainte de
Căderea Constantinopolului din 1453.

În 1589, mitropolitul Moscovei a devenit primul patriarh al Moscovei și al tuturor rușilor, făcând astfel
Biserica Ortodoxă Rusă autocefală. Celelalte patriarhii ortodoxe (Antiohia, Alexandria, Ierusalim și
Constantinopol) i-au recunoscut Moscovei dreptul de a exista de sine-stătător ca a cincea biserică-soră.

În 1652, Patriarhul Nikon a încercat să centralizeze puterea care era distribuită local și, în același timp, să
armonizeze riturile ortodoxe ruse cu cele ale bisericii grecești. De exemplu, el a insistat ca rușii să-și facă
semnul crucii cu trei degete, nu cu două, așa cum era tradițional. Această reformă a adus mari nemulțumiri
în păturile largi ale populației, care au considerat schimbările drept erezii și un pretext pentru Nikon de a
uzurpa puterea. Acest grup contestatar a devenit cunoscut sub numele de Rascolnici (sau Vechi-
Credincioși), ei respingând învățăturile noului patriarh. Țarul Alexei I (care, de asemenea, încerca să
centralizeze puterea), a sprijinit schimbările lui Nikon, iar credincioșii de rit vechi au fost persecutați până
când pe tron s-a urcat Petru cel Mare, care a fost de acord să-i lase să-și practice religia ortodoxă conform
vechilor canoane.

La sfârșitul secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă Rusă s-a bucurat
de o mare expansiune. În 1688 Mitropolia Kievului a fost transferată de sub jurisdicția Constantinopolului
sub aceea a Moscovei, aducând milioane de noi credincioși și șase dioceze sub controlul general al
Patriarhiei Ruse. În următoarele două secole, eforturile misionarilor ruși s-au întins de-a lungul Siberiei până
în Alaska și mai apoi în Statele Unite.

Starea bisericii în zilele noastre

Astăzi Biserica Ortodoxă Rusă este biserica ortodoxă cu cel mai mare număr de credincioși. Peste 90%
dintre etnicii ruși se declară creștini ortodocși. Numărul de oameni care participă în mod regulat la slujbe
este mult mai redus, dar crește în fiecare an. Biserica Ortodoxă Rusă are peste 23.000 de parohii, 377
episcopi, 635 mănăstiri, 102 școli bisericești, în primul rând, pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, deși există
un mic număr de parohii și în alte țări. Până la Revoluția rusă, Biserica Ortodoxă Rusă era cel mai mare
proprietar de pământ, (aproximativ 49,000 km²). O bună parte a acestor terenuri au fost retrocedate Bisericii
până în 2004.

Există fricțiuni considerabile între Biserica Ortodoxă Rusă și Sfântul Scaun începând din 2002, când
Patriarhul Alexei al II-lea a condamnat crearea de către Vatican a unei dioceze catolice pentru teritoriul
Rusiei. Această acțiune a fost văzută de conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse ca o tentativă de prozelitism
catolic într-o țară majoritar ortodoxă. Acest punct de vedere se bazează pe ideea că Biserica Catolică este
una dintre numeroasele biserici creștine egale cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană (și cu Biserica Ortodoxă
Rusă) și, așa fiind, nu se cuvine să încalce teritoriul "aparținând" unei biserici surori. Biserica catolică, pe
de altă parte, recunoscând întâietatea Bisericii Ortodoxe Ruse în țară, apreciază că minoritatea catolică din
Rusia, cu o existența neîntreruptă din secolul al XVIII-lea, ar trebui să fie păstorită de o ierarhie bisericească
dezvoltată complet.

Problema proliferării altor confesiuni creștine în Rusia este extrem de sensibilă pentru Biserica Ortodoxă
Rusă, deoarece Biserica a ieșit doar de puțină vreme din epoca persecuțiilor antireligioase sovietice. Aceia
care apără acest punct de vedere al Bisericii ortodoxe ruse, văd prozelitismul catolic sau protestant ca o
concurență neloială făcută bisericii ruse care de-abia își revine după 70 de ani de represiune comunistă. Pe
de altă parte, mișcările religioase mai mici (în mod particular baptiștii ca și membrii altor culte protestante,
aduse în Rusia de misionari occidentali în ultimul deceniu) simt că statul acordă un suport inechitabil unei
religii și reprimă altele. Într-adevăr, conform prevederilor Legii libertății de conștiință și de asociere
religioasă din 1997, acele organizații religioase care nu pot aduce dovezi oficiale ale existenței lor pentru
ultimii 15 ani, suportă limitări semnificative ale drepturilor lor de a face prozelitism. Legea a fost dată pentru
a combate în mod oficial cultele distructive. Cu toate acestea, legea este astfel formulată încât orice
organizație religioasă, indiferent cât de veche ar fi, care nu poate aduce documente privind funcționarea ei
pe teritoriul Uniunii Sovietice mai înainte de căderea comunismului, este în mod automat considerată
"distructivă". Ca o consecință, legea dă drepturi depline numai unui număr restrâns de religii de "prim
rang", așa cum este Biserica Ortodoxă Rusă, islamul, budismul și iudaismul. Se așteaptă ca această situație
să se normalizeze după terminarea perioadei de 15 ani de la căderea comunismului.

Mai este ceva care face ca guvernul să favorizeze biserica ortodoxă, datorită rădăcinilor culturale adânci.
Este un lucru obișnuit pentru președintele Rusiei să se întâlnească cu patriarhul cu ocazia sărbătorilor
religioase importante, precum Paștele. Întâlnirile cu șefii religioși budiști sau musulmani sunt mai rare.
Confesiunile protestante nu se bucură de nici o recunoaștere guvernamentală.

Biserica Ortodoxă Rusă (Patriarhia Moscovei) nu este unul și același lucru cu Biserica ortodoxă rusă din
afara Rusiei (cunoscută de asemenea ca Biserică ortodoxă rusă în afara granițelor țării), care a fost
formată de comunitățile rușilor emigranți și care refuzau să recunoască autoritatea bisericii ruse dominată de
comuniști. Biserica Ortodoxă Rusă din exil se află sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol.

Ortodoxia rusă are, de asemenea, tradiție în China.

Bisericile ortodoxe rusești

Bisericile ortodoxe din Rusia au toate caracteristicile
bisericilor ortodoxe din est și acestea le diferențiază de
bisericile catolice.

Interioarele sunt bogat decorate cu fresce

care acoperă întreaga suprafață a zidurilor,
unele dintre ele înfățișând chipurile sfinților,
imagini biblice sau scene din viața de zi cu
zi.
Pe tavanul cupolei se află portretul lui Iisus
Pantokrator (Creatorul A Tot Ce Există).
Icoanele lui Iisus Pantokrator subliniază,
simultan, atât umanitatea lui, cât și divinitatea
lui, aceasta având semnificația că Iisus este
un om și, totuși, este Dumnezeu fără început
și fără sfârșit.
Nu există rânduri de bănci, ci numai câteva
strane.
Multe biserici au fost, sau mai sunt luminate
cu lumânări, astfel că multe fresce au fost
afumate și au nevoie de restaurări.
Toate bisericile au suporturi pentru candele și Prim-plan al cupolelor Catedralei Sfântul Vasile
lumânări în fața icoanelor. Credincioșii Blajenîi
cumpără lumânări din standurile bisericilor și
le aprind în fața icoanelor spunând rugăciuni
pentru sufletele celor morți, sau pentru a primi ajutorul divin.
 Toate bisericile ortodoxe au un iconostas care separă naosul (nava bisericii) de altar. El este
acoperit cu icoane, împiedicând vederea, dar permițând gândurilor credincioșilor să treacă..

Culorile cupolelor bisericilor ortodoxe ruse au următoarele semnificații:

Negru - supunere. Cupolele negre sunt văzute la mânăstiri.

Verde – Sfânta Treime.
Albastru – Sfântul Duh.
Auriu - Iisus. Cupolele aurii puse pe turnurile cilindrice au fost astfel construite pentru a arăta
precum lumânările aprinse, dacă sunt privite din depărtare.

Cupolele argintii se întâlnesc în zilele noastre, culoarea neavând o semnificație deosebită, arătând că sunt
proaspăt ridicate și nu a fost bani sau timp pentru a fi pictate în culorile tradiționale.

Numărul de cupole are, de asemenea, anumite semnificații:

Una este cea care-l indică pe Iisus;

Trei indică Sfânta Treime;
Cinci îi indică pe Iisus și cei patru evangheliști.

Crucile din vârfurile cupolelor au la baza lor o semilună așezată cu colțurile în sus. Aceasta este, de fapt, o
ancoră, indicând că biserica este o corabie a credinței într-o mare de deșertăciuni. Sau mai poate simboliza,
superioritatea Ortodoxiei asupra Semilunei.

Multe biserici, Catedrala Sfântul Vasile din Moscova fiind cel mai cunoscut exemplu, nu sunt structuri
simetrice. Acest lucru nu este întâmplător, fiind bazat pe credința că simetria este dușmanul frumuseții.

Vezi și
Rusia
Biserica Ortodoxă Răsăriteană
Istoria creștinismului
Inelul de Aur
Cezaropapism

Legături externe
Situl web oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse (http://www.mospat.ru/?lng=1)
Biserica Ortodoxă Rusă (http://ro.orthodoxlinks.info/orthorus/)
Pravoslavie.Ru (http://www.pravoslavie.ru/english/)
Sedmitza.Ru (http://eng.sedmitza.ru/)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biserica_Ortodoxă_Rusă&oldid=14753179

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 ianuarie 2022, ora 19:11.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.